Tort cu Mere si Crema de Zahar Ars – un desert cu care dai lovitura

Cine nu iubeste crema de zahar ars? Iar daca o asezi pe un blat pufos si deasupra adaugi mere caramelizate, rezultatul va fi unul cu adevarat spectaculos.

Suna bine, nu-i asa? Iata cum prepari tortul cu mere si crema de zahar ars. Un deliciu!

Ingrediente:

Sirop: 10 linguri de zahar tos.

Crema: 8 oua, 1 L de lapte, 200 g de zahar tos, 20 g zahar vanilat, 6 – 8 mere, 50 g unt, scortisoara.

Blat: 4 oua, 4 linguri de zahar, 4 linguri de faina.

Mod de preparare:

Intr-o oala mare, de aproximativ 4 L, topiti zaharul pentru sirop. Puteti folosi si o forma de tort.

Mai exact, se pune cratita pe foc si vom amesteca zaharul pana cand se topeste si capata o culoare maronie. Stingem focul apoi vom apleca vasul cu atentie in toate partile pentru ca zaharul topit sa imbrace tot interiorul.Caramelul trebuie lasat sa se raceasca si sa se intareasca.

Se curata merele si se asaza peste caramelul intarit.Jumatatile de mere le vom aseza cu scobitura unde a fost cotorul in sus pentru a aseza in fiecare cate un cubulet de unt, apoi presaram scortisoara.

O alta modalitate este sa sa puneti merele intr-o oala, impreuna cu un cub de unt, putina apa si scortiosara. Se lasa pe foc mic pana se inmoaie. Aveti grijp cand le amestecati sa nu le zdrobiti. Le punem la cuptorul incins timp de 20 de minute.

Scoatem forma de tort din cuptor dupa cele 20 de minute si peste merele caramelizate turnam crema de zahar ars. Se amesteca ingredientele cu mixerul sau cu telul pana se omogenizeaza, apoi o bagam la cuptor pentru inca 30 de minute.

Continuarea pe stickyfingers.ro

Leucocite in sange si urina – iata ce indica valorile mari si cele mici

Leucocitele (globulele albe) sunt celule care apartin sistemului imunitar care, la randul lui, apara organismul de boli si corpuri straine. Tocmai pentru ca leucocitele se gasesc in tot corpul, atat in sange, cat si in sistemul limfatic, este bine sa stim ce reprezinta atunci cand valorile numarului de leucocite sunt prea mari sau prea mici.

Leucocitele in urina

Leucocitele pot sa se gaseasca si in urina, iar prezenta lor poate fi depistata prin analiza sau examenul de urina.

Ce indica valorile mari ale leucocitelor in urina
Nivelurile mari de leucocite in urina ta pot sugera ca ai o infectie. In acest caz, corpul tau incearca sa lupte contra unei infectii care este undeva in tractul tau urinar. De obicei, asta inseamna ca zona este vezica urinara sau uretra, tubul care transporta urina de la vezica. Leucocitele in urina ar putea, de asemenea, sa sugereze o infectie la rinichi.

Potrivit healthline.com, calculii renali (pietrele la rinichi), o tumora prezenta in pelvis sau un alt tip de blocaj creat in tractul urinar pot cauza, de asemenea, o valoare mai mare a leucocitelor, valoare care apare la examenul de urina.

Cauzele cele mai intalnite ale prezentei leucocitelor in urina:

1. infectii ale vezicii urinare sau o iritatie a vezicii;

2. pietre la rinichi;

3. infectie la rinichi;

4. un blocaj in sistemul urinar;

5. o sarcina;

6. iti tii prea mult urina (te abtii sa urinezi pe perioade lungi de timp).

Alte cauze: unele tipuri de cancer (cancer la prostata, cancer la vezica urinara sau cancer la rinichi), boli ale sangelui cum ar fi anemia cu celule in secera, unele medicamente prescrise pentru durere si medicamentele care subtiaza sangele, activitatea fizica epuizanta/excesiva.

Ce indica valorile mici ale leucocitelor in urina:

Doar nivelurile mici ale leucocitelor (daca exista) se gasesc in mod normal in urina. Valorile mari ale leucocitelor in urina pot indica o infectie sau o problema medicala mai serioasa.

Leucocitele in sange:

Cand testele de sange scot la iveala faptul ca ai un numar mai mare decat cel normal de leucocite (globule albe), acest lucru este cunoscut, in termeni medicali, ca leucocitoza. Valoarea leucocitelor este cuprinsa, de obicei, intre 4.000 si 11.000 de celule pe microlitru.

Ce indica valorile mari ale leucocitelor in sange:

Un nivel mare al leucocitelor este cunoscut sub numele de leucocitoza.

Aceasta apare, de obicei, ca raspuns la urmatoarele:

• infectie;

• imunosupresie – scadere sau diminuare a imunitatii organismului dupa iradiere, medicamente, etc.

• medicamente, cum ar fi corticosteroizii;

• boala a sistemului imunitar sau o afectiune a maduvei osoase;

• anumite tipuri de cancer, cum ar fi leucemia limfocitara cronica sau acuta;

• inflamatia, precum cea experimentata de pacientii cu artrita reumatoida;

• rana / o accidentare;

• stresul emotional;

• munca fizica;

• sarcina;

• fumatul;

• reactiile alergice;

• exercitiile fizice facute in exces.

