Category: Sanatate

Hipertensiunea arteriala (sau tensiunea arteriala mare) este atunci cand sangele tau circula prin vasele de sange cu o forta mai mare decat cea considerata sanatoasa/normala.

Cand presiunea sangelui exercitata pe peretii vaselor de sange este mare, ea poate deteriora, in timp, arterele si vasele de sange. Acest lucru duce la complicatii periculoase si chiar la decesul pacientului daca hipertensiunea este lasata netratata.

Trebuie sa retinem ca hipertensiunea arteriala nu are simptome, asta pana cand persoana incepe sa se confrunte cu multe complicatii. Tocmai de aceea este important sa iti verifici in mod regulat tensiunea arteriala si sa iti cunosti foarte bine valorile acesteia.

Ce complicatii pot sa apara in corp din cauza hipertensiunii arteriale care nu a fost tinuta sub control

Anevrism: un anevrism se formeaza dupa deteriorarile pe termen lung aparute la peretii arterelor, de pe urma tensiunii arteriale mari.

Probleme cu memoria si capacitatea de intelegere: in timp, apar dificultati legate de memorie si de intelegere; acestea ar putea fi un semn precoce care arata ca hipertensiunea arteriala iti afecteaza creierul.

Dementa: potrivit healthline.com, unele forme de dementa ar putea fi in mod direct legate de o lipsa a fluxului de sange catre creier.

Hemoragie in interiorul ochiului: vasele de sange deteriorate se pot rupe in spatele globului ocular, cauzand o acumulare de lichid.

Sindromul de apnee in somn: aceasta tulburare a somnului a fost corelata cu hipertensiunea arteriala si poate fi declansata de tensiunea mare.

Vedere incetosata sau pierderea vederii: specialistii spun ca vederea incetosata sau pierderea vederii poate sa rezulte de pe urma deteriorarii vaselor de sange situate in spatele ochilor;

Durere in piept: aceasta (numita si angina) poate fi un semn al unui atac de cord sau un semn ca fluxul sangvin catre inima este redus;

Aritmii: o bataie neregulata a inimii (sau aritmia) poate fi un semn al arterelor blocate de la nivelul inimii pacientului;

Insuficienta renala sau afectarea rinichilor: specialistii spun ca afectarea rinichilor se intampla atunci cand hipertensiunea arteriala deterioreaza arterele care duc la rinichi si la vasele mici de sange din rinichi. In timp, rinichii isi pierd capacitatea de a filtra substantele de care corpul nu mai are nevoie.

Hipertrofia ventriculara stanga: cand inima e nevoita sa munceasca mai mult pentru a pompa sangele prin tot corpul, acest lucru poate duce la marirea in volum a ventriculului stang, ceea ce se mai numeste hipertrofie ventriculara stanga;

Infarct miocardic sau accident vascular cerebral (AVC): hipertensiunea arteriala netratata poate duce la un atac de cord sau la un accident vascular cerebral atunci cand arterele ajung sa fie blocate;

Afectarea arterelor: hipertensiunea arteriala uzeaza in timp peretii arterelor sanatoase, provocand rupturi;

Insuficienta cardiaca: tensiunea arteriala mare si arterele ingustate fac ca muschiul inimii sa lucreze si mai mult, de-a lungul timpului, lucru care poate duce in cele din urma la insuficienta cardiaca.

Intarirea arterelor: in timp, peretii deteriorati ai arterelor colecteaza depozitele de colesterol din sangele care circula prin ele. Cand aceste depozite devin groase si se intaresc, ele reduc fluxul de sange.

Disfunctii erectile: in timpul excitarii si stimularii sexuale, penisul are nevoie de mai mult sange. Vasele de sange ingustate pot impiedica acest lucru si, prin urmare, pacientului ii va fi mai dificil sa ajunga la erectie si chiar ii sa isi mentina erectia.

