Regimul alimentar pentru pacientii cu afectiuni dermatologice: dermatita atopica si psoriazis

Cand vorbim despre pacientii cu afectiuni dermatologice, alimentatia joaca si ea un rol extrem de important, pentru ca exista unele alimente care pot agrava boli precum dermatita atopica si psoriazisul, care contribuie la inflamatia din corp si care accentueaza simptomele neplacute.

Asa ca astazi ne indreptam atentia asupra regimului alimentar pe care trebuie sa il urmeze persoanele care au dermatita atopica si cele cu psoriazis.

Regimul alimentar pentru cei cu dermatita atopica

Dermatita atopica sau eczema este o afectiune dermatologica, iar pacientii dezvolta zone de piele uscata, cu prurit, pe corp. Ea se dezvolta de cele mai multe ori drept rezultat al inflamatiei din organism, asa ca faptul ca mananci alimente care nu provoaca inflamatie ar putea sa reduca simptomele.

Ce alimente ai voie sa mananci daca ai dermatita atopica

Iata exemple de alimente antiinflamatoare pe care le poti include in regimul tau alimentar:

Peste – Este o sursa naturala de acizi grasi Omega 3, care pot sa lupte contra inflamatiei din corp. Alege peste bogat in Omega 3, precum somonul, tonul, macroul, sardinele si heringul.

Alimente bogate in probiotice – Acestea sunt bacterii care contribuie la mentinerea sanatatii tractului intestinal. Cateva exemple de surse de probiotice: iaurtul care contine culturi vii si active, alte alimente si bauturi fermentate: chefir, kombucha, varza murata (si acestea contin probiotice).

Alimente bogate in flavonoide, care lupta contra inflamatiei – Este bine sa incluzi in alimentatia ta aceste fructe si legume colorate: mere, broccoli, cirese, spanac si kale.

Ce alimente trebuie sa eviti daca ai dermatita atopica

Unele dintre cele mai frecvente alimente care pot declansa un puseu de dermatita atopica si pe care ai putea sa le excluzi din dieta ta sunt: fructele citrice, lactatele, ouale, glutenul sau graul, soia, unele condimente (vanilie, cuisoare si scortisoara), tomatele, unele tipuri de nuci.

Unele persoane cu dermatita atopica au si o sensibilitate numita sindromul alergiei orale. Asta inseamna ca acesti oameni au reactii si la alimente precum: merele verzi, morcovii, telina, alunele de padure, perele.

Multe persoane care au dermatita atopica sunt diagnosticate si cu alergii alimentare, insa retine ca nu toti pacientii sunt la fel si ca este important sa descoperi care sunt nevoile tale in materie de alimentatie si care sunt acele alimente care iti agraveaza simptomele dermatitei atopice.

Nu toti pacientii au probleme cand vine vorba de alimentele enumerate mai jos, insa alegiile alimentare asociate cu dermatita atopica cel mai frecvent sunt: laptele de vaca, ouale, produsele din soia, glutenul, nucile, pestele, crustaceele (fructele de mare).

Regimul alimentar pentru cei cu psoriazis

O dieta sanatoasa, alcatuita din multe fructe si legume, proteine slabe si cereale integrale este un aliat bun pentru aproape toata lumea, insa unii pacienti care sufera de psoriazis spun ca obiceiurile alimentare le pot afecta pielea. Asadar, este important sa ai un regim alimentar cat mai sanatos si sa respecti cateva reguli esentiale:

Limiteaza consumul de alcool – Chiar daca asocierea dintre alcool si psoriazis nu este una clara, expertii spun ca ar trebui sa consumi alcool cu moderatie (nu mai mult de doua bauturi alcoolice pe zi, daca esti barbat, si nu mai mult de o bautura alcoolica pe zi, daca esti femeie).

Studiile arata ca barbatii care consuma alcool in exces nu raspund la tratamentele pentru psoriazis la fel de bine. Daca afectiunea ta dermatologica este extrem de severa sau daca iei anumite medicamente, cum ar fi metotrexat si acitretina, medicul iti va spune sa nu consumi deloc alcool.

Alege alimente care lupta contra inflamatiei – Psoriazisul este o boala inflamatorie, iar unii pacienti care sufera de aceasta afectiune o pot tine sub control mult mai bine, spun ei, daca mananca mai multe alimente ce lupta contra inflamatiei.

Alimentele antiinflamatoare sunt considerate sanatoase, asa ca poti incerca sa le consumi mai des:

fructe si legume, in special fructe de padure, cirese, legume frunzoase (spanac si varza kale);

somon, sardine si alte tipuri de peste gras, care este bogat in acizi grasi Omega 3;

plante si condimente bogate in antioxidanti: cimbru, salvie, chimion si ghimbir;

surse sanatoase de grasimi bune, cum ar fi uleiul de masline, semintele (de in, de dovleac) si nucile (migdalele si nucile romanesti).

Ce alimente sa eviti daca ai psoriazis, pentru ca iti pot agrava inflamatia din corp: alimentele procesate si zaharurile rafinate, carnea rosie cu multa grasime, produsele lactate. Alimente care pot cauza inflamatie sunt si: carnea rosie, alimentele bogate in grasimi, unele familii de plante (rosiile, cartofii, ardeiul gras), fructele citrice.

Da jos kilogramele in plus – Persoanele care sunt obeze sau supraponderale au un risc mai mare de a face psoriazis, iar simptomele lor par sa fie mai grave. Numeroase studii sugereaza ca pielea ta va fi intr-o stare mai buna daca dai jos kilogramele in exces.

O dieta fara gluten – Unele studii au aratat ca unii pacienti care au psoriazis ar putea fi sensibili si la gluten, o proteina care se gaseste in cereale (grau, secara si orz). In cazul acestor pacienti, evitarea alimentelor cu gluten ar putea sa le calmeze simptomele psoriazisului, insa sunt necesare mai multe studii pe aceasta tema.

SURSA

Top 5 beneficii ale EPA pentru pacientii cu dislipidemie si ateroscleroza

Acizii grasi Omega 3 sunt grasimi esentiale, care au multe beneficii pentru sanatatea noastra, insa este important sa stim ca exista mai multe tipuri de Omega 3 si ca doar cateva dintre acestea au beneficii de top.