Anumite boli respiratorii, cum ar fi tusea suieratoare ori tuberculoza pot determina cresterea valorilor leucocitelor in sange. In unele cazuri, toate leucocitele sunt afectate, insa unii oameni au o boala specifica, in care doar un anumit tip de leucocite sunt afectate.

Ce indica valorile mici ale leucocitelor in sange:

Globulele albe sunt „fabricate” in maduva osoasa, tesutul spongios din interiorul unora din oasele mai mari ale corpului.

O valoare mica a leucocitelor in sange este, de obicei, cauzata de:

• infectiile virale care intrerup temporar munca pe care o depune maduva osoasa;

• anumite afectiuni prezente la nastere (congenitale), care implica diminuarea functiei maduvei osoase;

• cancerul (sau alte boli care afecteaza maduva osoasa);

• bolile autoimune care distrug globulele albe din sange sau celulele maduvei osoase;

• infectiile severe care folosesc leucocitele mai rapid decat pot fi acestea produse;

• medicamentele, precum antibioticele, care distrug globulele albe;

• sarcoidoza.

Diagnostic:

Daca esti o persoana sanatoasa, tot poti sa ai valori mari ale leucocitelor in sange si in urina. Un interval normal al leucocitelor in fluxul sangvin este intre 4.500 si 11.000 de leucocite per microlitru. O valoare normala a leucocitelor in urina este, de obicei, mai mica decat valoarea leucocitelor din sange. Mergi la medic, iar acesta iti va recomanda teste de sange si un examen de urina, va interpreta analizele si iti va pune un diagnostic.
Sursa

Leacuri pentru hipertensivi – Cum folosim sfecla, hreanul şi oţetul de mere pentru a reduce riscul de Accident Vascular

Medicii ne atrag atenţia că hipertensiunea arterială creşte cu 70% riscul accidentelor vasculare. Pentru reducerea tensiunii arteriale pe lângă medicamente, fitoterapeuţi susţin că şi remediile naturiste pot fi de folos.

Hipertensiunea arterială reprezintă creşterea peste valoarea normală a presiunii sângelui prin artere. Medicii susţin că majoritatea cazurilor de hipertensiune arterial sunt provocate de ateroscleroză, îngustare a arterelor cauzată de depunerea unor straturi de grăsime pe pereţii acestora.

„În primul rând o persoană diagnosticată cu hipertensiune arterială are nevoie de o ecografie de artere renale. Hipertensiunea poate declanşa hemoragii în profunzimea creierului. Această boală poate fi prevenită din tinereţe prin mişcare şi dietă, iar alimentaţia nu trebuie să conţină sare şi grăsimi animale în exces. Persoanele care simt cefalee intense sau tulburări ale echilibrului trebuie să consulte imediat un medic. Măsurarea tensiunii se recomandă odată pe an, din timpul copilăriei“, a explicat medicul endocrinolog Iulia Săvescu.

Cum tratăm hipertensiunea?

Nutriţioniştii susţin că hipertensiunea arterială trebuie ţinută neapărat sub observaţie de medic. Pacienţii pot consuma anumite alimente care să îi ajute să se apere de această boală.

„Sfecla roşie are proprietăţi terapuetice, iar persoanele care consumă un pahar de suc de sfeclă roşie au o tensiune mai uşor de controlat. La fel ceapa şi usturoiul sunt alimente cu proprietăţi curative şi care influenţează în bine menţinerea tensiunii în valori normale“, a spus nutriţionistul Ioan Gavrilă.

Specialiştii sunt de părere că pentru hipertensiunea arterială există şi remedii naturiste. „Florile de păducel ajută extreme de mult la reducerea hipertensiunii arteriale. Frunzele de măslin induc dilatarea vaselor de sânge şi sunt recomandate persoanelor diagnosticate cu tensiunne arterială. Este recomandată şi o dietă bogată în iod, magneziu, acizi graşi omega 3 şi omega 6. Se recomadă doar 2 g/zi de sare marină neoidată“, a precizat fitoterapeutul Marian Coman.

Cele mai bune remedii naturiste pentru reglarea hipertensiunii:

-Persoanele diagnosticate cu hipertensiune arterială trebuie să consume timp de două luni câte un câţel de usturoi pe stomacul gol, după care să bea un pahar cu apă rece.

-Sucul de hrean ajută la fel la reglarea hipertesniunii. Se toacă mărunt şi se pune la fiert , iar după 20 de minute hreanul se stoarce bine. Pacienţii diagnosticaţi cu această boală trebuie să consume câte două linguriţe de hrean cu o oră înainte de masă timp de trei luni.

-Mărarul consumat zilnic poate regla tensiunea. Se consumă în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, după care se bea un pahar cu apă.

-Oţetul de mere scade tensiunea arterială.

-Ceaiul de zmeură de la plafar este bun în tratarea hipertensiunii arteriale. Se bea de două ori pe zi, jumătate de cană înainte de micul dejun, iar jumătate înainte de cină. Tratamentul trebuie urmat timp de 7 zile.

