Planta pomenită în Biblie și în Coran – Se spune ca vindecă orice boală

Acest ingredient este poate cel mai puternic și eficient lucru pe care îl poți introduce în dieta ta, este un aliment care stimulează puternic întregul sistem imunitar și este un ”ucigaș” natural al celulelor canceroase.

Semințele de chimen negru, căci despre el este vorba, au fost găsite și în mormântul lui Tutankamon. Deși chimenul negru este menționat atât în Biblie, cât și în Coran, nu a fost cercetat minuțios cu adevărat până acum 40 de ani.

Multe studii s-au efectuat, în cele mai prestigioase universități, pentru a elucida uimitoarele efecte ale acestui uluitor ingredient.

Celebrul medic grec Dioscoride, care era și farmacolog și botanist, chirurg în armata împăratului Nero, autor al lucrării de referință ”De Materia Medica”, unde descrie în jur de 600 de plante, minerale și circa 1000 de medicamente care pot fi obținute din acestea, obișnuia să vindece migrenele și durerile de dinți cu chimen negru.

În culturile arabe, chimenul este supranumit ”sămânța binecuvântării” și se crede că însuși profetul islamic Mohammed a spus că semințele de chimen negru ”sunt un remediu pentru toate bolile, mai puțin pentru moarte.”

Motivul poate fi complexa structură chimică a semințelor. Aceste mici semințe conțin peste 100 de compuși chimici diferiți, inclusiv un aport considerabil de acizi grași esențiali. Deși cel mai frecvent este utilizat uleiul de chimen, semințele ușor picante pot fi folosite cu succes în bucătărie, în produse pe bază de orez, de patiserie și în brânzeturi mediteraneene.

A fost declarat cel mai bun remediu natural, atunci când este folosit în tulburări autoimune, atunci când pacienții au dureri mari fiindcă propriul sistem imunitar le este potrivnic.

Combinat cu usturoiul, chimenul negru sprijină sistemul imunitar și nu îi mai permite dezechilibre, nu mai lasă să se distrugă celulele sănătoase.

Chimenul negru nu este același lucru cu chimionul, deși mulți le confundă. Chimionul face parte din aceeași familie cu feniculul, chimenul face parte din aceeași familie cu pătrunjelul și coriandrul.

Cea mai mare diferență o observi la gust. Chimionul este mai amar, cu o aromă distinctă și bogată. În timp ce chimenul are un gust dulce-picant, cu note piperate.

Cele mai importante beneficii ale chimenului negru sunt:

Cele mai însemnate proprietăți ale chimenului negru sunt acelea de prevenire a unor boli foarte grave, cum ar fi cancerul, diabetul, obezitatea, căderea părului, probleme ale pielii, afecțiuni cutanate și infecții.

Savanții croați au studiat efectul antitumoral al chimenului negru pe șoareci de laborator și au descoperit că două fitochimicale ale acestui condiment scad celulele canceroase cu un uluitor procent de 52%.

Cei care suferă efecte secundare în urma consumului de alcool sau de medicamente și au probleme cu ficatul se vindecă mult mai repede cu ajutorul chimenului negru. Într-un studiu recent, oamenii de știință au descoperit că semințele de chimen negru redau sănătatea ficatului, prevenind bolile și deteriorarea lui.

Chimenul negru este printre puținele substanțe din lume care ajută la prevenirea diabetului, atât de tip 1 cât și de tip 2.

Semințele miraculoase ajută la scăderea în greutate, previn căderea părului și îi redau vigoarea și strălucirea, întărindu-i considerabil rădăcina, fac minuni pentru piele, aceasta devenind strălucitoare și sănătoasă, luptă cu infecțiile puternice, cum ar fi stafilococul auriu, cu afecțiunile virale, suprimă dezvoltarea cancerului de colon, au proprietăți antiasmatice.

Mai mult, 100-200 mg de extract de chimen negru pe zi, timp de 2 luni, ajută la scăderea tensiunii arteriale. Are proprietăți anticonvulsivante, antibacteriene, este bronhodilatator și protector renal.

În limba română îl veți mai găsi și sub denumirea de ”Negrilică.”
SURSA

De ce insala femeile, in functie de zodie

Infidelitatea poate avea la baza foarte multe motive: de la razbunare, plictiseala si dorinta de ceva nou, pana la un gol emotional resimtit din cauza unei relatii care nu merge foarte bine. Astrologia ne dezvaluie slabiciunile fiecarei zodii si ne ajuta sa descoperim circumstantele in care fiecare semn poate ajunge sa isi insele partenerul.

Afla de ce insala femeile in functie de zodia in care s-au nascut!

De ce insala femeile Berbec

Desi Berbecii sunt stabili intr-o relatie, firile lor energice pot ajunge in punctul in care sa insele din dorinta de a-si condimenta viata cu ceva nou. Berbecii sunt intotdeauna in miscare, iar daca partenerul nu poate sa tina pasul cu nativele acestei zodii, ele inclina sa isi vada de drum in continuare. De asemenea, aceste femei au nevoie de atentie si daca simt ca nu primesc cat li se cuvine, s-ar putea indrepta catre o persoana care indeplineste aceasta conditie. O femeie Berbec trebuie sa primeasca multa afectiune fizica si la pat are nevoie mereu de o noua scanteie.

Femeile Taur si infidelitatea

Taurii sunt printre cele mai stabile zodii, motiv pentru care sansele sa insele sunt foarte mici. Totusi, nativele ar putea ajunge infidele daca ar simti ca partenerul lor le insala. Ele nu iarta prea usor si nu suporta sa fie tradate, iar acesta ar fi cam singurul motiv pentru care acest semn astrologic ar calca stramb.

Infidelitatea la Gemeni

Dualitatea acestui semn le face pe native sa fie niste iubite/sotii afectuoase, insa, in acelasi timp, sa ravneasca dupa o permanenta stimulare intelectuala. Daca partenerul nu le ofera mereu o provocare mentala, femeile Gemeni ar putea sa isi indrepte atentia catre altcineva, insa, in general, sansele sunt sa se implice intr-o aventura mai degraba emotionala decat fizica. Pentru a le avea alaturi pe termen lung, iubitii lor trebuie sa le ofere in permanenta acea stimulare mentala la care ravnesc nativele.