Cheaguri de sange: daca arterele pacientului sunt mai inguste decat ar fi normal, un cheag de sange care ar putea in mod normal sa circule prin acea zona ar putea sa se blocheze in acea artera; acest lucru provoaca un blocaj, ducand la un atac de cord (infarct miocardic) sau la un atac cerebral, cum mai este numit accidentul vascular cerebral;

Uscaciune vaginala sau dorinta sexuala scazuta: vaginul se bazeaza pe un flux de sange crescut in timpul excitarii sexuale, iar vasele ingustate de sange pot contribui la un apetit sexual redus si la uscaciunea in zona vaginului.

Osteoporoza: hipertensiunea arteriala determina corpul sa elimine mai mult calciu, lucru care poate duce, in timp, la osteoporoza.

SURSA

O complicatie frecventa la nivelul rinichilor este nefropatia diabetica, adica o modificare care apare la nivelul vaselor de sange care alimenteaza rinichiii pacientului cu diabet. Este deosebit de important sa recunoastem simptomele si sa identificam cauzele, pentru a o putea trata din timp.

Ce este nefropatia diabetica?

Nefropatia este o complicatie a diabetului si inseamna ca rinichii sunt afectati sau ca au leziuni. In cazuri severe, ea poate duce la insuficienta renala, dar nu toti pacientii cu diabet au rinichii afectati de aceasta boala.

Cauze in nefropatia diabetica

Rinichii au multe vase de sange mici, care filtreaza toxinele si “deseurile” din sangele nostru. O concentratie mare de glucoza in sange, din cauza diabetului, poate distruge aceste vase de sange. In timp, rinichii nu mai sunt capabili sa isi indeplineasca functia la fel de bine ca inainte, iar mai tarziu, in unele cazuri inceteaza complet sa mai functioneze. Acest lucru se numeste insuficienta renala.

Anumiti factori pot face ca pacientii sa fie mai predispusi la nefropatia diabetica. De exemplu, daca un individ sufera si de hipertensiune arteriala sau are colesterolul marit sau daca fumeaza, riscul lui de a se confrunta cu nefropatia diabetica este mai mare.

Care sunt simptomele in nefropatia diabetica?

In stadii incipiente, nu exista simptome. Asa ca este important ca pacientul sa faca regulat teste de urina, pentru a depista din timp daca si in ce masura rinichii sunt afectati de diabet. Uneori, leziunile timpurii de la nivelul rinichilor pot fi remediate.

Pe masura ce rinichii pacientului nu mai sunt capabili sa isi indeplineasca functia, pacientul poate observa, ca simptom, umflaturile care ii pot afecta, cel mai adesea mainile si picioarele. Astfel, mainile si picioarele sunt din ce in ce mai umflate la pacientii cu diabet.

Cum este diagnosticata nefropatia diabetica?

Boala este diagnosticata prin teste simple de urina, pentru a determina o proteina numita albumina si existenta ei in urina. Urina, de obicei, nu contine proteine. Dar in statiile incipiente ale insuficientei renale – inainte ca pacientul sa aiba orice fel de simptom – anumite proteine se pot depista in urina, deoarece rinichii nu mai sunt capabili sa filtreze urina asa cum ar fi trebuit sa o faca in mod normal.

Este important ca medicii sa descopere daca rinichii sunt sau nu afectati, iar daca acest lucru este descoperit in stadii incipiente, se poate preveni inrautatirea bolii. Asa ca este extrem de important ca pacientii cu diabet sa faca teste regulate de urina, recomandate, de obicei, in fiecare an.

Cum se poate trata nefropatia diabetica?

Principalul tratament sunt medicamentele prescrise pentru a reduce tensiunea arteriala si pentru a preveni ori pentru a incetini deteriorarea rinichilor pacientului.

Aceste medicamente includ:

-medicamente care inhiba enzima de conversie a angiotensinei, o clasa de medicamente folosite in tratamentul hipertensiunii arteriale;

-medicamente care blocheaza receptorii de angiotensina II.

Pe masura ce rinichii sunt tot mai afectati, iar starea lor se inrautateste, tensiunea arteriala a pacientului creste. Atat nivelul colesterolului, cat si cel al trigliceridelor creste, iar pacientul este nevoit sa ia mai mult de un medicament pentru a trata aceste complicatii.