Medicii cardiologi au precizat că cele mai importante complicaţii alte tensiunii arteriale sunt: insuficineţa cardiacă, angina pectorală, infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral şi insuficienţa renală. „Tratamentul medicamentos trebuie început imediat dacă tensiunea arterială este mai mare decât 180/100 mmHG, tenisunea arterială este persistent crescută la valori de 160/100 mmHG sau în cazul pacienţilor care au diabet zaharat şi au tensiune aretrială mai mare de 140/190 mm GH“, a declarat medicul cardiolog Anca Mihăilescu.

Sfaturi pentru persoanele cu hipertensiune arterială:

-Oprirea fumatului. Tutunul contribuie la producerea altor îmbolnăviri (infarct, angină, cancer pulmonar)

-Creşterea consumului de fructe şi legume menţine creşterea echilibrului imunitar.

-Reducerea greutăţii.

-Consumul de alcool trebuie redus în cazul persoanelor cu hipertensiune arterială.
SURSA

„Continutul articolului este doar informativ si nu poate fi un substitut cu sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam să consultati un medic specialist.”

„Aurul roșu” a apărut pe câmpurile din România: 1 kilogram poate ajunge la pretul unei garsoniere în București

ROMANIA AR PUTEA OBTINE VENITURI IMPORTANTE DACA PE CAMPURILE CARE STAU NELUCRATE S-AR CULTIVA SOFRAN. MAI MULTI INVESTORI STRAINI CARE AU ADUS AICI PLANTA AU INCEPUT DEJA SA EXPORTE DIN PRODUCTIE.

Denumit aurul rosu, sofranul se vinde si cu 30.000 de euro kilogramul si este, practic, cel mai scump condiment din lume. Marii jucatori din domeniu sunt Spania si India care produc impreuna 240 de tone pe an, adica 80% din productia mondiala.

La Bustuchin, in judetul Gorj, campuri intregi pline in trecut de buruieni s-au colorat in violet.

Un spaniol a cultivat pe 20 de hectare sofran, o planta mediteraneana, din care se extrage cel mai scump condiment din lume, denumit si „aurul roșu”.

Plantatii de sofran sunt si la Berzovia, in Caras-Severin. Plantele infloresc o singura data pe an si fiecare dintre ele are cate trei pistile. Pentru ca sunt firave, sunt culese delicat cu mana si apoi uscate.

Vincent Dubuissson, cultivator de sorfan: „Bulbii sunt plantati intre 10 si 20 august, intra in inflorire in octombrie-noiembrie. Noi le recoltam in fiecare dimineata, din floarea asta noi recoltam stigmatul, apoi sunt depozitate in intuneric si loc uscat.”

Capsuni spaniole, crescute in pamant romanesc.

Fermierii din sudul Olteniei se pregatesc sa dea lovitura cu fructe de soi:
Un kilogram de sofran se obtine din cel putin 130.000 de flori, dar uneori este nevoie si de 250.000. In functie de cat de pur este condimentul obtinut, un kilogram costa intre 5 si 30.000 de euro.

Pentru ca este extrem de scump ajunge de multe ori sa fie contrafacut. Cel mai des falsificat este cel vandut sub forma de pulbere.

In acesta speculantii adauga mirodenii precum sofranelul – ca sa ii creasca greutatea. In bucatariile restaurantelor, sofranul se foloseste la condimentarea supelor de peste si a felurilor pe baza de orez.

Sosurile si chiar painea au un gust mai placut datorita lui – dar trebuie folosit totusi cu moderatie, din cauza aromei amarui.

Cei mai mari consumatori de sofran sunt arabii – care il folosesc in mancarurile din miel, oaie si pui. In Franta este indispensabil pentru bouillabaisse, in Italia pentru risotto si in Spania pentru paella.

Pe langa efectul lui aromatizant, sofranul este si un bun stimulator digestiv si chiar un afrodisiac. Planta se foloseste inclusiv in industria cosmetica – cel mai des in compozitia cremelor antirid.
SURSA

Aluatul “Pooh” – este bază de iaurt, fără ouă si se poate folosi pentru pizza, plăcintă, brioșe si nu numai

Acest aluat se poate folosi la tot: pizza, placinte, briose (in aluat, puteti adauga vanilie, un pic mai mult zahar si un pic de margarina topita).

Daca observati ca in 30 de minute nu a crescut mult sa nu va faceti griji, deoarece asa trebuie sa fie. Acest aluat creste la coacere.

Aveți nevoie de următoarele ingrediente:

– un pahar de iaurt de (250);

– jumătate de pahar de ulei vegetal;

– un pachet (11 grame) de drojdie uscata;

– o lingurita de sare;

– o lingura de zahar;

– 3 pahare de faina de grau;

– umplutura poate fi oricare.

Cum se prepară?

1. Iaurtul il amestecam cu untul si il punem putin la cald, se adauga zaharul si drojdia. Se cerne faina care a fost tinuta la cald. Daca este prea rece, aluatul nu va creste asa cum ne dorim. Se face un loc in centrul fainii si se pune sarea si amestecul de iaurt.

Se framanta aluatul, se acopera si pune la cald timp de 30 de minute.

2. Aluatul obtinut va fi pufos si usor, ca o pana.

3. In timp ce creste aluatul vom pregati umplutura.

4. Din acest aluat am putea face pateuri, divizam acest aluat bucatele mici pe care le intindem, punem umplutura si le incleiem.