De ce insala femeile Rac

Pline de afectiune, sensibile si devotate, nativele din Rac ajung foarte greu sa isi insele partenerul. Totusi, daca au o stima de sine prea scazuta, o aventura poate deveni un act de autovalidare pentru egoul lor. Daca femeia Rac este prea sensibila si nu se simte iubita, ar putea cauta apreciere in alta parte. Ea nu poate fi fericita decat daca primeste constant dovezi de afectiune, care sa o faca sa se simta ca cea mai importanta fiinta din lume.

Leul si infidelitatea

Ca si Berbecul, Leul este un alt semn care adora dramatismul si adrenalina. Adauga la aceasta informatie si faptul ca nativele vor sa fie in centrul atentiei in permanenta si sa fie pe locul 1 in tot ceea ce fac. Leoaica poate fi tinuta in loc de partide de sex cat mai incitante si creative . Si, bineinteles, partenerii lor trebuie sa le laude constant performantele remarcabile.

Fecioarele si loialitatea in relatii

Nativa acestei zodii este foarte serioasa si critica, iar tendinta ei este de a prinde radacini intr-o relatie si de a nu calca stramb. Pe de alta parte, pe cat de usor gaseste Fecioara nod in papura, pe atat ii este greu sa accepte critica altora. In plus, daca are senzatia ca partenerul nu isi da silinta pentru ca relatia sa mearga bine, Fecioara ar putea insela in vreme ce isi cauta pe cineva nou. Atata timp cat ii arati nativei ca o iubesti asa cum este ea, vei avea o partenera loiala si iubitoare.

De ce insala femeile Balanta

Nici Balanta nu este un semn cu tendinte de infidelitate, insa, prin natura ei, este foarte prietenoasa si flirteaza mereu, uneori chiar si fara sa isi dea seama. Se intampla ca o Balanta sa intre in acest joc al seductiei din pura dorinta de distractie, insa sa se ajunga prea departe. Nativa are nevoie ca partenerul sa ii fie si cel mai bun prieten, alaturi de care sa se distreze si sa se simta iubita, caz in care sansele sunt minime sa devina infidela.

Scorpionii si infidelitatea

Dintre toate zodiile, Scorpionii sunt cel mai adesea asociati cu infidelitatea, din cauza naturii lor enigmatice si a pasiunii vulcanice pe care o tin inchisa in sinea lor. Daca intra intr-o relatie serioasa, Scorpionii sunt loiali, insa au adesea probleme cu increderea in ceilalti. O nativa a acestei zodii ar putea deveni geloasa din nimic si s-ar putea razbuna pe partener printr-o aventura. In plus, ea are nevoie de partide de sex incendiare, asa ca iubitul ei trebuie sa fie dispus sa experimenteze mereu ceva nou.

Sagetatorii si loialitatea in relatii

Ca toate semnele de foc, Sagetatorul are mereu nevoie de o aventura, iar aceasta idee se extinde si asupra relatiilor si vietii intime. Mereu in miscare, nativa acestui semn intra greu in relatii de lunga durata, insa, atunci cand o face, are tendinta de a lua lucrurile in serios. Firea ei jucausa o poate determina sa flirteze un pic peste masura uneori, insa cazurile in care chiar se ajunge la inselat sunt destul de rare. Cea mai sigura cale de a face o Sagetatoare sa dispara din peisaj este sa ii fie ingradita libertatea.

Capricornii si fidelitatea

Calmi si echilibrati, Capricornii nu au probleme cu loialitatea, deoarece detin destul autocontrol pentru a se opri inainte de a calca stramb. Insa, atunci cand simt ca nu sunt respectate si admirate destul, nativele ar putea deveni complet nemultumite de relatie. Vestea buna este ca au destula onoare incat sa iasa mai degraba din relatie, decat sa fie infidele.

De ce insala femeile Varsator

Detasate si intelectuale, femeile Varsator nu sunt foarte romantice, insa au nevoie de afectiune si apreciere, ca orice alta zodie. Pe de alta parte, ele pot fi atat de prinse in ideile lor, incat pot ajunge sa isi neglijeze partenerii si sa ajunga chiar ele in situatia de a fi inselate. Singura situatie in care femeile Varsator ajung sa insele este cand se instaleaza monotonia. De aceea, partenerii lor trebuie sa aiba mereu grija ca imprevizibilul sa nu dispara din relatiile cu naravasele native.

Pestii si loialitatea in relatii

Visatoarele native ale acestei zodii au o imaginatie bogata si se lasa cuprinse de ideea romantica a iubirii eterne. Desi aceasta este ceea ce le face pe native loiale, in general, ea poate deveni si motivul nefericirii lor. Atunci cand o femeie Pesti isi da seama ca relatia ei nu este cea din basmul la care visa, ea va deveni vulnerabila si va putea fi vrajita de cineva care ii promite luna de pe cer. Partenerii Pestilor trebuie sa pastreze magia cu momente romantice, in care sa le aminteasca iubitelor ca destinul ii uneste.

Cand incercam sa aflam de ce insala femeile, indiferent ca ne raportam la zodii sau nu, motivele sunt in general de ordin emotional, nu fizic. Oricare ar fi semnul ei astrologic, o femeie are nevoie in primul rand de afectiune si de acea legatura inefabila cu partenerul ei, pe care nimic nu pare sa o poata distruge. – Sursa

Un job de vis – te relaxezi în condiţii de LUX, vizitezi Maldive şi ai şi salariu

Dacă îţi place să citeşti, ţi-ai dorit mereu să vizitezi Maldive şi se întâmplă să ai nişte timp liber, există o veste bună.

Un resort de lux din Maldive angajează pe cineva care să vândă cărţi pe o insulă. Philip Blackwell, cel care obişnuia să conducă lanţul de librării cu acelaşi nume, vrea să angajeze pe cineva care să vândă cărţile la magazinul său din resortul Soneva Fushi, informează Mediafax.