Ce trebuie sa retii despre nefropatia diabetica

Nefropatia diabetica este un sindrom clinic caracterizat de urmatoarele trasaturi:

-albinurie (prezenta albuminei in urina) persistenta, care este confirmata de cel putin 2 ori, la un interval de 3-6 luni; albumina are valori foarte mari;

-un declin progresiv in ceea ce priveste rata de filtrare glomerulara (RFG);

-tensiune arteriala crescuta.

In general, nefropatia diabetica este luata in considerare dupa o analiza de urina de rutina si dupa un test de screening, in care s-a testat prezenta albuminei, numit microalbuminurie.

SURSA

In cazul pacientelor cu cancer la san, dimensiunea tot mai mare a tumorii in momentul diagnosticului este asociata cu o probabilitate mai mare de a fi implicati si ganglionii limfatici axilari si cu o mortalitate mai mare specifica acestui cancer mamar.

Cu toate acestea, spun oamenii de stiinta, aceasta relatie este bazata pe studiile care combina toate tumorile mai mici de 1 centimetru intr-o singura categorie si toate tumorile mai mari de 5 cm sunt incluse intr-o alta categorie. Aceasta clasificare neprelucrata poate eclipsa o descriere nuantata a efectelor pe care le are dimensiunea tumorii (in ceea ce priveste toata gama de dimensiuni posibile).

Oamenii de stiinta au examinat relatia dintre dimensiunea tumorii primare de la san, statusul ganglionilor limfatici si metastazele la distanta in cadrul unui grup de 819.647 de femei diagnosticate cu cancer mamar invaziv primar, intre anii 1990 si 2014.

Toate pacientele din aceasta cohorta au avut o tumora primara cunoscuta cu dimensiuni cuprinse intre 1 si 150 mm (aceasta fiind cea mai mare dimensiune). Pacientele au fost impartite in mai multe categorii, adica in 15 grupuri, la intervale de 10 mm in ceea ce priveste dimensiunea tumorii primare.

Rezultatele au aratat ca dintre cele 819.647 paciente cu tumori mamare invazive, cu dimensiuni intre 1 si 150 mm, a existat o corelatie non-liniara intre cresterea dimensiunii tumorii si prevalenta metastazelor ganglionilor limfatici la momentul diagnosticului, prevalenta metastazelor la distanta la diagnostic (stadiul 4) si rata de mortalitate la 15 ani, specific axata pe cancerul mamar, de-a lungul intregului spectru de paciente.

In cazul tumorilor foarte mici (cele care aveau sub 10 mm) si in cazul tumorilor foarte mari (mai mari de 60-90 mm) a existat o corelatie foarte slaba intre dimensiunea tumorii si riscul de metastaze.

Concluziile cercetatorilor au fost ca relatia dintre dimensiunea tumorii de la san, statusul ganglionilor limfatici si metastazele la distanta in cazul pacientelor cu cancer mamar invaziv nu este o relatie liniara. Aceste rezultate pun sub semnul intrebarii modelul conventional pe care se axau pana acum specialistii, cum ca, de fapt, capacitatea tumorii primare mamare de a metastazia creste pe masura ce tumora devine tot mai mare.

Ce este cancerul mamar metastatic sau avansat

Cancerul mamar metastatic este clasificat si drept cancer mamar in stadiul 4. Asta inseamna ca celulele canceroase s-au extins si au ajuns la alte parti ale corpului. De regula, acestea includ plamanii, ficatul, oasele sau creierul.

Cancerul mamar in stadiul 4: cum metastazeaza cancerul

Raspandirea sau extinderea celulelor canceroase in cazul acesta, de regula, incepe prin intermediul unui pas (sau mai multor pasi) dintre cei de mai jos:

Celulele canceroase invadeaza celulele sanatoase din apropiere. Cand celulele sanatoase sunt acaparate sau invadate, si acestea pot replica/produce mai multe celule anormale.

Celulele canceroase patrund in sistemul limfatic sau in sistemul circulator. Celulele canceroase circula prin peretii vaselor limfatice sau vaselor de sange din apropiere.