Nu toti acizii grasi Omega 3 sunt la fel. Exista 11 tipuri diferite, iar trei dintre cei mai importanti acizi grasi Omega 3 sunt ALA (cel care se gaseste in plante), EPA si DHA (acestea doua se gasesc in produse de origine animala, cum este pestele gras).

EPA este abrevierea de la acidul eicosapentaenoic si este un acid gras Omega 3 cu lant lung de atomi de carbon. Principala sa functie este de a forma molecule numite eicosanoide (sau eicosanoizi), care indeplinesc numeroase roluri fiziologice.

Eicosanoidele obtinute din Omega 3 reduc inflamatia, arata studiile, si din acest motiv, o alimentatie bogata in EPA poate reduce inflamatia din corp, mai ales ca se stie de multa vreme ca inflamatia cronica poate declansa numeroase afectiuni care ne pot pune sanatatea in pericol.

In general, acizii grasi Omega 3 pot imbunatati anumite aspecte cand vine vorba de factorii de risc pentru bolile cardiovasculare, iar aici putem vorbi atat de dislipidemie, cat si de ateroscleroza.

Iata, asadar, un top al beneficiilor pe care le are EPA pentru pacientii cu dislipidemie si ateroscleroza:

Modificarea nivelului de lipide din sange

Studiile recente (3) arata ca un ester etilic al acidului eicosapentaenoic (EPA) are efecte benefice asupra particulelor de colesterol din sange. Este vorba de EPA intr-o forma de inalta puritate, care poate fi prescrisa pacientilor (in doze de 4 grame pe zi), pentru ca vine in completarea dietei si pentru ca reduce valorile trigliceridelor serice in cazul pacientilor adulti care au hipertrigliceridemie.

Exista, asa cum probabil stii deja, mai multe tipuri de lipide (grasimi) in sange, iar unele dintre acestea sunt trigliceridele. Numeroase studii au aratat, de-a lungul timpului, ca acizii grasi Omega 3 reduc in principal nivelurile trigliceridelor in cazul pacientilor cu dislipidemie, asa ca EPA sunt un aliat de pret pentru acestia.

Efecte antitrombotice

De-a lungul anilor, oamenii de stiinta de peste hotare si-au propus sa verifice in cadrul unui studiu (1) daca esterul etilic al acidului eicosapentaenoic (EPA), adica o forma de EPA de inalta puritate, este un agent antitrombotic (adica un compus care se opune procesului de tromboza).

Ei au investigat inhibarea functiilor plachetare (sa ne amintim ca plachetele sangvine, o componenta a sangelui cu rol in coagulare, sunt numite si trombocite) de o cantitate moderata (4 grame pe zi) de EPA (un ester etilic al acestui acid).

Dupa 4 saptamani in care pacientilor li s-au dat suplimente cu Omega 3 (EPA si extract concentrat de ulei de peste), cercetatorii au descoperit ca suplimentul pur de EPA (acel ester etilic de inalta puritate) a fost mult mai eficient in limitarea reactivitatii plachetelor sangvine. Oamenii de stiinta au concluzionat ca, in calitate de agent antitrombotic, EPA in forma sa pura ar trebui sa fie folosit in doze zilnice rezonabile in tratamentul pe termen lung al bolilor cardiovasculare.

Efecte antiplachetare si efecte anticoagulante

Tot in cadrul a numeroase studii ample (2), cercetatorii au observat ca EPA de inalta puritate (un ester etilic al EPA) are mai multe mecanisme de actiune in corpul uman, care sunt responsabile de anumite beneficii. Pe langa reducerea semnificativa a nivelului trigliceridelor serice, EPA de inalta puritate are si efecte antitrombotice, efecte antiplachetare si anticoagulante, efecte care stabilizeaza membranele celulare si efecte asupra stabilizarii si/sau regresiei placii ateromatoase de la nivelul arterelor coronare si, nu in ultimul rand, reduce inflamatia din organism.

Cercetatorii au observat ca a existat o rata mai mare de evenimente asociate cu sangerarea in cazul grupului de pacienti cu EPA de inalta puritate, lucru care sugereaza ca ar putea fi vorba de un mecanism de actiune antitrombotic al acestui ester etilic al acidului eicosapentaenoic, antitrombotic insemnand ca poate avea efecte anticoagulante.

Oamenii de stiinta (4) spun ca la pacientii cu hipertrigliceridemie, adica cei cu valori extrem de mari ale trigliceridelor, exista un risc crescut de tromboza, din cauza productiei sporite a unei substante. S-a descoperit ca acizii grasi Omega 3 diminueaza/calmeaza acest proces si, prin urmare, reduc riscul de tromboza.

Actiunea acizilor grasi Omega 3 asupra membranelor fosfolipidelor (4) si asupra unui complex de enzime cauzeaza o reducere in ceea ce priveste activitatea plachetelor sangvine (trombocitelor). Prin urmare, acizii grasi Omega 3 ar putea avea o activitate antiplachetara.

Risc cardiovascular scazut

Un studiu mai recent (2) arata ca un ester etilic al acidului eicosapentaenoic (EPA de inalta puritate) este util in reducerea riscului cardiovascular la anumiti pacienti. Ce au descoperit oamenii de stiinta? Ca in randul pacientilor cu valori foarte mari ale trigliceridelor (in ciuda folosirii statinelor), riscul de evenimente cardiovasculare ischemice a fost semnificativ mai mic in cazul persoanelor care au primit o doza de 2 grame de EPA de inalta puritate, de doua ori pe zi, in comparatie cu persoanele care au primit pilule placebo. La acest studiu au fost inscrisi in total 8179 de pacienti, care au fost urmariti pe o perioada medie de 4,9 ani.

Mai multe studii epidemiologice si unele efectuate pe animale au aratat dovezi ale beneficiilor acizilor grasi Omega 3, in sensul ca acestia reduc semnificativ nivelul de ateroscleroza, aspect explicat sau mediat de proprietatile antiinflamatoare ale acestor grasimi bune.