„Plata este derizorie, dar beneficiile pe care le ai pe lângă sunt de neegalat. Este un job la care mulţi visează. Dacă aş mai fi avut 25 de ani, cu siguranţă m-aş fi angajat”, a spus Blackwell publicaţiei The Guardian.

Candidatul admis va avea cazarea aproape de resort, unde vilele sunt „ascunse într-un frunziş dens pe o insluă privată”, costul pe noapte pentru turişti fiind de 26.000 de dolari.

Aceştia vor scrie „un blog hazliu şi plin de viaţă care va spune cât de obositoare este viaţa unui om ce vinde cărţi, pe o insulă”, vor avea sesiuni de povestiri cu copiii şi vor găzdui ateliere de scris creativ.

Cei interesaţi se vor putea înscrie pentru o perioadă de cel puţin trei luni şi trebuie să fie pasionaţi de cărţi.

„Vrem pe cineva care să fie creativ şi care să îi facă pe alţii să înceapă iubească cititul”, a mai adăugat Blackwell.

Listarea a fost postată pe Book Brunch, pe 16 august 2018. – Sursa

De ce își fac unele femei selfie-uri provocatoare?

Femeile îşi fac selfie-uri sexy pentru a concura cu alte femei sau pentru a urca pe scara socială în medii în care, din punct de vedere economic, nu au aceleaşi şanse cu bărbaţii, susţine o nouă cercetare efectuată de o universitate australiană, citată de DPA, transmite Agerpres.

Potrivit unui studiu publicat luni în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, femeile îşi fac selfie-uri în ipostaze provocatoare în medii cu o mai mare inegalitate economică, mai degrabă decât în medii unde sunt oprimate pe bază de gen.

Pentru această cercetare, oamenii de ştiinţă au analizat 68.000 de autoportrete – sau selfie-uri -în ipostaze sexy, postate pe platformele de socializare Instagram şi Twitter în 113 ţări, ţinând totodată cont de locul în care au fost făcute acestea.

Cercetătorii au descoperit că prevalenţa selfie-urilor sexy este direct corelată cu inegalitatea veniturilor, pozele fiind mai provocatoare în mediile în care veniturile sunt inegale, iar oamenii mai preocupaţi de statutul social.

„Nu am descoperit nici o asociere cu opresiunea de gen”, a precizat studiul.

„Totul este despre cum femeile concurează şi de ce concurează”, a declarat autoarea principală a studiului, Khandis Blake, de la Universitatea din New South Wales.

Potrivit acesteia, femeile „sunt mai predispuse să investească timp şi efort postând selfie-uri sexy în locuri unde inegalitatea economică este în creştere şi nu în locuri unde bărbaţii au mai multă putere la nivel social şi unde inegalitatea de gen este puternică”. – Sursa

Prof.Dr. Franz Ruppert: „Bolile, cu foarte putine exceptii, isi au cauza in relatiile noastre”

Este psihoterapeut, profesor de psihologie la München şi, de mai bine de două de­ce­nii, se dedică studiului traumei, al de­presiei şi tulburărilor psihice grave.

„Metoda Cons­telaţiei Identităţii”, expusă în detaliu în cărţile sale, pleacă de la ideea că o mare suferinţă afec­tează nu doar pe cel care o trăieşte, ci şi pe cei din jur şi chiar pe urmaşii urmaşilor acestora. Un punct de vedere revoluţionar, care a schimbat din te­melii psihoterapia şi care scoate la iveală ne­bănuitele resurse de vindecare ale psihicului uman. Anul trecut, Dl Franz Ruppert a fost prezent în România pentru două zile, la invitaţia „Institutului pentru Stu­diul şi Tratamentul Traumei”, unde a acordat un interviu despre dragoste, relaţii şi despre cum suferinţele timpurii ne decid une­ori destinul.

„O experienţă sufletească traumatică creşte de patru ori riscul de a suferi de boli precum diabetul sau cancerul”

– Depresia pare să fi ajuns boala seco­lu­lui. Specialiştii susţin că şi suferinţele fizice iz­vo­răsc adesea tot din tulburările sufleteşti. Cum se văd toate acestea sub lupa psiholo­gu­lui?

– Vreau să vă spun de la bun început că diag­­nosticul de depresie e un diagnostic de­păşit. Acum 100 de ani, psihoterapia vedea în de­presie o lipsă de apetit pentru viaţă, o lipsă de energie şi mo­ti­vare. De atunci, foarte mulţi oa­meni au fost diag­nosticaţi şi puşi în aceeaşi oală, care s-a tot umplut, până am început să ne mirăm că a dat pe din afară. Dar nici în secolul 21, psi­hia­tria nu poate dovedi că depre­siile sau tulburările de per­sonalitate sunt boli în sens medical. Medica­men­tele anti-de­pre­sive nu corec­tează niciun deze­chi­libru bio­chi­mic, ci din contră, îl elimină pe cel care le foloseşte, din punct de vedere emoţional. Nici din punct de vedere gene­tic nu s-a putut atesta că există gene de­fecte sau că bo­lile psihice ar putea fi ere­ditare. Toţi avem ace­leaşi gene, dar conectarea şi de­conectarea lor este de­cisă de semnale care vin din noi sau din afa­ra noastră. Aici e, de fapt, cheia sufe­rinţelor noastre.

– Asta înseamnă că trăirile sufleteşti sunt cele care hotărăsc totul?

– Ceea ce am înţeles în toţi anii mei de lucru cu pacienţii este că bolile, cu puţine excepţii (când e vorba de accidente fizice sau diverşi viruşi), îşi au cauza în relaţiile noastre. Ceea ce ne îmbolnăveşte este felul în care psihicul nostru experimentează relaţiile importante. O experienţă sufletească trau­matică creşte de patru ori riscul de a suferi de boli pre­cum diabetul sau cancerul. Şi tot trauma e la baza depresiei sau a altor boli psihice grave. Asta înseamnă că orice demers de vindecare ar trebui să înceapă prin a ne privi cu sinceritate toate relaţiile importante din jur, pentru a vedea cum relaţionăm noi în ele, care sunt sănătoase, care ne îmbolnăvesc şi ce putem schimba. Dacă suntem destul de norocoşi să fi avut o copilărie lipsită de traume şi să fi trăit într-o relaţie bună cu părinţii, atunci probabil vom avea parte de relaţii bune toată viaţa. Din păcate, opusul e mult mai des. Când copi­lăria ne-a fost zguduită de tot felul de întâmplări, toată viaţa noastră va continua la fel.