Migratia prin circulatie – celulele canceroase sunt transportate de sistemul limfatic si de fluxul sanguin catre alte parti ale corpului pacientei.

Celulele canceroase se adapostesc in capilare – Celulele canceroase se opresc din miscarea lor obisnuita, pe masura ce se adapostesc in capilare, la o localizare anume, la distanta, si se divid si migreaza apoi in tesutul din apropiere.

Se dezvolta noi tumori mici – Celulele canceroase formeaza tumori mici in zona noua din corp, numite micrometastaze.

Prognosticul si rata de supravietuire

Cancerul mamar metastatic nu este la fel pentru fiecare pacienta care are aceasta boala. Potrivit expertilor, simptomele pacientei cu aceasta boala in stadiul 4 vor depinde de gradul de raspandire a celulelor canceroase in corp.

Societatea Americana a Cancerului spune ca rata de supravietuire de 5 ani dupa diagnostic pentru persoanele cu cancer mamar in stadiul 4 este de 22%. Acest procent este considerabil mai scazut decat cancerul la san in stadiile incipiente. In stadiul 3, rata de supravietuire la 5 ani este de 72%, iar in stadiul 2, aceasta este de peste 90%. Deoarece ratele de supravietuire sunt mai mari in stadiile precoce ale cancerului mamar, diagnosticul timpuriu si tratamentul timpuriu sunt cruciale.

În baza unui nou studiu realizat de cercetătorii de la UCLA se avansează spre redefinirea tipului de tratament utilizat pentru a lupta împotriva bolii Alzheimer. Rezultatele obținute sunt umitoare.

Au fost dezvăluite rezultatele unui nou mod de a trata maladia Alzheimer, în baza studiului desfășurat de oamenii de știință de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA). Descoperirile sunt spectaculoase. Chiar dacă studiul nu a vizat un număr foarte mare de participanți, progresul înregistrat de fiecare pacient a fost remarcabil, astfel încât la finalul experimentului toți pacienții se situau în limitele normale în ceea ce privește funcțiile cognitive și de memorare.

La nivel funcțional rezultatele sunt echivalente cu identificarea unei modalități de vindecare a bolii Alzheimer.

Rezultatele obținute sunt remarcabile, nu numai pentru că boala Alzheimer se manifestă din ce în ce mai des în cazul persoanelor de vârste înaintate, ci și pentru că tratamentele disponibile nu oferă o îmbunătățire notabilă a stării pacienților. În iulie 2018 un studiu realizat asupra pacienților a demonstrat că noul medicament pentru Alzheimer numit LMTX nu aduce decât un avantaj minim pentru tratarea bolii. După aceea a fost lansat un alt medicament care trebuia să prevină acumularea plăcilor de amiloid, unul dintre simptomele caracteristice ale maladiei, dar a dat greș încă din faza de testare clinică, iar în urmă cu numai 2 luni cel mai nou medicament numit Verubecestat care avea drept scop prevenirea formării proteinelor de amiloid nu a trecut testele clinice pentru că efectul lui era similar cu al pastilelor placebo.

Rezultatele UCLA nu se datorează unui medicament miraculos

Ceea ce au descoperit cercetătorii de la UCLA nu reprezintă o nouă procedură medicală sau o formulă specială pentru un alt medicament, ci un protocol care se limitează la modificări ale stilului de viață, menite să optimizeze parametrii din punct de vedere metabolic, de exemplu nivelul de inflamare și rezistența la insulină, care sunt de obicei conectați cu boala Alzheimer.

Participanții la studiu au primit consiliere pentru a-și crea un meniu zilnic care să includă 3-4 porții de legume, au exersat tehnici de reducere a stresului, s-au odihnit atât cât trebuie și au făcut mișcare.

Cel mai des menționat „efect secundar” a fost scăderea în greutate

Acest studiu nu este remarcabil numai pentru rezultatele uimitoare care au fost obținute, ci și pentru că s-a reușit tratarea unei boli cronice, extrem de complexe.