SURSA

Alaptezi? Ce impact are asupra riscului de ficat gras

Alaptarea copilului pentru o perioada indelungata scade riscul de boala de ficat gras al mamei – afla mai multe!

Un studiu facut recent scoate la iveala un lucru surprinzator: cu cat proaspata mamica isi alapteaza pentru mai mult timp copilul, cu atat mai mult se va reduce riscul ei de a dezvolta steatoza hepatica.

Beneficiile alaptatului, in special pentru copil, au fost studiate ani la rand si dezabatute pe larg de specialisti. Acum insa oamenii de stiinta si-au indreptat atentia si catre efectele benefice pe care hranirea la san a bebelusului le are pentru mamica.

Studiul a fost facut pe un numar de peste 800 de femei care au nascut cel putin un copil. Dintre acestea, unele au alaptat mai putin de o luna sau deloc, unele intre 1 si 6 luni, iar alte mamici mai mult de 6 luni (peste 43% dintre femei s-au regasit in aceasta categorie). Starea de sanatate a acestora a fost monitorizata dupa sarcina, dar si dupa incheierea alaptarii.

S-a constatat astfel ca femeile care au alaptat mai mult nu numai ca au avut mai putin de-a face cu boala de ficat gras, insa au fost mai putin afectate si de obezitate (avand un indice de masa corporala mai mic), precum si de rezistenta la insulina sau colesterolul marit.

Oamenii de stiinta care au facut acest studiu sunt increzatori, fiind de parere ca descoperirea legaturii dintre alaptarea indelungata si reducerea riscului de ficat gras poate fi de ajutor in identificarea unor metode de prevenire a bolii de ficat gras.

Boala de ficat gras este un precursor al bolilor hepatice severe precum fibroza hepatica sau chiar ciroza. Ficatul gras apare atunci cand hepatocitele (n.r. celulele ficatului) sunt “incarcate” cu grasimi – in special cu trigliceride. Sindromul metabolic este implicat in dezvoltarea rezistentei la insulina, care, la randul ei, contribuie la agravarea bolii de ficat gras.

Insa alaptatul nu reduce riscul de boli ale ficatului numai la mama, ci si la copil. Un alt studiu arata ca bebelusii hraniti in mod exlusiv cu laptele matern macar pana la varsta de 6 luni au risc de trei ori mai mic de a dezvolta boala de ficat gras in perioada adolescentei, in comparatie cu copiii care au fost hraniti cu formula de lapte praf pentru sugari.

Acelasi studiu arata ca greutatea normala a mamei inainte de nastere reduce riscul de afectiuni hepatice ale copilului cu pana la jumatate. Asadar, mamele supraponderale si care nu isi alapteaza bebelusii pana la 6 luni risca sa aiba copii cu afectiuni hepatice grave in perioada adolescentei.

Studii anterioare au sugerat ca bebelusii hraniti la san au risc redus de a dezvolta probleme cu greutatea sau diabet pe parcursul vietii.

In concluzie, alaptarea bebelusului nu are beneficii numai pentru copil, ci si pentru mamica, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Medicii recomanda hranirea copilului cu lapte matern cel putin in primele 6 luni de viata, insa studiile facute in domeniu arata ca alaptarea pe o perioada mai indelungata vine cu o serie de beneficii pe care ar fi pacat sa le neglijam.

Indiferent de alegerea pe care o faci, discuta cu medicul pediatru, care iti va oferi cele mai bune sfaturi pentru nou-nascutul tau, atat in ceea ce priveste alimentatia, cat si in ceea ce priveste alte aspecte ce tin de ingrijirea celui mic.

Recunoasterea semnelor poliartritei reumatoide

Poliartrita reumatoida este o afectiune autoimuna, care actioneaza afectand atat articulatiile, dar si alte organe si sisteme. Are un caracter cronic, simptomele vin si pleaca, boala se agraveaza in timp, dar nu dispare de la sine niciodata.

Tratamentul precoce si agresiv este cheia pentru a ameliora sau stopa progresia poliartritei reumatoide. Boala este mai frecventa la femei si la persoanele care au in familie rude de grad apropiat diagnosticate cu aceasta forma de artrita. Factorii declansatori ai poliartritei reumatoide sunt, in principiu, genetici. Se discuta si rolul infectiilor in aparitia bolii, dar acest fapt nu a fost inca concret demonstrat stiintific.

Inflamatia la nivelul capsulei articulare duce la erodarea progresiva a cartilajului articular, determinand durere intensa si deformarea specifica a mainilor de poliartrita reumatoida (mana in Z, degete in gat de lebada, degete in butoniera). Durerea, inflamatia si intepeneala (redoarea) matinala sunt caracteristicile de bazate ale poliartritei reumatoide observate la examenul clinic, in baza carora medicul reumatolog poate orienta diagnosticul si poate cere investigatiile necesare.

Poliartrita reumatoida poate aparea si la copii sub 17 ani. Ea imbraca mai multe forme si poarta numele de artrita reumatoida juvenila sau artrita idiopatica juvenila. Se numeste idiopatica, deoarece nu se cunoaste cu exactitate factorul care produce boala.

La pacientele insarcinate cu poliartrita reumatoida, in 80% din cazuri boala cunoaste o ameliorare. De obicei, poliartrita reumatoida se reactiveaza si apare puseul de boala dupa nasterea copilului. Cauzele pentru care se intampla acest lucru sunt inca neclare, spun specialistii.

 

Semnele si simptomele poliartritei reumatoide pot fi, asadar:

articulatii sensibile, calde la atingere, umflate;

redoarea (intepenirea) articulatiilor, care de obicei este mai intensa dimineata si dupa perioadele de inactivitate;

oboseala, febra si scaderea in greutate.

Artrita reumatoida, la debut, tinde sa afecteze articulatiile mai mici mai intai, in special articulatiile care fac legatura intre degete si maini si picioare.

Pe masura ce boala progreseaza, simptomele se extind catre incheieturile mainilor, genunchi, glezne, coate, solduri si umeri. In cele mai multe cazuri, simptomele au loc la aceleasi articulatii, de pe ambele parti ale corpului.