„Încă din pântecul mamei, copilul ştie tot”

Prof. Dr. FRANZ RUPPERT –

– Sună aproa­pe ca un blestem.

– Într-un fel, da. Un copil nu-şi poate alege pă­rin­ţii şi nici nu poate de­ci­de în lo­cul lor. Şi o co­pi­lărie trauma­ti­zată con­ti­nuă să ai­bă e­fec­te şi la generaţiile ur­mătoare. În căr­ţile mele am scris mult despre cum trauma trecutului se moşteneşte de la o generaţie la alta. De mul­te ori, a treia ge­ne­raţie e cea asu­pra căreia im­pactul e cel mai dur. Acceptarea fap­tului că con­flic­­te­le psihice ale cuiva pot proveni de la înaintaşi va schimba din te­melii psiho­te­rapia.

– Daţi-mi voie să fiu reti­centă. Cum ar putea dramele stră­bunicilor noştri, pe care poa­te nici nu i-am cunoscut, să se transmită până la noi şi să ne dicteze destinul?

– Pântecul mamei păstrează memoria tuturor întâmplărilor du­reroase. Dacă eşti un copil dorit, dacă mama a avut decizia de a te avea, te vei simţi bine pri­­mit în lumea aceasta. Dar dacă mama a suferit o traumă, dacă a fost cândva abuzată, dacă n-a fost ea însăşi bine primită în lu­me, dacă nu şi-a dorit să ră­mână însărcinată, atunci sarcina îi va stârni sen­timente foarte ames­tecate, chiar negative, îm­po­triva pro­priu­lui copil. El va prelua toate sen­timen­tele ostile ale mamei împotriva lui. Şi nu le va uita niciodată, decât aparent. Vor rămâne profund am­prentate în sufletul lui şi, dacă nu le lămureşte, le va transmite co­piilor, în exact acelaşi mod. Pe vre­muri, se spu­nea că dacă cineva vrea să înfieze un copil, cel mai bine ar fi să fie înainte de 6 luni, fiind­că abia după aceea începe să existe o relaţie de ataşament cu mama. Azi, studiile au demonstrat că, încă din pân­tecul mamei, copilul ştie tot. Are deja sen­­timen­te, gânduri, şi e conştient de tot ce se în­tâm­­plă în afară, de relaţiile pe care le are mama, de suferinţele sau bucuriile ei, de cât de dorit e. De pildă, dacă mama înaintea acestei sarcini a avortat un copil, pântecul păstrează informaţia şi bebeluşul care e acum în burtă ştie şi înmagazinează pericolul. Iar dacă asu­pra bebeluşului se încearcă un avort, cu atât mai grav. Dacă copilul e păstrat, va trăi toată viaţa cu trauma de a se şti, în străfundurile sufle­tului, ne­dorit, de a simţi că lumea asta a vrut şi vrea să scape de el. Sunt şanse mari să rămână blocat în aşa ceva toată viaţa. Ca să te eliberezi, trebuie să ai curajul să te uiţi în propria biografie şi să vezi unde e trau­ma. De aici porneşte vindecarea. Fie că e vor­ba de vindecare sufletească, fie că e vorba de o boa­lă a trupului.

„Când invizibilul devine vizibil”

Prof. Dr. FRANZ RUPPERT –

– Aţi dezvoltat, în toţi anii de practică în psi­ho­terapie, o metodă de autocunoaştere şi vindecare destul de revoluţionară, metoda constelaţiei. Puteţi spune şi cititorilor noştri cum funcţionează?

– „Constelaţia” e ca un microscop pentru psihi­cul uman, scoate lucrurile din interior şi le face vi­zi­bile. E ca şi cum, dintr-odată, ai vedea în ex­terior fil­mul care se derulează în capul tău: astea sunt rela­ţiile pe care le am, mecanismele mele de protecţie, obiceiurile, reacţiile, asta e trauma pe care am tră­it-o. E nevoie de un grup de oameni, e nevoie de un facilitator, care e psihoterapeutul, şi e nevoie ca cel ca­re decide să intre în joc să aibă o intenţie clară, pe care să o poată scrie pe tablă sau pe o bucată de hâr­tie. Poate fi orice, de pildă „Vreau să înţeleg de ce m-am îmbolnăvit de cancer” sau „De ce toate fe­meile mă părăsesc?”, „De ce îmi este frică să am o relaţie?”. Apoi, pentru fiecare cuvânt al propoziţiei, un om din grup se va oferi să fie re­prezentant. Ce se întâmplă mai departe e foarte greu de explicat lo­gic. Pur şi simplu, reprezentanţii ajung să scoată la iveală, prin gesturi şi lucruri pe care le spun, întâm­plările dureroase care ne-au marcat când eram foar­te mici şi pe care le-am uitat. Repre­zen­tanţii grupu­lui care scot la iveală informaţia nu sunt conştienţi de gesturile lor, nu folosesc căi logice, ci se bazează mult pe intuiţie, se conectează la inconştientul celuilalt şi apoi traduc ce simt în vorbe sau imagini.

– Pare de ordinul miraculosului…

– E magic, da, chiar e magie ce se întâmplă, să vezi cum nevăzutul devine vizibil, cum lucruri uitate şi bine ascunse în structurile psihicului ies la iveală. Şi cum o dată cu asta oamenii se schimbă, se liniştesc profund, înţeleg ce e cu ei şi încep să se vindece.

– Domnule Ruppert, cum a fost prima dvs. ex­perienţă într-o constelaţie? Aţi fost şi dvs. pacient?