5. Asezam foaia de copt in forma si o ungem, dupa care asezam pe ia pateurile. preincalzim cuptorul la 200 de grade si le dam la copt pana la maro-auriu.
Sursa

Care sunt valorile normale ale colesterolului și ce simptome apar când e prea mare

Nivelul crescut al colesterolului este una dintre principalele cauze ale bolilor cardiovasculare şi, netratat, creşte riscul de infarct sau accident cerebral.

În România, peste o treime din populaţie este afectată de hipercolesterolemie. Medicii avertizează că numărul bolnavilor e în continuă creştere, în special din cauza regimului alimentar bogat în grăsimi şi a sedentarismului.

Organismul uman are nevoie de colesterol, rolul său fiind, printre altele, acela de a asigura integritatea celulelor şi de a sta la baza unor diverse procese biochimice.

Însă, există două tipuri de colesterol, „rău” (LDL), care se depune pe pereţii vaselor de sânge, şi „colesterolul bun” (HDL), pe care ficatul îl poate procesa şi apoi elimina din organism.

Nivelul total de colesterol sangvin nu trebuie sa depaseasca valoarea de 200 mg/dl.

Daca aceasta valoare creste, ar trebui sa luam masuri preventive inainte sa se ajunga la un nivel riscant de colesterol (mai mare de 250 mg/dl). Mentinerea ratiei zilnice de grasimi ingerate sub valoarea de 20%, maximum 30% din totalul caloriilor este vitala pentru pastrarea nivelului de colesterol in limite normale.

Colesterol Total: 190 – 200 mg/dl
LDL colesterol: mai mic de 115 mg/dl
HDL colesterol: mai mare de 40 mg/dl

Îngroşarea vaselor de sânge, risc de infarct

Deşi poate fi moştenită, hipercolesterolemia este de cele mai multe ori cauzată de alimentaţia bogată în grăsimi saturate (produse de origine animală, dar şi margarină), de lipsa activităţii fizice, dar şi de fumat, care scade nivelul de „colesterol bun”.

Pe de altă parte, pacienţii care au probleme cu colesterolul nu prezintă niciun fel de simptome, însă în timp acesta se depune pe vasele de sânge. Astfel, se instalează şi ateroscleroza, afecţiune ce produce infarctul miocardic.

„Ateroscleroza reprezintă o afecţiune cronică. Din păcate, fluctuaţiille de risc pe termen scurt provoacă evenimente acute, cum ar fi infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral”, explică Gheorghe Andrei Dan, medic la Clinica de Medicină Internă şi Cardiologie, din cadrul Spitalului Clinic Colentina.

În acest sens, afecţiunile conexe pot fi prevenite dacă pacienţii îşi verifică regulat valoarea colesterolului prin intermediul analizelor de sânge. Bine ar fi ca toţi cei care au depăşit vârsta de 20 de ani să facă această analiză măcar o dată la patru-cinci ani.

Persoanele care se ştiu însă cu un nivel crescut al colesterolului trebuie să urmărească anual nivelul acestuia, iar recomandarea pentru analize o va da medicul de familie sau medicul specialist.

În ceea ce priveşte medicaţia ce poate ţine sub control nivelul colesterolului, specialiştii spun că statinele sunt cele mai eficiente şi cele mai frecvent folosite medicamente.

„Prevenirea complicaţiilor cardiovasculare vizează controlul lipidic, tensional şi ponderal. În controlul lipidic, tratamentul cu statine este prima opţiune conform ghidurilor internaţionale, capabil să reducă rata de progresie a plăcii de aterom, responsabilă de apariţia aterosclerozei”, subliniază Nicolae Hâncu, medic la Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice din Cluj-Napoca.
Sursa

Cum poți să prepari o Brânză de Casă gustoasă și sănătoasă – Ai nevoie de câteva ingrediente

Cum poți să prepari o brânză de casă gustoasă și sănătoasă: ai nevoie de un litru de lapte, o cană de iaurt și o bucată de lămâie – Astăzi îți prezentăm o rețetă de brânză gustoasă și sănătoasă pe care o poți obține rapid și fără efort.

Rețeta noastră include doar ingrediente ieftine, iar instrumentarul necesar nu este deloc complicat.

Aveți nevoie de următoarele ingrediente:

– un litru de lapte;

– o cană de iaurt obișnuit;

– jumătatea unei lămâi proaspete;

– o linguriță de sare.

Cum se prepară?

1. Fierbe laptele în care ai adăugat sarea timp 15 minute, apoi combină-l cu iaurtul și zeama de lămâie și mestecă bine. Mai adu amestecul o dată la temperatura de fierbere, apoi lasă-l la aer timp de 3 ore. Între timp, așază o bucată de pânză într-o strecurătoare, iar strecurătoarea într-o oală.

2. Strecoară apoi amestecul prin pânză ca să îl separi de zer. Ia brânza strecurată, acoper-o, după care bag-o la frigider timp de o jumătate de oră. La final, dezvelește brânza și ține-o din nou la frigider timp de aproximativ 8 ore.