Un procent semnificativ dintre pacientii care au artrita reumatoida se confrunta si cu semne si simptome care nu implica articulatiile – este vorba de manifestari extraarticulare. Astfel, poliartrita reumatoida poate afecta multe structuri: pielea, ochii, plamanii, inima, rinichii, glandele salivare, tesuturile nervilor, maduva osoasa si vasele de sange.

Puseuri si perioade de remisiune

Retine ca semnele si simptomele poliartritei reumatoide pot sa varieze ca severitate, ele pot sa apara si sa dispara de la sine. Perioadele in care boala este activa, numite puseuri, alterneaza cu perioadele in care artrita reumatoida intra in remisiune relativa, adica atunci cand durerea si tumefactia (umflarea tesuturilor) dispar sau se atenueaza. In timp, insa, poliartrita reumatoida poate determina deformarea articulatiilor, iar acestea isi modifica aspectul.

Primele semne ale artritei reumatoide

Asa cum stii deja, principalele simptome ale poliartritei reumatoide sunt durerea si redoarea (intepenirea) articulatiilor. Inainte ca aceste simptome sa apara, este posibil ca persoana sa se confrunte cu alt gen de simptome, pe care le putem considera niste semnale de alarma timpurii, care indica o problema.

Oboseala – persoana se simte extrem de obosita, lipsita de energie; este posibil sa se simta deprimata;

Febra – inflamatia asociata cu artrita reumatoida poate face ca pacientii sa nu se simta bine, sa aiba stari febrile, chiar daca temperatura corpului e doar usor crescuta.

Scaderea in greutate – este vorba de pierderea inexplicabila in greutate, care este un efect indirect al inflamatiei.

Intepenire sau redoare – acest semn timpuriu al poliartritei reumatoide poate sa apara la una sau doua dintre articulatiile mici, cel mai adesea la degete. Senzatia poate dura cateva zile.

Articulatiile sensibile – Un semn precoce tipic poliartritei reumatoide este sensibilitatea articulatiilor, care afecteaza mainile si picioarele.

Durere articulara – ea apare la degete, incheieturile mainilor si la picioare si este un semn timpuriu al poliartritei reumatoide.

Articulatiile se umfla – Tot un semn tipic poliartritei reumatoide sunt articulatiile care arata de parca ar fi neobisnuit de umflate – este vorba de articulatiile mainilor si picioarelor.

Inrosirea articulatiilor – inflamatia din articulatii le poate face sa capete un aspect diferit, ele devin rosii la culoare. Decolorarea pielii din jurul articulatiilor mainilor si picioarelor este un semn al poliartritei reumatoide.

Articulatiile sunt calde – Senzatia de caldura la atingerea articulatiilor este cauzata de inflamatie si poate fi un semn precoce al poliartritei reumatoide.

Pentru un diagnostic corect, daca crezi ca ai unele dintre simptomele poliartritei reumatoide, mergi cat mai curand la un medic reumatolog.

Dependenta de jocuri video: semne, consecinte & tratament

Despre dependenta de jocuri video

Cu toate ca nu este recunoscuta in mod oficial ca fiind o boala, dependenta de jocuri video este o problema reala a zilelor noastre, tot mai multi copii si adolescenti fiind afectati de aceasta dependenta. Semnele si simptomele acestei tulburari pot fi cu usurinta trecute cu vederea, ceea ce este foarte grav avand in vedere consecintele pe care dependenta de jocuri video le poate avea.

Ce este dependenta de jocuri video

Dependenta de jocuri video apare atunci cand individul joaca in mod abuziv asemenea jocuri, iar aceasta activitate ii afecteaza calitatea vietii. Izolarea sociala, schimbarile bruste de dispozitie si epuizarea sunt adesea asociate cu aceasta dependenta. Exista doua tipuri de jocuri, care creeaza doua tipuri de dependente diferite. Jourile video clasice sunt concepute astfel incat sa existe un singur jucator, care are o misiune. Dependenta apare, in aceasta situatie, din dorinta de a completa misiunea si de a bate recordul stabilit anterior.

Pe de alta parte, exista si jocurile video cu mai multi jucatori, care se pot juca online, in retea, si care sunt adictive pentru ca nu au un sfarsit. Jucatorii care sunt dependenti de asemenea jocuri au tendinta de a se confunda temporar cu personajul din joc. Acestia creeaza adesea relatii cu alti jucatori online, simtindu-se mai in largul lor in comunitatea virtuala decat in cea reala.

Ce cauze are dependenta de jocuri video

Jocurile video sunt special concepute sa te faca sa te joci cat mai mult. Dependenta apare pentru ca in timpul jocului, creierul este stimulat sa elibereze doze mari de dopamina. Stimularea aceasta, pe termen lung, determina producerea unor modificari structurale la nivelul creierului.

Pe de alta parte, mediul creat de jocurile video creeaza un context confortabil, in care jucatorul se simte in siguranta, detinand controlul asupra lucrurilor care se intampla. Jocul, spre deosebire de realitate, este de cele mai multe ori previzibil.

De ce creeaza jocurile video dependenta
Oamenii de stiinta au analizat in repetate randuri motivele pentru care jocurile video sunt atat de adictive. S-a constatat astfel ca nu toate jocurile au acelasi risc de dependenta, ci unele sunt mai adictive decat altele. In urma unor studii, s-a demonstrat ca jocurile video online, cu jucatori multipli, sunt cele care prezinta cel mai mare risc de a cauza dependenta.

Iata care sunt caracteristicile jocurilor cu risc crescut de dependenta:

• Jocurile care nu au final;

• Jocurile video care incurajeaza interactiunile sociale cu alti jucatori;

• Care ofera recompense la anumite intervale;

• Care ofera recompense dese jucatorului la inceput, pentru ca apoi recompensele sa fie tot mai rare si mai greu de obtinut.

Factori de risc dependenta de jocuri video

Persoanele de sex masculin pana in 30 de ani sunt predispuse dezvoltarii unei dependente de jocuri. In ceea ce priveste copiii si adolescentii care dezvolta aceasta dependenta, acestia au ceva in comun: sunt inteligenti, au imaginatie bogata, insa totodata au probleme cu stima de sine si nu sunt foarte sociabili. Asadar, daca un copil are aceste trasaturi, se afla in categoria de risc crescut de a dezvolta dependenta de jocuri video.