– Da, aveam 35 de ani când am participat prima oară. Am făcut-o pentru că eram atât de incapabil să fac faţă relaţiilor mele de dragoste, încât ajun­sesem într-o criză existenţială cumplită. Simţeam că mă îmbolnăvesc, că nu mai pot continua aşa. Nu reuşeam să rămân în nicio relaţie, de fapt, nu reu­şeam să am doar o singură relaţie, căreia să mă dedic. Prima şedinţă pe care am făcut-o mi-a scos la iveală cât de mult aveau legătură toate astea cu ma­ma şi cu traumele ei. Mai târziu, în altă conste­laţie, am aflat şi că am fost un copil nedorit. Ulte­rior, ca să verific puterea extraordinară a conste­laţiilor, am întrebat-o direct pe mama şi mi-a măr­turisit că aşa a fost, a încercat să mă avorteze. Mi-a mai mărturisit şi că la scurtă vreme după naştere era să mor de foame, fiindcă a încetat să mă alăpteze la sân. Şi că plângeam încontinuu, „urlai întruna, nu ne descurcam deloc cu tine, până într-o zi, când tatăl tău s-a dus la pătuţ şi a urlat o dată la tine aşa de tare, că te-ai speriat şi nu ai mai plâns niciodată”. Or, astea au fost pentru copilul care eram traume uriaşe. Dar ei n-au luat nicio clipă în calcul efectele lor. Şi nici eu nu am realizat că toate fricile astea m-au condus mai târziu din umbră. În toate relaţiile pe care le aveam păstram mereu o distanţă, un con­trol. Încercam să nu dau totul decât în viaţa profe­sională.

– E suficient doar să înţelegem de unde vin suferinţele şi problemele noastre? Vârsta la care suntem capabili să le digerăm nu e cumva prea târzie, pentru a mai putea schimba ceva?

– Niciodată nu e prea târziu. Important e să-ţi doreşti schimbarea, fiindcă nimeni nu poate să iniţieze o vindecare pentru altcineva. Când am înţe­les cum a fost în cazul meu la început, de ce sunt aşa cum sunt, am înţeles şi că, de fapt, eu vreau dra­goste, că pot fi cu cineva şi pot avea o relaţie sănătoasă. Am învăţat să nu mai trăiesc întâmplările prin filtrul traumei pe care am trăit-o cândva. Şi am înţeles că trebuie să mă redeschid către sentimente, să îndrăznesc să iubesc şi să mă las iubit.

„Până la iubire, drumul e lung”

Prof. Dr. FRANZ RUPPERT –

– Dragostea vindecă, o spun şi re­ligiile, şi terapeuţii, dar dacă este ade­vărat, de ce e atât de greu să dăm zi­durile jos?

– Iubirea vindecă, dar nu poate vin­deca cu forţa, până la iubire drumul e lung. Nu e vorba că o mamă nu vrea să-şi iubească propriul copil, ci că nu poate. Nu e vorba că un bărbat nu vrea să fie iubit, ci că se teme că va fi părăsit sau înşelat. Oamenii traumatizaţi au învăţat să supravieţuiască, punând un zid pe sentimentele lor. Pe toate senti­mentele, nu doar pe cele dureroase. Şi-au separat mintea de corp ca să nu mai simtă oroarea petrecută cândva. E un mecanism de apărare cu care ajung să se confunde la un moment dat, ajung să trăiască pe pilot automat, fără să mai implice şi sentimentele. Au decis asta cândva, inconştient, ca să poată supra­vieţui traumei respective, fie că ea a fost un abuz sexual, un abandon, moartea cuiva esen­­ţial. Pro­blema nu e că n-ar vrea să deschidă din nou uşa iubirii, ci că, dacă o deschid, o dată cu dragostea intră şi toată spaima şi suferinţa veche, pe care o izolaseră acolo. Şi atunci, dragostea care ar trebui să-i vindece îi doare.

– Iar dragostea nu ar trebui să doară, nu?

– Nu, dragostea nu doare, de fapt. E un zbucium permanent la mijloc. Dacă nu se deschid, pierd dra­gostea, dacă se deschid, riscă să simtă şi suferinţa veche pe care au pus cândva capac. Dar trebuie să ai curajul să laşi toate acele sentimente să iasă la ivea­lă, să le înţelegi, să faci curăţenie şi apoi să iu­beşti din nou. E valabil şi în cuplu, dar şi în relaţia mamă-copil. Copiii reuşesc în mod straniu să zgân­dărească trauma veche a mamei, care de multe ori se detaşează şi nu-i poate iubi suficient, pentru că nu poate tolera o prea mare apropiere de propriile ei sentimente. Dar dragostea părinţilor pentru copiii lor există întotdeauna, trebuie doar eliberată din închisoarea traumelor.

– Domnule Ruppert, aveţi acum o relaţie de iubire?

– Da, sunt într-o relaţie şi sunt fericit. Dar mai important decât asta e că nu m-aş mai trăda pe mine niciodată pentru o relaţie. Nu aş călca pe mine, doar ca să fac pe plac cuiva, să fac relaţia să meargă sau doar ca să mă pun la adăpost. Am învăţat să fiu sincer cu mine în dragoste, în primul rând.

„Trauma generaţiilor de azi e lipsa de identitate”

Prof. Dr. FRANZ RUPPERT –

– Aţi călătorit peste tot prin Eu­ropa şi aţi lucrat cu per­soa­ne din toate colţurile lumii. Spu­neaţi că depresia e o eti­chetă prea vastă. Totuşi, care e su­ferinţa care afectează cel mai mult generaţiile de azi?