3. După cele 8 ore de refrigerare, brânza se va închega și va fi gata de servire!
Sursa1

Rețeta Surpriză: Salată Poloneză

Aveți nevoie de următoarele ingrediente:

– 2 morcovi

– 2 rădăcini pătrunjel

– 1 ţelină

– 2 cartofi

– 2 linguri de mazăre (din conservă)

– 2,3 castraveţi muraţi (cca 200 gr)

– 200, 300 g sardele

Pentru maioneză:

– 1 gălbenuş fiert şi 2 crude

– 1 linguriţă muştar

– 1 linguriţă zeamă de lămâie

– sare

– 1 linguriţă cu vârf de ceapă rasă fin

– frunze de pătrunjel, tarhon tocate mărunt (cca o linguriţă cu vârf)

– 300-400 ml ulei

Cum se prepară?

1. Se pun la fiert legumele (morcovii, pătrunjelul, ţelină) după ce au fost spălate şi curăţate, cartofii se pun la fiert separat în coajă.

2. Între timp pregătim maioneză. Se poate face la robot, eu prefer să o fac la mâna, oul fiert se da prin sită apoi se amestecă cu cele 2 gălbenuşuri crude şi apoi se adaugă zeamă de lămâie şi mai târziu muştarul, se bat rapid adăugând tot ulei puţin câte puţin, când maioneză devine consistentă se adaugă o linguriţă de apă rece, se pune sare după gust.

3. Castraveţii se taie cubuleţe mici şi se pun la scurs, presandu-i puţin cu mâna.

4. Se iau cam 200 grame de maioneză şi se amestecă cu castraveţii, cu ceapă rasă fin şi cu frunzele aromate apoi se adaugă zarzavatul tăiat cubuleţe mici, mazărea şi sardelele tocate mărunt, se amestecă numai prin răsturnare că să nu se zdrobească. Dacă mai este necesar se mai adaugă maioneză. Se pune pe platou şi se ornează.
Sursa2

10 motive pentru care te simţi mereu balonat

Balonarea este atat de comuna in zilele noastre, incat este considerata epidemica. Nici nu este de mirare, daca luam in considerare dietele nesanatoase, stresul, utilizarea aproape zilnica a medicamentelor si expunerea la tot felul de poluanti.

Desi balonarea poate fi extrem de neplacuta – chiar jenanta daca este insotita de gaze sau de nevoia urgenta de mers la baie – uneori, poate fi un indiciu al unei suferinte mai grave. Balonarea este unul dintre cele mai comune simptome ale suprapopularii cu Candida, ceea ce poate duce la dezvoltarea altor afectiuni digestive, la o reactie autoimuna sau chiar la cancer in unele cazuri.

Simptomele balonarii

Balonarea este, in cuvinte simple, senzatia de gaze acumulate in sistemul digestiv, ceea ce face ca stomacul sa se umfle intr-un mod foarte incomod. Unii oameni chiar glumesc si spun ca arata ca si cum ar fi “insarcinati” cand balonarea devine foarte severa. Balonarea este diferita de acumularea de grasime in jurul stomacului, pentru ca este temporara si, in general, este cauzata de aerul care ramane blocat in stomac, facandu-l sa-si mareasca volumul.

Din fericire, in cele mai multe cazuri balonarea nu este un motiv de ingrijorare, putand fi rezolvata prin simple modificari in alimentatie si rutina, dar nu tot timpul. Pe langa senzatia de prea plin, de gaze si de durere in abdomen, trebuie urmarita si prezenta altor simptome. Acestea pot indica o alta afectiune de sanatate.

Cand apare balonarea, se va urmari si prezenta urmatoarelor simptome:

Febra;

Iritatii sau mancarimi ale pielii;

Ochi aposi, mancarimi in gat si alte semne de reactii alergice;

Constipatie sau diaree;

Voma sau greata;

Sange in urina sau scaun;

Pierdere in greutate neintentionata;

Probleme cu mersul la baie;

Dureri in jurul ganglionilor limfatici, inclusiv in zona inghinala, a gatului sau a subratului;

Oboseala;

Ceata mentala si probleme de concentrare;

Menstruatie neregulata;

Hemoroizi.

Care sunt cauzele balonarii?

Sunt mult motive care pot explica balonarea – alergii, dezechilibre hormonale, disfunctia tiroidei, probleme intestinale si multe altele. Desi cauza pare dificil de identificat, cu cat stii mai multe despre o posibila reactie la alimente si la diferite situatii, cu atat intelegi mai repede ce anume iti declanseaza simptomele.

Balonarea in sine este, de obicei, o problema a digestiei. Pentru a complica si mai mult lucrurile, sunt multe aspecte care afecteaza sanatatea intestinala, abilitatea de a metaboliza mancarea si capacitatea corpului de a elimina in mod natural reziduurile alimentare. Avand in vedere ca sunt atatia factori diferiti care pot contribui la balonare – dintre care unii par sa nu aiba nicio legatura, cum ar fi somnul sau stresul – balonarea poate sa apara in orice moment la zilei sau al lunii.

Contrar parerii generale, balonarea nu este acelasi lucru cu grasimea abdominala si nici cu retentia de apa. Lichidele nu se pot acumula in stomac, desi este posibil ca, in paralel cu balonarea, sa retii apa in alte parti ale corpului (glezne, fata si picioare), in cazul unei afectiuni care le provoaca pe ambele.