Simptome dependenta de jocuri video

Semnele si simptomele care tradeaza o dependenta de jocuri video sunt similare cu semnele cauzate si de alte tulburari compulsive, precum dependenta de sport sau de cumparaturi. Timpul dedicat jocurilor video nu este atat de relevant pe cat este impactul pe care jocurile il au asupra calitatii vietii individului.

Concret, daca jucatorul neglijeaza ingiena corporala, odihna ori activitati care in trecut ii faceau placere, poate avea de-a face cu dependenta de jocuri video, chiar daca nu se joaca foarte multe ore pe zi. Semnele si simptomele care tradeaza dependenta de jocuri sunt atat de natura fizica, cat si de natura emotionala.

Simptome fizice dependenta de jocuri video

Simptome fizice ale dependentei de jocuri video:

• Oboseala, cearcane sub ochi;

• Migrene;

• Usturimi ale ochilor, senzatie de nisip in ochi;

• Sindrom de tunel carpian;

• Neglijarea igienei personale;

• Dureri de spate.

Simptome emotionale dependenta de jocuri video

La nivel emotional, dependenta de jocuri video se manifesta prin urmatoarele simptome:

• Senzatie de agitatie, neliniste si irascibilitate in perioadele in care accesul la jocuri nu este permis

• Ganduri constante cu privire la jocurile jucate

• Izolarea sociala in scopul dedicarii unei perioade mai mari de timp jocurilor video

• Mintirea familiei si prietenilor cu privire la numarul de ore petrecute jucand jocuri video

• Pierderea interesului fata de activitati care inainte erau considerate placute

• Folosirea jocurilor video pentru a scapa de starile negative.

Consecinte dependenta de jocuri video

Dependenta de jocuri pe calculator este o tulburare mintala compulsiva care poate afecta serios calitatea vietii individului. Unele persoane dependente de aceste jocuri isi petrec si peste 10 ore pe zi jucandu-se, nehranindu-se si odihnindu-se corespunzator.

Consecinte pe termen scurt ale dependentei de jocuri video

Pe termen scurt, dependenta de jocuri video poate avea o serie de consecinte neplacute, printre care si:

• Deshidratarea, malnutritia si privarea de somn

• Insomnii

• Izolare sociala

• Sedentarism

• Conflicte cu cei apropiati

• Rezultate scolare proaste, randament scazut la locul de munca

• Tulburari de concentrare si deficit de atentie.

Consecinte pe termen lung ale dependentei de jocuri video

Pe termen lung, dependenta de jocuri video poate avea urmari precum:

• Instalarea obezitatii sau, dimpotriva, scaderea in greutate

• Distrugerea relatiilor cu cei din jur

• Pierderea locului de munca

• Exmatricularea din cauza absentelor

• Divortul sau despartirea de partener

• Depresia, anxietatea, fobiile specifice (in special agorafobia, intrucat individul incepe sa se teama sa iasa din casa, simtindu-se in zona de confort numai in mediul virtual)

• Dezvoltarea unui comportament agresiv

• Abuzul de substante

Comportamentul violent si jocurile video – mit sau adevar?

Asociata Americana de Psihologie (APA) a concluzionat, in urma mai multor cercetari, ca jocurile video violente pot spori agresivitatea. Expunerea la jocuri video agresive poate declansa un comportament si o gandire mai agresive si, totodata, poate reduce nivelul de empatie al individului.

Totusi, specialistii nu au reusit sa doveadeasca daca aceste jocuri contribuie la actele delicvente sau criminale. Parintii ai caror copii se joaca jocuri video ar trebui sa verifice intotdeauna jocurile pe care le achizitioneaza pentru cei mici, astfel incat sa nu fie unele foarte violente sau explicite. Se vor alege intotdeauna jocurile video in concordanta cu varsta copilului.

Sevraj jocuri video

Sevrajul este cel care confirma existenta dependentei. La cei care joaca jocuri video in mod regulat si au devenit dependenti, sevrajul apare imediat ce accesul la aceste jocuri este restrictionat. Irascibilitatea, tristetea, starile anxioase, poftele sau plictiseala extrema sunt simptome specifice sevrajului aparut din cauza jocurilor video.

Tratament dependenta de jocuri video

Tratamentul pentru dependenta de jocuri video este, de fapt, o cura de detoxifiere, in timpul careia jocurile video sunt complet interzise. In aceasta perioada, nu este permisa nici macar o ora de jocuri video pe zi. Specialistii sunt de parere ca un dependent de jocuri video care crede ca se poate limita la o singura ora de joaca este exact ca un dependent de alcool, care crede ca se poate opri la o singura bere. Sustinerea familiei si a prietenilor in perioada de detox este esentiala pentru reusita pacientului.

Consilierea terapeutica este de mare ajutor in tratarea dependentei de jocuri video. Terapia cognitiv comportamentala poate ajuta pacientul sa trateze mai usor aceasta dependenta, dar si sa previna o recadere. Acest tip de terapie modifica tiparele de gandire gresite ale pacientului, schimband astfel perceptia sa asupra jocurilor video.

Este foarte important sa se afle daca nu cumva exista si o tulburare mintala pe fondul careia s-a instalat dependenta de jocuri video. De pilda, oamenii de stiinta au observat o asociere intre aceasta dependenta si depresie. In aceasta situatie, si depresia trebuie tratata pentru ca dependenta sa fie combatuta definitiv.

Prevenire dependenta jocuri video

Exista o serie de metode care pot preveni instalarea dependentei de jocuri video, atat la adulti, cat si la copii. In cazul adultilor, lucrurile sunt mai complicate decat la copii, intrucat propria vointa este singurul ajutor de nadejde in aceasta situatie.

Iata ce reguli poti impune pentru a reduce riscul de a dezvolta o asemenea dependenta, chiar daca obisnuiesti sa te joci in mod regulat:

• Niciodata nu iti anulezi planurile facute cu alti oameni in favoarea jocurilor video.