Deși s-a încercat intens să se identifice baza moleculară a maladiei Alzheimer și să se găsească terapii eficiente și medicamente care să o vindece, succesul a fost mereu foarte limitat până în momentul în care a avut loc acest studiu.

În opinia cercetătorilor situația este similară cu lupta împotriva diabetului sau a bolilor cardiace pentru că, deși există medicamente pentru a ține aceste afecțiuni sub control, toate au efecte secundare și nu s-a găsit o vindecare. Oamenii de știință de la UCLA au recunoscut dificultățile cu care se confruntau și au decis să aplice o abordare foarte diferită de ceea ce se încercase până atunci.

Pornind de la premiza că boala Alzheimer este o manifestare a unui sistem complex aflat în dezechilibru, au încercat să optimizeze sistemul, în loc să trateze manifestările punctuale. Cu alte cuvinte au lăsat deoparte cercetările complicate din zona moleculară și s-au focalizat pe organism ca întreg. Nu se poate spune exact cum a funcționat intervenția lor, dar la nivel celular rezultatele pozitive s-au făcut remarcate rapid.

Nu este o metodă complet nouă pentru că se știa deja că intervențiile la nivelul stilului de viață pot ține sub control bolile cardiace, diabetul sau hipertensiunea arterială.

Din păcate aceste abordări nu au foarte mult succes pentru că majoritatea persoanelor consideră că este mai ușor să ia o pastilă în fiecare zi. O altă dificultate este determinată de faptul că modalitatea clasică de tratament este cea prin intermediul medicamentelor, iar specialiștii se orientează în primul rând spre pastile și de-abia după aceea asupra stilului de viață.

Este nevoie de consiliere și educare pentru a permanentiza efectele pozitive

În următorii 30 de ani se preconizează o triplare a numărului de cazuri de Alzheimer, așa că informarea adecvată asupra stiluui de viață benefic devine esențială. Diabetul și celelalte boli cronice vor avea o evoluție similară, iar încercarea de a stopa aceste probleme doar cu ajutorul medicamentelor nu va fi suficientă. Vestea bună este că schimbarea stilului de viață poate trata simultan mai multe afecțiuni, spre deosebire de medicamente, care sunt prescrise separat pentru fiecare problemă de sănătate.

SURSA

Daca bebelusul tau are o formatiune in jurul ombilicului, este posibil ca acesta sa sufere de hernie ombilicala. Hernia poate fi si inghinala si indiferent de zona in care apare la bebelusi sau copiii mici, ea poate fi tratata.

Hernia are loc cand un segment al intestinului iese / patrunde printr-un punct slab din muschii abdominali. O umflatura moale este observata sub pielea din zona in care a avut loc hernia.

La copii, hernia are loc de obicei in una din doua zone: in jurul ombilicului ori in zona inghinala. Hernia care se declanseaza in zona buricului se numeste hernie ombilicala, iar cea care se dezvolta in zona inghinala se numeste hernie inghinala.

Cauzele herniei la bebelusi si copiii mici

Este posibil ca hernia sa se dezvolte in primele cateva luni dupa nasterea bebelusului, din cauza ca exista o zona slaba in muschii abdomenului, insa este important de retinut ca aceste doua tipuri de hernii se intampla sa apara din cauze diferite.

Hernia inghinala la bebelusi

Pe masura ce bebelusul de sex masculin se dezvolta in uter, testiculele coboara in abdomen si apoi coboara si mai mult, in scrot, intr-o zona numita canal inghinal.

La scurt timp dupa ce bebelusul se naste, canalul inghinal se inchide, impiedicand testiculele sa se intoarca in abdomen. Daca aceasta zona, insa, nu se inchide complet, o zona din intestin poate patrunde in canalul inghinal prin zona slabita a peretelui abdominal inferior, cauzand o hernie.

Chiar daca fetitele nu au testicule, ele au un canal inghinal, asa ca si in cazul lor se poate dezvolta o hernie in aceasta zona. Herniile inghinale nu apar atat de des la fetite pe cat apar in randul baieteilor.