Cele mai frecvente cauze ale acumularii de gaze in intestine sunt: o digestie incorecta a proteinelor (ducand la fermentarea unor alimente), incapacitatea de a descompune zaharul si carbohidratii complet (anumiti compusi din zaharurile complexe au nevoie de enzime pentru a fi digerate complet, insa acestea pot lipsi la unii oameni) sau dezechilibre ale bacteriilor intestinale. In tractul digestiv exista miliarde de bacteria benefice si nocive, iar daca bacteriile “rele” le depasesc pe cele benefice din diferite motive, poate sa apara un dezechilibru care sa duca la balonare si la acumulari de gaze in exces.

Primul pas ar trebui sa fie identificarea unei probleme de sanatate care poate cauza balonarea.

10 cauze posibile ale balonarii

1. Tulburari digestive

Cei mai multi oameni care sufera de tulburari functionale gastrointestinale ca sindromul colonului iritabil, colita ulceroasa si boala celiaca sufera si de balonari, gaze, distensie si alte simptome. Unele rapoarte arata ca balonarea este frecventa in 23% pana la 96% dintre cazurile de sindrom de colon iritabil, 50% dintre cazurile de dispepsie functionala si in 56% dintre cazurile de constipatie cronica.

2. Retentia de lichide (numita edem sau ascita)

Uneori lichidele din corp se pot acumula in jurul corpului, in zona abdomenului sau a pelvisului, cauzand balonare si o crestere temporara in greutate. Acest lucru poate face ca hainele si bijuteriile sa para mici, stomacul sa creasca in volum si sa apara dureri ale articulatiilor sau senzatia de piele stransa. Acest lucru se datoreaza unor boli de ficat si, in cazuri foarte rare, cancerului. Trebuie verificate si alte semne de insuficienta hepatica sau de hepatita, cum ar fi ingalbenirea pielii (icter), modificari in albul ochilor sau dureri la nivelul abdomenului.

3. Deshidratarea

Ai observat ca la o zi dupa consumul de alimente sarate sau de alcool, te deshidratezi si te balonezi? Oricat ar parea de ciudat, cu cat bei mai multa apa (sau consumi alimente cu continut mare de apa) si te hidratezi mai bine, cu atat te simti mai putin balonat. Deshidratarea si dezechilibrul electrolitic ingreuneaza digestia si „mersul regulat la baie”.

Cand corpul incearca sa-si revina dupa o perioada de deshidratare, retine mai multa apa decat de obicei pentru a preveni repetarea situatiei – in plus, poate sa apara si constipatia. Ceea ce inseamna ca, atunci cand, in cele din urma, te hidratezi corespunzator, vei retine apa in jurul taliei si te vei simti mai balonat.

4. Constipatia

Aceasta este una dintre cele mai evidente cauze ale balonarii – trebuie sa mergi la baie! Constipatia retine scaunul in intestine, cauzand o senzatie de stomac greu, dureri, disconfort si gaze. Motivul principal pentru care apare constipatia este consumul prea mic de fibre, prea putina apa, o viata sedentara sau lipsa de miscare si stresul.

5. Alergii sau sensibilitati alimentare

De multe ori alergiile, sensibilitatile si intolerantele alimentare (ca cea la lactoza, de exemplu) sunt motive frecvente pentru gaze si balonare. Alimentele care cauzeaza balonarea sunt lactatele, alimentele cu gluten (paine, paste, cereale etc) si anumiti carbohidrati denumiti colectiv FODMAP (carbohidrati de lant scurt).

Sunt zeci de alte alergii alimentare (ca cele la fructe de mare, alune si oua), insa acestea sunt mult mai cunoscute, pentru ca reactiile sunt mult mai vizibile. FODMAP sunt dificil de identificat, pentru ca sunt de multe feluri si fiecare persoana in parte are un grad diferit de toleranta. Cea mai buna metoda de a identifica alimentele care cauzeaza balonarea este o dieta de eliminare.

6. Suprapopularea bacteriana a intestinului subtire (sau SIBO)

Suprapopularea bacteriana a intestinului subtire (SIBO) este cauzata de un nivel excesiv de bacterii care traiesc in tractul digestiv, de obicei in intestine, unde se dezvolta fie in urma administrarii unui antibiotic, fie datorita inflamatiei si a unei digestii necorespunzatoare. In mod normal, tulpini diferite de bacterii traiesc in echilibru in colon, ceea ce contribuie la o absorbtie adecvata a nutrientilor esentiali, insa atunci cand bacteriile nocive invadeaza intestinul si devin predominante, deterioreaza captuseala interioara a stomacului si apar tot felul de simptome. Unele alimente pot produce simptome de SIBO si alte sensibilitati in tractul digestiv, mai ales cand este vorba de FODMAP care, in unele cazuri, pot fermenta prea mult in timpul digestiei.

7. O infectie

Balonarea poate sa apara si in cazul unei infectii care mareste raspunsul inflamator in corp, cauzat de o crestere a celulelor albe in jurul organelor pelviene, urinare si gastrointestinale. Infectia poate fi insotita de febra, iritatii, durere si ganglioni inflamati.

Citeste in continuare aici

Ce se intampla cu acest sistem? Elevii din mai multe județe au rămas fără corn și lapte: ”Stau flămânzi până seara”

Şcolile au început de o lună, însă mii de elevi din toată ţara aşteaptă şi acum să primească lapte şi corn. Sunt judeţe unde nici măcar nu au demarat licitaţiile pentru acest program.