• Nu minti niciodata cu privire la timpul petrecut jucandu-te.

• Nu depasesti niciodata limita saptamanala de 15 ore de jocuri video pe saptamana.

• Niciodata nu depasesti ora de culcare pentru a te juca jocuri video.

• In doua zile pe saptamana nu vei juca jocuri video deloc.

In ceea ce priveste prevenirea dependentei de jocuri video la copii, parintii sunt cei responsabili – iata ce pot face acestia pentru a evita o situatie neplacuta:

• Vor seta limite in ceea ce priveste timpul petrecut cu jocurile video, dar si in ceea ce priveste anumite locatii sau evenimente (de pilda, copilului i se va interzice sa se joace jocuri pe telefon sau tableta cand se afla in vizita, la scoala sau in masina). Daca regulile nu sunt respectate, dispozitivul dupa care copilul se joaca va fi confiscat.

• Se va oferi posibilitatea jucarii unui joc video pe post de recompensa, in situatiile in care copilul face un lucru bun – de exemplu, dupa ce isi face temele sau dupa ce citeste dintr-o carte timp de cel putin o ora, doua.

• Parintele va discuta cu copilul cu privire la jocurile video, ii va explica de ce abuzul poate fi daunator si va stabili, impreuna cu acesta, anumite reguli.

• Activitatea copilului la calculator va fi monitorizata de catre parinti, astfel incat cel mic sa nu abuzeze de jocurile video fara ca adultii sa stie.

Cum interactioneaza Sucul de Grapefruit cu medicamentele – Toata lumea trebuie sa cunoasca aceste lucruri

Informatia este preluata de pe site-ul ofical al FDA – institutia care reglementeaza, verifica si aproba toate medicamentele care se produc si/sau comercializeaza in SUA.

Sucul de grapefruit și grapefruitul proaspăt pot interacționa cu unele medicamente.

Aceasta interactiune poate fi periculoasa, spune Shiew Mei Huang, directorul departamentului de farmacologie clinica al Food and Drug Administration (FDA).Atunci cand medicamentele interactioneaza cu sucul de grapefruit, “sucul de grapefruit creste absorbtia de medicamente in sange,” spune Shiew Mei Huang.

“Atunci cand concentratia medicamentelor este mai mare pot aparea mai multe reactii adverse.”

De exemplu, daca beti mult suc de grapefruit si consumati anumite medicamente cu statine pentru scaderea colesterolului, o mare parte a acestor medicamente pot ramane in organism crescand riscul de lezare hepatica si distrugere musculara ceea ce poate duce la insuficienta renala.

Consumand suc de grapefruit inainte cu cateva ore sau dupa cateva ore de la luarea medicamentelor, poate fi la fel de periculos. Cel mai bine este sa se evite sau sa se limiteze consumul de suc de grapefruit sau grapefruitul proaspat atunci cand sunteti nevoiti sa luati anumite medicamente.

Tipuri de medicamente care interactioneaza cu sucul de grapefruit :

unele medicamente cu statine pentru scaderea colesterolului, cum ar fi Zocor (simvastatina), Lipitor (atorvastatina) si Pravachol (pravastatin)
unele medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale, cum ar fi Nifediac si Afeditab (ambele nifedipina);

unele medicamente administrate impotriva respingerii in cazul operatiilor de transplant de organe, cum ar fi Sandimmune si Neoral (ambele ciclosporina);

unele medicamente anti-anxietate, cum ar fi Buspar;

unele medicamente anti-aritmii, cum ar fi Cordarone și Nexterone (ambele amiodarona);

unele antihistaminice, cum ar fi Allegra (fexofenadine).

Contraindicat cu urmatoarele medicamente:

– disfuncţii erectile: Viagra, Cialis;
– hipercolesterolemie: Zocor, Crestor, Lipitor;
– astm şi emfizem: Wellbutrin;
– antialgice: Codeina;
– antibiotice: Eritromicina, Claritromicina, Itraconazol;
– hormoni: estradiol;
– stimulenţi: cafeina, efedrina;
– anticoncepţionale;
– medicamente anxiolitice: Xanax, buspirone;
– medicamente antidepresive: Zoloft;
– antialergenice, antihistaminice: Allegra;
– antivirale: Saquinavir mesylate;
– antiaritmice cardiace: Cardarone, Quinidina;
– epilepsie: Tegretol;
– cancer: Tamoxifen, Vincristine;
– tuse, răceală: Dextromethorphan;
– sida-hiv: Viracept, Norvir.

Sucul de grapefruit nu afecteaza toate medicamentele din categoriile de mai sus.

Cel mai sigur este sa va consulatati medicul.

Multe medicamente sunt metabolizate cu ajutorul unei enzime vitale numita CYP3A4, aflata in intestinul mic. Anumite substante din sucul de grapefruit blocheaza actiunea lui CYP3A4, astfel incat in loc ca medicamentele sa fie metabolizate, o foarte mare parte din acestea intra in sange si ramane in organism mai mult timp.

Rezultatul: niveluri periculoase de medicamente in corpul dumneavoastra!

Cantitatea enzimei CYP3A4 din intestine variaza de la o persoana la alta, spune Huang. Unele persoane pot avea mai multa, altele mai putina – astfel sucul de grapefruit poate afecta persoanele care iau acelasi medicament, in mod diferit.

In timp ce oamenii de stiinta au cunoscut de mai multe decenii faptul ca sucul de grapefruit poate provoca un nivel toxic al anumitor medicamente in organism, Huang spune ca mai multe studii recente au descoperit ca sucul de grapefruit are efectul opus atunci cand interactioneaza cu alte medicamente.

“Sucul de grapefruit reduce absorbtia de fexofenadina,” spune Huang, reducand astfel eficienta medicamentului.

De ce acest efect opus? In aceste cazuri sucul de grapefruit afecteaza transportul medicamentelor in interiorul corpului si nu metabolizarea acestora, explica Huang. Proteinele din organism, cunoscute sub numele de transportatori de medicamente, ajuta la transportarea in celule a medicamentelor pentru a fi absorbite. Substantele din sucul de grapefruit blocheaza actiunea unui anumit grup de transportatori impiedicand astfel absorbtia medicamentului, facand-ul ineficient, explica Huang.