– Lipsa de identitate. A nu şti cine eşti cu adevărat. Tot fe­lul de întâmplări nefericite tim­purii te forţează să renunţi la ti­ne, de dragul altora. Să re­nunţi la dorinţele tale, la sentimentele tale. Tu crezi că ştii cine eşti, dar de fapt ai trăit lucruri atât de du­reroase cândva, demult, în copilărie, care te-au obli­gat să adopţi o falsă personalitate, ca să su­pravieţuieşti pericolelor şi unui mediu toxic din punct de vedere emoţional. Dacă ar fi să fac un portret robot al multor oameni de azi, aş zice că bio­grafia lor începe cu o traumă. Au fost ori aban­donaţi, ori bă­tuţi, abu­zaţi, au fost martori la ceva dureros, întâmplare în ur­ma căreia au pierdut con­tactul cu propriile sen­ti­mente. Ei continuă să tră­iască ghidându-se mai mult după ce simt cei din jur, nu după ceea ce-şi doresc ei cu adevărat. Uneori, vor încerca insistent să ob­ţină dragoste de la per­soane care nu le pot oferi dra­goste şi vor suferi şi mai mult. Alteori, se vor risipi în sexualitate, se vor oferi la nesfârşit, deşi profund nu caută sex, ci tot dragoste. Sau vor sfârşi în relaţii de co-dependenţă, adică tot alături de persoane care nu ştiu cine sunt, pentru că şi la ele contactul cu propriul suflet a fost tăiat. E felul în care aceşti oa­meni se sprijină, fie­care întreţinându-i celuilalt me­ca­nismele de supra­vieţuire. Dar totul se com­plică când aceşti oameni decid să facă copii şi trauma­ti­zează, la rândul lor, fără să-şi dea seama.

– Câteodată, nici nu ştim că suntem trau­matizaţi şi că am putea transmite mai departe asta. Cred că fiecare are despre sine impresia că e cât se poate de sănătos. Ce am putea face să frângem acest cerc vicios?

– Am putea începe prin a ne pune întrebări. Ăsta sunt eu cu adevărat? De ce fac lucrul ăsta? Îl fac pentru că mi-l doresc sau pentru că mi-e frică? Sau pentru că aşa m-am obişnuit? Sau pentru că altci­neva aşteaptă asta de la mine? Sau pentru că vreau să dovedesc ceva? Aşa sunt eu sau mă manipulează viaţa? Sau vorbesc prin mine vechile suferinţe?

– Cu alte cuvinte, să învăţăm să ne ascultăm cu atenţie…

– Da. Şi apoi… nu toate femeile trebuie să fie mame. Dacă dorinţa de a avea copii nu-ţi aparţine 100%, dacă nu te simţi bine la gândul că vei purta o sarcină, deja ai plecat pe un drum greşit. Nu e bine să faci un copil fiindcă îţi cere mama, soţul, socie­tatea, fiindcă vrei să sudezi un cuplu care se clatină sau fiindcă eşti profund nefericită şi crezi că un copil te-ar putea repara. Fiindcă fără să-ţi dai sea­ma, îţi vei abuza la rândul tău copilul. Dacă copilul tău are probleme în relaţiile lui afective, fii sigură că ceva s-a întâmplat cândva cu tine.

Citeste mai departe aici

Magellan: Telescopul care va da ocazia omenirii să „privească” direct cum s-au format stelele după Big Bang

De acum vom putea da un preţ Universului: 1 miliard. Atât va costa construirea telescopului botezat Gigant Magellan, informează Futurism.com.

GMTO Corporation, compania ce coordonează proiectul, a anunţat, marţi, că a început construcţia telescopului la Observatorul Las Campanas din Chile, scrie Mediafax.

Odată terminat, telescopul va avea şapte oglinzi rotunde, aranjate ca într-un fagure. Diametrul va ajunge la 24 de metri. Un program de computer avansat va corecta distorsionările provocate de atmosfera pământului. Această combinaţie sofisticată între hardware şi software va face maşinăria să fie de 10 ori mai precisă decât telescopul Hubble.

Telescopul Gigant Magellan va fi dat spre folosinţă, în online, în 2024, iar cercetătorii au deja planuri măreţe pentru el. Datorită faptului că va putea colecta mai multă lumină faţă de orice alt telescop construit vreodată, inclusiv lumină de la marginea universului, ne va permite să determinăm distanţa dintre Pământ şi alte obiecte foarte îndepărtate, precum şi compoziţia lor.

Oamenii de ştiinţă spun că această perspectivă îmbunătăţită asupra Universului oferită de Telescopul Gigant Magellan ne va ajuta să răspundem la multe alte întrebări, ca de exemplu: cum s-au format primele galaxii, natura materiei negre şi a energiei negre, dar mai ales cum s-au format stelele după Big Bang.

Probabil va putea răspunde la întrebarea pe care toată lumea şi-a pus-o măcar o dată, privind spre cer: suntem singuri în Univers?

Sursa

Așa era scoala pe vremea lui Ceaușescu – Cand era mai bine? Da mai departe să afle și tinerii de azi

Îndatoririle elevului în comunism concepute cu scopul de a impune tinerilor un anumit tip de comportament. În comunism, elevul trebuia să aibă în permanenţă asupra sa carnetul de elev, un instrument care prevedea îndatoririle „fundamentale” ale elevului (să-şi iubească ţara, să fie cinstit, bun şi drept, să păstreze avutul obştesc, să nu frecventeze localurile publice fără părinţi).

Multe dintre aceste menţiuni trecute în carnet erau obligații extrașcolare, menite să impună tinerilor un anumit comportament în spiritul partidului, astfel încât, după finalizarea studiilor, aceştia să devină mai uşor roboti executanți ai ordinelor Partidului Comunist Român.

Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi îngrijit cu sfințenie.

În toţi anii de şcoală, regimul impunea uniforma obligatorie. La gradiniţă, copiii purtau şorţulet bleu cu fundiţă albă, iar în ciclul primar şorţuleţ pepit alb-albastru. La clasele V-VIII uniforma consta în sarafan albastru şi cămaşă bleu pentru fete, sacou, pantaloni negri şi cămaşă bleu pentru băieţi.