Copiii din zonele rurale sunt cei mai nerăbdători să primească o gustare la ore. În judeţul Dolj, aproximativ 60.000 de elevi aşteaptă să primească lapte şi corn la şcoală.

Anca Busu, directorul Şcolii Gimnaziale Robăneşti: “Copiii din mediul rural chiar se bucură de produsele acestea, le folosesc, completează pachetul pe care îl au de acasă. ei chiar ne-au întrebat pe noi dacă au venit produsele.”

Reprezentanţii Consiliului Judeţean spun însă că aşteaptă undă verde de la Autoritatea Naţională pentru Achiziţii Publice, pentru a porni licitaţia cu firmele distribuitoare.

Situaţia este similară şi în Buzău. Iar în Iaşi, Consiliul Judeţean a lăsat în seama primăriilor această misiune, care stagnează din cauza birocraţiei.

Localnic: “Nu ştiu, eu n-am mai auzit de corn şi de lapte, chiar nimic anul ăsta.”

La sate, copiii din familiile cu posibilităţi reduse se bazau pe gustarea de la şcoală.

Tatăl unui elev: ”Îmi spune fiul mai mare că sunt copii care vin fără pachet la dânşii, nu au deloc. Stau flămânzi până seara la ora 6 când termină.”
Constantin Străinu, directorul Şcolii Gimnaziale Costuleni: “Unii vin la şcoală doar pentru pacheţel. Au întrebat din prima zi – noi când primim mâncarea. Păi nu ştim.”

Consiliul Național al Elevilor atrage atenţia că programul nu a fost demarat în această toamnă nici în judeţele Constanța, Covasna, Mehedinţi, Neamţ, Sălaj, Satu Mare, Teleorman şi Vâlcea. Copiii vor primi abia anul viitor lapte şi corn. Iar unii profesori de la oraşe propun să fie trimise gustările şcolilor din localităţile mai mici.

Nicoleta Bercaru, directorul Şcolii Nicolae Tonitza, Constanța: “Să trimitem către şcolile din rural unde chiar este nevoie, de vin copii pentru acest lapte şi corn, dar să fie proaspete.”

Sunt însă şi zone unde programul funcţionează. În Bihor, de pildă, luni şi marţi elevii mănâncă mere şi biscuiţi, miercuri şi joi lapte şi corn, iar vineri iaurt şi corn.

În Braşov, cei mici primesc, alternativ, lapte, iaurt, corn, biscuiţi şi mere, încă din prima zi de şcoală. Cornurile şi biscutii au faina integrală şi nu mai conţin zahăr.

Consiliul Judeţean a negociat direct achiziția, însă doar pentru primul semestru. Pentru următorul, trebuie să organizeze o licitaţie. – SURSA

Atrocităţile trăite de români în primii ani de comunism: marile deportări, lagărele morţii şi experimentele sovietice

Sute de mii de români au trecut prin mari suferinţe în primii ani de comunism, în urma „experimentelor” la care au fost supuşi de regim. Colectivizarea forţată, deportările şi lagărele de muncă s-au numărat printre ele.

Colectivizarea forţată, făcută adesea cu vărsare de sânge, lagărele de muncă pentru „duşmanii poporului”, teroarea din închisorile în care erau aruncaţi deţinuţii politici, condiţiile de muncă din minele de uraniu şi valurile de deportări în Uniunea Sovietică s-au numărat printre cele mai cumplite experienţe trăite de români în primii ani ai regimului comunist.

Colectivizarea forţată

Colectivizarea din primii ani ai regimului comunist a însemnat confiscarea a aproape tuturor proprietăţilor agricole private şi comasarea lor în ferme administrate de stat. Procesul a urmat modelul sovietic, dar a demarat cu dificultate, datorită refuzului a numeroşi proprietari de pământuri de a-şi ceda terenurile. Violenţele şi represiunile asupra celor care s-au opus colectivizării, deseori numiţi „chiaburi” şi „duşmani ai poporului” nu au întârziat. Numeroase revolte ale ţăranilor au fost înăbuşite în sânge de trupele de Securitate, Miliţie şi Jandarmerie. Iar la începutul anilor 1950, peste 40.000 de oameni din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, aflate la graniţă cu Iugoslavia, au fost deportaţi în Câmpia Bărăganului. Aproape jumătate dintre ei erau consideraţi chiaburi, periculoşi pentru regimul socialist.

Cele aproape 13.000 de familii au fost transportate cu trenurile de marfă în Bărăgan şi lăsate sub cerul liber, cu mijloace minime de supravieţuire. Au fost înfiinţate 18 „comune speciale” pentru deportaţii în Bărăgan. Oamenii au fost lăsaţi să se întoarcă în localităţile lor abia în 1955 şi 1956, cei mai mulţi găsindu-şi însă casele confiscate. Peste 1.700 dintre ei nu au supravieţuit.

Lagărele de muncă pentru „elementele duşmănoase”

Lagărele de muncă forţată din România au apărut la începutul anilor 1950, în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu – Dej. Zeci de mii de oameni au fost vizaţi de măsurile luate împotriva celor care reprezentau „elementele duşmănoase” din ţară.