FDA a impus ca unele medicamente eliberate pe baza de reteta sa aiba etichete care avertizeaza riscul consumului de suc de grapefruit sau a fructului de grapefruit proaspat.

5 moduri de a preveni degenerescenta musculara si vederea incetosata

Degenerescenta maculara este o boala oftalmologica care distruge vederea centrala. Vederea centrala este responsabila in desfasurarea activitatilor precum cititul ,condusul, recunoasterea persoanelor.

In momentul in care incepi sa vezi linii valurite in locul celor drepte sau incet, incet, vederea devine incetosata, acestea sunt semne de degenerescenta maculara datorata varstei inaintate, cauza principala a pierderii vederii dupa varsta de 60 de ani.

Folositi aceste strategii pentru a va pastra vederea (si arterele) curata.

Consumati un supliment de multivitamine. Intr-un studiu de 7 ani s-a constatat ca femeile care consumau suplimente ce includeau B6, acid folic si

B12 aveau foarte putine sanse sa dezvolte degenerescenta maculara.

Protejati-va vederea si cu acizi grasi esentiali DHA omega-3.

Atentie! Hipertensiunea, colesterolul ridicat, trigliceridele crescute si supraponderabilitatea au legatura cu degenerescenta maculara.

Consumati nuci, cereale integrale 100% si multe fructe si legume proaspete, inclusiv legumele cu frunze verzi. Toate aceste alimente contin nutrienti esentiali pentru vedere: vitamina C, zinc si carotenoizi (beta caroten, luteina).

Lasati-va de fumat. Fumatorii si fumatorii pasivi au sanse de patru ori mai mari sa dezvolte degenerescenta maculara.

Faceti sport cel putin 30 de minute pe zi. Sportul nu este bun numai pentru inima, talie, plamani, stres, piele si viata sexuala, ci este bun si pentru vedere. Sportul ajuta retina (unde este localizata macula) sa fie optim oxigenata.

Sarea de Himalaya, una dintre cele mai pure şi bogate surse de minerale de pe planetă

Sarea de Himalaya este o sare pură, obţinută prin extracţie manuală din mină, iar datorită condiţiilor în care se formează (protejată de factorii poluanţi ai mediului), se spune că este una dintre sursele de minerale cele mai bogate de pe planetă.

Datorită conţinutului bogat în minerale şi fier, cristalele de sare au o gamă variată de culori, începând de la alb pur, până la diferite nuanţe de roz şi roşu închis.

Graţie proprietăţilor nutritive şi terapeutice deosebite, sarea de Himalaya este nelipsită din bucătăriile de top şi spa-uri, fiind folosită de profesionişti şi terapeuţi din domeniul sănătăţii.

De ce nu şi sare din ţară?

Sarea de masă care se vinde în hypermarket-uri , sarea rafinată, comercială, este curăţată de toate mineralele sale, cu excepţia sodiului şi clorurei. Rezultă clorură de sodiu cu aditivi.

Aceasta este curăţată chimic, înălbită şi încălzită inutil la temperaturi ridicate, fiind, de asememea, tratată cu agenţi antiaglomeranți, care previn ca sarea să se amestece cu apă (în recipientul de sare). Aceeaşi agenţi împiedică dizolvarea sării în organism, ceea ce duce la acumularea şi la depunerea ei în organe şi ţesuturi, cauzând, în timp, grave probleme de sănătate.

Cu toate acestea, dacă se alege o sare albă din supermarket-uri, este indicată cumpărarea uneia natural iodate, nerafinată, preferabil grunjoasă.

Nu se consumă peste 5 grame de sare pe zi, indiferent de felul acesteia.

Minerale care se regăsesc şi în corpul uman

În cristalul de sare Himalaya, extras din minele prezente între Valea Indusului şi Munţii Himalaya, din Pakistan, au fost descoperite 84 din cele aproximativ 92 de minerale regăsite în corpul uman.

Sarea de Himalaya Are Proprietati Nutritive si Terapeutice Deosebite

În sarea cristal, 100% naturală, nerafinată, lipsită de aditivi şi cel mai important, fără adaos de iod, găsim o multitudine de minerale şi elemente cu beneficii diverse asupra sănătăţii, printre cele mai importante fiind: sodiul (detoxifiant), zincul (protector al pielii, creşte imunitatea), magneziul (antistres, calmant), boronul (reglează întregul organism), calciul (întăreşte oasele şi dinţii, curăţă porii când este aplicat pe piele), potasiul (echilibrează hidratarea pielii şi reduce retenţia de apă).

Cum se foloseşte

Sarea de Himalaya se poate adăuga în mâncăruri asemenea sării obişnuite. Atenţie, însă! Aceasta este mai sărată decât orice altă formă de sare.

Sarea de Himalaya poate fi folosită şi extern, prin realizarea băilor calde cu sare, scrub pentru corp, curăţarea nasului, gurii şi gâtului. Toate acestea ajută la detoxifiere, stimularea circulaţiei sanguine, relaxarea corporală, scăderea tensiunii arteriale, reducerea febrei musculare şi nu numai.

Beneficiile consumului moderat de sare

Pe lângă multitudinele de minerale şi elemente cu numeroase beneficii asupra sănătăţii (menţionate anterior), sarea de Himalaya:

→ Menţine funcţionarea optimă a proceselor metabolice şi activităţii eficiente a celulelor, prin menţinerea unui nivel optim de apă în organism;

→ Previne procesele de îmbătrânire, prin promovarea unui echilibru sănătos al pH-ului din celulele corpului nostru;

→ Ne oferă un somn natural şi sănătos;

→ Previne venele vasculare şi venele păianjen pe picioare şi coapse, datorită proprietăţii sale de a influenţa sănătatea vasculară;

→ Combinată cu apă, ajută la reglarea tensiunii arteriale;

→ Este recomandată în curele de slăbire şi ȋn dietele sănătoase de întreţinere, întrucât ajută metabolismul;

→ Conduce nutrienţii către şi din celule;

→ Oferă gândire creativă, prin sporirea celulelor gliale din creier;

→ Susţine comunicarea dintre creier şi muşchi.