Iată un set de reguli extrase din carnetul unui elev al Liceului „Mihai Viteazul” din București, anul școlar 1964-1965:

În școală și în afara școlii, elevii au următoarele îndatoriri:

Să cunoască și să respecte regulamentul și dispozițiile date de școală:

– să vină cu regularitate la cursuri, fără să întârzie de la ore și să respecte întocmai programul zilnic de activitate al școlii;

– să-și însușească temeinic cunoștințele și deprinderile prevăzute în programa școlară pentru a deveni cetățeni folositori patriei;

– să participe după puterile lor la munca patriotică și la alte acțiuni inițiate de școală;

– în atelierul școlii și în producție să respecte cu strictețe regulile privind tehnica securității și protecția muncii;

– să păstreze și să apere avutul obștesc, bun al întregului popor;

– să vină la școală îmbrăcați în uniformă, curați, cu părul îngrijit, iar la orele de curs să aibă rechizitele și cărțile necesare;

– să intre în clasă îndată ce a sunat, să-și ocupe liniștit locul în bancă și să stea corect;

– să asculte atenți explicațiile cadrelor didactice și răspunsurile elevilor și să nu părăsească clasa fără învoirea profesorului sau a învățătorului;

– să se ridice când sunt întrebați și să se așeze la loc, numai cu încuviințarea profesorului, iar atunci când vor să răspundă la lecții sau să întrebe ceva, să ridice mâna;

– la intrarea cât și la ieșirea din clasă a învățătorului, a profesorului, a directorului și a organelor de inspecție școlară precum și a altor cadre didactice și persoane mai în vârstă, să salute sculându-se în picioare;

– să arate respect învățătorilor, profesorilor și directorului școlii în toate împrejurările;

– să se poarte cu atenție și cu grijă cu cei mai în vârsta și cu cei mai mici, să fie gata să dea ajutor bătrânilor, invalizilor și bolnavilor;

– să ajute pe părinți în treburile casnice și să se îngrijească de frații și surorile mai mici;

– să umble cu atenție pe stradă, în autobuze, în tramvaie, respectând regulile de circulație;

– să frecventeze numai acele spectacole și manifestări publice corespunzătoare vârstei lor și recomandate de școală;

– să se poarte modest, cuviincios și disciplinat în școală și în afară de școală. Să țină la demnitatea de elev, având o comportare și o ținută corectă, în școală și în afară de școală;

– să lupte pentru păstrarea onoarei clasei și a școlii din care fac parte;

– să fie cinstiți, drepți și curajoși;

– să nu folosească expresii jignitoare care înjosesc pe alții, ca și pe cei ce le folosesc, să lupte împotriva huliganismului, a manifestărilor naționale, șovine, a misticismului și a superstițiilor;

– să aibă o purtare tovărășească față de colegii lor și să ia parte activă la viața colectivului din care fac parte. Să ia atitudine hotărâta împotriva celor care nu se supun îndatoririlor de elevi, încălcând disciplina școlară;

– să participe activ la diferitele forme de autoservire organizate în școală și internat.

– cunoașterea și respectarea regulilor de purtare constituie o obligație pentru fiecare elev;

– elevul este dator să aducă la școală carnetul de elev în fiecare zi când are cursuri;

– să-l prezinte, la cerere, profesorului, dirigintelui sau directorului școlii;

– să-l prezinte părinților (tutorelui), după fiecare notare făcută la școală;

– să-l păstreze curat.

Material video itegral aici

Șicanări periculoase în Vrancea – Un grup de romi a atacat o dubă în trafic

Momente de groază au fost trăite de pasagerii unei dube, vineri, în comuna Vidra din județul Vrancea, după ce au fost atacați de un grup de romi.

„Atunci când o parte din rromii satului Cucuieți, comuna Vidra, județul Vrancea apreciază că o dată cu peticul de pământ deținut în sat, pot și vor reuși să pună stăpânire pe județ. Pe 7 mai Monica Vidreanu a intrat în mormânt din cauza altui individ din același sat. Ieri, nepotul meu a trecut prin experiența de mai jos. Poliția a întocmit dosare penale, dar ține de noi ca cetățeni să ne delimităm de astfel de cetățeni care sunt o rușine indiferent de etnie”, a descris Corina Baraghin clipul încărcat sâmbătă pe Facebook.

În imagini se vede cum șoferii a două mașini șicanează și chiar încearcă să blocheze în trafic o dubă în care se află mai multe persoane.

La un moment dat, unul dintre ei oprește mașina, coboară din ea și sparge un geam la o dubă. Un al doilea șofer oprește mașina de-a latul drumului, dar șoferul dubei reușește să-l evite și scapă.

Pasagerii speriați au reușit în acele momente de panică să sune la poliție. Deocamdată este neclar de la ce a pornit încăierarea în trafic.

Sursa video original

Razbunarea unui bărbat obligat să-i plătească fostei neveste 10.000 de euro

Un indonezian a fost condamnat în cadrul unei proceduri de divorţ să plătească soţiei echivalentul a 10.000 de euro, iar acesta a ales să o plătească în monede mici, încărcate în 13 saci, având o greutate totală de 890 de kilograme, informează AFP.

Dwi Susilarto a ajuns la tribunalul din centrul insulei Java cu o camionetă în care încărcase sacii, iar cu ajutorul a doi prieteni şi a unei roabe a făcut mai multe drumuri între parcare şi sala de judecată pentru a aduce în faţa instanţei întreaga sumă, a declarat avocatul său vineri.

Litigiul viza valoarea despăgubirilor, inclusiv pensia alimentară, pe care bărbatul trebuia să o plătească după separarea de soţia sa, cu care are doi copii. Susilarto avea să plătească iniţial suma de 43 de milioane de rupii (2.590 de euro), însă fosta lui soţie, Hemi Setyowati, a făcut apel şi a obţinut în final suma de 178 de milioane de rupii (10.730 euro).

Deranjat de decizie, bărbatul s-a decis să-i plătească 153 de milioane de rupii (9.220 euro) în monede de 1.000 de rupii (0,06 euro), iar restul în bancnote.

În instanţă, indonezianul era să se încaiere cu avocatul femeii, care a refuzat să numere banii, acuzându-l pe Susilarto că vrea să-şi umilească fosta soţie. Femeia a acceptat banii până la urmă.