„Duşmanul de clasă din ţara noastră, fabricanţii şi moşierii expropriaţi, bancherii şi marii negustori, elementele deblocate şi epurate din aparatul de stat şi chiaburii, slugi ale imperialismului caută prin fel de fel de mijloace ca: zvonuri alarmiste, injurii, manifestări rasiale şi şovine, instigări, misticism religios, mergând până la acte de teroare, sabotaj, diversiune să creeze agitaţie, să alarmeze populaţia, să îndemne la nesupunere, să împiedice construirea socialismului”, se arăta într-un document din 1950, păstrat în arhivele CNSAS, care deschidea drumul românilor spre lagărele de muncă.

Aproape 20.000 de oameni au fost arestaţi şi internaţi în unităţile de muncă sovietice din România anilor 1950, ca „elemente deosebit de periculoase”. Lagărele existau în aproape fiecare judeţ, iar cele mai cunoscute au fost coloniile de muncă din jurul Canalului Dunăre – Marea Neagră. Cel puţin 11 lagăre de muncă forţată au fost înfiinţate pe traseul Canalului de aproape 100 de kilometri. În timpul primei faze a constricţiei Canalului, între anii 1949 şi 1953, oficial au murit 656 de oameni, însă numărul celor decedaţi din cauza condiţiilor de muncă şi îngropaţi pe malurile canalului este mult mai mare, potrivit unor istorici.

Traumele deportaţilor în URSS

Peste 70.000 de români de origine germană, şvabi şi saşi au avut de suferit la sfârşitul anilor 1940 în lagărele de muncă ale Uniunii Sovietice. Începând din anul 1945 şi până 1950, etnicii germani – cei mai mulţi din Ardeal şi Banat – au fost trimişi spre lagărele de muncă din URSS pentru „a munci la reconstrucţia Uniunii Sovietice” după Al Doilea Război Mondial. Urcaţi în vagoane de marfar, cei mai mulţi au luat calea exilului spre regiuni miniere ca Derjinsk – Dombass. Unii au murit pe drum, în timp ce alţi etnici germani nu au mai revenit niciodată în ţară, murind în cei câţiva ani de prizonierat. Cei rămaşi în viaţă s-au putut întoarce în anii 1946 – 1949, traumatizaţi de suferinţele fizice, de condiţiile aspre şi de despărţirea de cei dragi.

„Pe perioada deportării, împreună cu alţi cetăţeni de etnie germană a suferit de frig, de foame fiind cazaţi în barăci neîncălzite şi insalubre, pline de purici şi ploşniţe şi fără a avea acces la condiţiile de igienă minimă. Hermina a fost obligată să încarce vagoneţi în mina de cărbune fără echipament de protecţie, în condiţii foarte grele şi având de realizat norme mari de muncă. După întoarcerea în ţară în 1948, a rămas cu traume psihice şi probleme de sănătate pe toată durata vieţii, ajungând imobilizată la pat”, relatau apropiaţii Herminei Pilly, deportată în ianuarie 1945 în URSS. Românii de origine germană care au supravieţuit condiţiilor aspre din Gulag şi s-au întors în ţară au fost nevoiţi să o ia de la capăt, într-o societate ostilă. Între timp, mulţi rămăseseră fără averea strânsă înainte de a fi deportaţi. Organele represive ale regimului comunist îi supravegheau pentru a stabili dacă au manifestări ostile faţă de noile autorităţi sau îşi manifestă simpatia pentru organizaţiile fasciste.

Temniţele morţii

Peste 500.000 de români au fost arestaţi şi întemniţaţi în primele decenii ale regimului comunist pe motive politice, potrivit unor istorici. Mulţi dintre ei au avut neşansa să fie găzduiţi în adevărate lagăre ale umilinţei şi morţii. Cele mai şocante mărturii vorbesc despre cruzimile săvârşite asupra deţinuţilor politici de la Piteşti şi Aiud, de suprimarea elitelor aduse la Sighet, de greutăţile supravieţuirii în temniţele de la Jilava şi Gherla. Au rămas emblematice atrocităţile săvârşite de torţionari, ca Eugen Ţurcanu (1925 – 1954), în numele reeducării.

„Dezumanizarea (reeducarea) studenţilor a început pe data de 15 mai 1949, la camera 1 corecţie, prin atacul lui Ţurcanu şi al bandei lui asupra celor 20 de studenţi medicinişti din cameră. Atacul s-a dat în complicitate cu administraţia închisorii. Timp de câteva săptămâni, studenţii au fost torturaţi zi şi noapte, fără întrerupere, până când, rând pe rând, au căzut. Creierele le-au fost şterse, ei au fost imbecilizaţi şi transformaţi in bestii, în roboţi, care executau ordinele lui Ţurcanu cu o conştiinciozitate şi fidelitate de neimaginat. În felul acesta, Ţurcanu şi-a creat o echipă de aproximativ 20-30 de ajutoare cu care a distrus în continuare, în formă de avalanşă, pe toţi studenţii până la ultimul”, era descris începutul „fenomenului Piteşti”, în volumul „Masacrarea studenţimii române” de Octavian Voinea. Înfometarea, frigul şi umezeala din celule, izolarea deţinuţilor sau sufocarea lor din cauza aglomerării, lanţurile, reprize de tortură din timpul anchetelor şi umilirea deţinuţilor politici, după modelul inspirat din lagărele sovietice, au fost elemente ale terorii din temniţele primilor ani de comunism.

Citeste mai departe aici