Pulberea care sprijină detoxifierea și sănătatea întregului organism

Pulberea din rădăcina de sfeclă roșie este un supliment alimentar prezent în farmacii și magazinele cu profil naturist.

Rădăcina de sfeclă roșie conține fibre solubile, polifenoli, flavonoide, vitamina C, folat, calciu, fier, magneziu, potasiu, betaine, oxid nitric.

Pulberea de sfeclă roșie este recomandată pentru toate categoriile de persoane, dar în special pentru sportivi, vârstnici, persoane care depun efort fizic intens.

Este ideală pentru detoxifiere, digestie și susținerea sănătății inimii, însă nu numai.

Mod de administrare

Se ia 1 linguriță pulbere de sfeclă roșie pe zi (5 g). Doza maximă: 3 lingurițe pe zi (15 g).

Se țin cure de 6 zile consecutiv sau se administrează câte 2-3 zile/săptămână.

Pulberea se poate amesteca în apă plată, suc de legume, iaurt, în băutura preferată sau se poate presăra pe salate. Nu se amestecă în lichide cu temperatura de peste 40 de grade, deoarece își pierde din proprietăți.

Beneficiile administrării constante

stimulează procesul de formare al globulelor roșii;

favorizează creșterea nivelului de hemoglobină din sânge;

corectează carența de fier;

detoxifică și energizează organismul;

reglează pH-ul;

elimină surplusul de apă din organism;

crește oxigenarea celulelor;

crește rezistența la efort fizic;

oferă protecție antioxidantă organismului, reducând stresul oxidativ;

stimulează detoxifierea hepatică (faza II a detoxifierii);

menține sănătătea ficatului, prin împiedicarea acumulării de țesut gras;

susține funcția gastrointestinală, având efect coleretic, colagog;

menține sănătățea și funcționalitățea aparatului cardiovascular;

previne pierderea elasticității vaselor de sânge și formarea dilatatiilor și stazelor venoase (varice).

Pulberea de sfeclă roșie se poate utiliza ca și unic colorant, obținându-se nuanțe de la roz pastel până la purpuriu intens.

Se poate combina cu alți coloranți vegetali sau minerali, iar culoarea obținută depinde de pH-ul compoziției (soluțiile alcaline vor fi colorate în nuanțe de violet-albăstrui).

Poate înlocui cafeaua

La 1 ceașcă cu apă clocotită se adaugă maximum 4 lingurițe de pulbere de sfeclă. Se poate îndulci cu 1 linguriță de miere.

Precauții și contraindicații

Pe perioada administrării pulberii de sfeclă roșie, urina se poate colora în roșu. Persoanele obeze, cele cu litiază renală sau biliară vor cere sfatul medicului înainte de utilizarea suplimentului.

Pulberea de sfeclă roșie este contraindicată persoanelor cu hemocromatoză și cu boala Wilson.

Laptisorul de Matca – printre cele mai bune remedii contra infertilitatii, atat la bărbați cat și femei

Infertilitatea nu afectează doar femeile, ci poate afecta în egală măsură și bărbații. Infertilitatea este o problemă serioasă, care poate afecta foarte multe persoane.

Un ajutor extrem de util, atât pentru tratarea infertilității la bărbații, cât și la femei, este lăptișorul de matcă crud – un produs al stupului care nu are echivalent în întreaga lume animală şi vegetală.

Ce este lăptișorul de matcă

Lăptișorul de matcă este o secreție a unor glande (hipo-faringeale) ale albinelor lucrătoare, de culoare albă-gălbuie, ușor vâscoasă, omogenă, aducând foarte bine ca aspect cu laptele condensat.

Cu acest lăptișor de matcă este hrănit puietul de albine lucrătoare, în primele trei zile de viață, dar și albina-regină (matca) a stupului, care asigură perpetuarea întregii colonii.

Cel mai puternic aliment-medicament din lume

Pasta albă-cremoasă, secretată de albine, este compusă din 67% apă, 12,5% proteine, 11% zaharuri simple, 5% acizi grași, vitamine din complexul B (B5 și B6, în special), minerale, enzime, hormoni (pro-hormoni, niște precursori ai hormonilor umani), substanțe cu efecte antibiotice și antivirale.

Infertilitate la bărbați

Administrarea lăptişorului crud de matcă crește nivelul testosteronului în sânge, acțiune terapeutică utilă bărbaților cu probleme de fertilitate sau de potență, apărute pe fondul problemelor endocrine.

Se iau câte 2 g de lăptișor crud de matcă pe zi, pe o perioadă de 90 de zile.

Infertilitate la femei

Lăptișorul de matcă crește nivelul hormonului luteinizant în sânge (hormonul luteinizant ajută ovulația), fiind extrem de util în cazul femeilor care se confruntă cu amenoree, oligomenoree, ciclu menstrual neregulat, insuficiență ovariană, etc.

Astfel spus, lăptișorul de matcă este printre cele mai bune remedii cunoscute contra infertilității feminine.

Se iau câte 1-2 g de lăptişor crud de matcă, zilnic. Se fac tratamente cu o durată de 28 de zile, apoi se face o pauză de alte 28 de zile, după care tratamentul se reia, ȋn total făcându-se 6 asemenea cure.
Păstrarea lăptişorului de matcă

Lăptişorul de matcă se păstrează bine la 0-4 grade Celsius. În frigider, lăptișorul de matcă se păstrează în spate, ca să nu fie afectat de schimbările de temperatură generate de deschiderea repetată a uşii.

În timp, dacă nu e păstrat corect, poate căpăta o culoare cenuşie, ceea ce înseamnă că valoarea lui biologică a scăzut.

Precauții

Persoanele care au predispoziții alergice vor lua în primele trei zile de tratament cantități foarte mici din acest produs (0,1 g, adică un vârf de linguriță zilnic). Se oprește administrarea dacă se observă simptome cum ar fi mâncărimi în zona buco-faringiană, tulburări digestive, dificultate în respirație și hipersecreție pe căile respiratorii, erupții cutanate.