Bărbatul, remunerat cu un salariu mic în calitate de funcţionar public, apelase la prieteni pentru a strânge întreaga sumă datorată fostei soţii.

Familia şi prietenii i-au dat cea mai mare parte din bani în monede mici, a precizat avocatul acestuia, declarându-se şi el surprins de metoda de plată. Preşedintele tribunalului a solicitat angajaţilor să numere monedele, ceea ce va dura, potrivit acestuia, o săptămână.

Sursa

Care este diferenta intre clasele sociale: cât de săraci sunt unii romani si cât de mari sunt veniturile celor bogaţi

În România doar 1% din populaţie se încadrează în standardele globale ale clasei de mijloc, arată un studiu publicat de cotidianul american The Washington Post. INS spune că 10% dintre români s-ar încadra în clasa de mijloc, fără a-şi putea permite însă nicio „cheltuială de lux”.

Expertul Homi Kharas de la Institutul Brookings defineşte clasa mijlocie drept „persoanele care au suficiente fonduri pentru acoperirea nevoilor de bază, precum hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, dar le răman bani şi pentru unele produse ori servicii de lux, precum alimente de un anumit fel, o marcă de televizor, motocicletă, educaţie superioară şi îmbunătăţirea locuinţei”, scrie cotidianul The Washington Post.

Potrivit acestuia, în clasa de mijloc pot fi încadrate persoanele care câştigă între 11 şi 110 dolari pe zi, adică între 4.000 şi 40.000 de dolari anual. Iar potrivit unui grafic prezentat de cotidianul The Washington Post, în România doar 1% dintre cetăţeni pot fi încadraţi în clasa mijlocie la nivel mondial.

Puterea de cumpărare declasifică mulţi români care s-ar încadra în clasa de mijloc

Datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică arată însă cu totul altceva: o bună parte din gospodării au venituri suficiente pentru a se încadra în standardul global (peste 1.364 de lei lunar), dar puterea de cumpărare îi elimină din categoria clasei de mijloc.

Concret, potrivit INS, peste 30% din gospodăriile populaţiei au venituri lunare de peste 1.364 de lei lunar (echivalentul standardului minim global de 11 dolari pe zi), dar în cheltuielile lunare ale acestora nu intră acele „produse ori servicii de lux, precum alimente de un anumit fel, o marcă de televizor, motocicletă, educaţie superioară şi îmbunătăţirea locuinţei”.

Discrepanţe uriaşe între venituri

Din punct de vedere al veniturilor, INS împarte veniturile pe „decile”, adică pe segmente de câte 10% din gospodării. În prima decilă se încadrează românii cei mai săraci, cu mai puţin de 455 de lei lunar, iar în decila a 10-a sunt cei mai bogaţi, cu venituri de peste 2.366 de lei lunar. Doar cei din decilele superioare (8-10) au venituri peste standardul global de 1.364 de lei.

Potrivit INS, 44,5% din gospodării suportă cu dificultate sau cu mare dificultate cheltuielile curente ale vieţii, iar dacă se iau în considerare şi cele care declară o oarecare dificultate în acoperirea cheltuielilor de zi cu zi se ajunge la 85,6% din totalul gospodăriilor. „Doar pentru una din 7 gospodării cheltuielile curente nu pun probleme deosebite, acestea fiind depăşite destul de uşor, uşor sau chiar foarte uşor” – abia aici s-ar putea identifica acea pătură „mijlocie” despre care se vorbeşte în standardele globale.

De altfel, într-un studiu referitor la condiţiile de viaţă ale populaţiei din 2017, INS arată că „sub aspectul capacităţii achitării la timp a unor cheltuieli curente importante (întreţinerea locuinţei, rate la împrumuturi, plata utilităţilor etc.) se poate constata că mai mult de o treime din gospodării – 33,6% – au prezentat restanţe repetate, cauzate în principal de situaţia financiară nesatisfăcătoare”. Rezultă, în „oglindă”, că două treimi din populaţie – 66,3% – îşi poate acoperi aceste cheltuieli; de fapt, cele mai multe gospodării îşi pot acoperi doar aceste cheltuieli.

Pe ce cheltuie românii banii

Veniturile totale ale gospodăriilor din România au crescut în primul trimestru cu 19,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, până la 3.873 lei (831 euro) pe lună, dar şi cheltuielile s-au majorat cu 20,1%, la 3.317 lei (712 euro), arată ultimele date publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS).

În primul trimestru al anului trecut, veniturile medii ale unei gospodării au fost de 3.250 lei (719 euro), iar cheltuielile – de 2.761 lei (611 euro) pe lună.

În primul trimestru al acestui an, veniturile totale medii lunare au fost de 3.873 lei pe gospodărie şi 1.483 lei pe persoană.

Totodată, cheltuielile totale ale populaţiei, au fost, în medie, de 3.317 lei lunar pe gospodărie (1270 lei pe persoană) şi au reprezentat 85,6% din nivelul veniturilor totale.

Din total venituri, veniturile băneşti au fost, în medie, de 3.505 lei lunar pe gospodărie (1.342 lei pe persoană), iar veniturile în natură de 368 lei lunar pe gospodărie (141 lei pe persoană).

Totodată, salariile şi celelalte venituri asociate lor au format cea mai importantă sursă de venituri – 64,6% din veniturile totale ale gospodăriilor.

În plus, la formarea veniturilor totale ale gospodăriilor, au contribuit, de asemenea, veniturile din prestaţii sociale (20,4%), veniturile din agricultură (1,5%), veniturile din activităţi neagricole independente (1,8%), cele din proprietate şi vânzărea de active din patrimoniul gospodăriei (0,7%) precum şi veniturile în natură (9,5%), în principal, contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (8,2%).

Din total cheltuieli, 63,9% au reprezentat, în primele trei luni ale anului, cheltuieli de consum, iar 29,1% (20,9% în primele trei luni din 2017) cheltuieli cu impozite şi contribuţii.

Cheltuielile pentru investiţii au reprezentat doar 0,3% din total cheltuieli, faţă de 0,5% în primele trei luni din 2017.