Hernia ombilicala la bebelusi si copii

In timpul sarcinii, cand fatul se dezvolta, exista o mica deschizatura in muschii abdominali, astfel incat cordonul ombilical sa poata patrunde, facand legatura intre organismul mamei si bebelus.

Dupa nastere, insa, deschizatura din muschii peretelui abdominal se inchide, pe masura ce bebelusul creste. Uneori, acest muschi nu se inchid complet si este posibil sa ramana o mica deschizatura in acea zona. O parte din intestin poate sa patrunda in deschizatura aceasta dintre muschii abdominali si poate duce la formarea herniei.

Factori de risc in hernia ombilicala si hernia inghinala

Expertii subliniaza ca herniile apar mai des in cazul copiilor si bebelusilor care prezinta unul sau mai multi factori de risc, precum cei de mai jos:

-cei nascuti prematur;
-cei care au un parinte sau un frate/o sora care a avut hernie in copilarie;
-cei cu fibroza chistica;
-bebelusii care au displazie de sold (provocata de dezvoltarea anormala a articulatiei soldului);
-baieteii cu testiculele necoborate in scrot;
-cei cu malformatii ale sistemului genito-urinar.

Herniile inghinale apar la copiii care au in familie antecedente de hernie inghinala, apar mai des la sugarii si copiii mici cu alte anomalii ale aparatului genito-urinar si apar mai des in zona inghinala dreapta decat in zona stanga, insa chiar si asa, retine ca hernia inghinala poate sa apara in ambele parti.

Herniile ombilicale apar mai des in cazul bebelusilor care s-au nascut prematur.

Diagnosticarea herniei la bebelusi

Hernia poate fi diagnosticata in urma examinarii fizice, cand micutul este consultat de medicul pediatru. Copilul va fi examinat pentru a se determina daca hernia poate fi sau nu impinsa inapoi in cavitatea abdominala. Medicul poate recomanda o radiografie abdominala sau o ecografie in zona afectata.

Tratamentul pentru hernia inghinala si hernia ombilicala la bebelusi si la copiii mici

Daca este necesar, hernia ombilicala poate fi tratata printr-o interventie chirurgicala, pentru a se impinge inapoi formatiunea si pentru a se intari zona slabita din peretele abdominal. Operatia poate fi recomandata daca hernia este mare sau daca nu a disparut pana la momentul in care copilul a implinit 3 sau 4 ani. Parintii sunt sfatuiti sa astepte pana cand copilul ajunge la aceasta varsta.

Pana la varsta de 1 an, multe hernii ombilicale se vor inchide de la sine, fara sa fie necesara operatia. Aproape toate herniile ombilicale se vor inchide, fara operatie, pana la varsta de 5 ani*.

Interventia chirurgicala este necesara pentru a trata hernia inghinala si, in general, este bine ca parintii sa stie ca aceasta problema va trebui rezolvata pe cale chirurgicala cat mai curand dupa ce a fost descoperita, pentru ca intestinul poate sa se blocheze in canalul inghinal si pot sa apara complicatii.

In timpul operatiei, copilului i se va face o mica incizie in zona unde este hernia inghinala. Partea de intestin cu probleme este introdusa in cavitatea abdominala, muschii sunt apoi cusuti, iar in unele cazuri, o mesa dintr-un material special este folosita pentru a intari zona unde se afla muschii “reparati” de medicul chirurg.

SURSA

Dana Rogoz este o persoană veselă, optimistă, mereu cu zâmbetul pe buze și energia la purtător, însă puțini știu că îndrăgita actriță se confruntă cu o problemă de sănătate destul de serioasă.

Dana Rogoz suferă de tiroidită Hashimoto

Dana Rogoz, în vârstă de 33 de ani, este căsătorită cu Radu Dragomir și împreună au un băiețel, pe Vlad, în vârstă de 5 ani. Cu toate că este foarte activă atât în viața personală, cât și în cea profesională, Dana Rogoz urmează un tratament pentru a ține sub control afecțiunea cu care se confruntă. Este vorba de boala Hashimoto, o afecțiune a tiroidei de care suferă și supermodelul Gigi Hadid și care este mult mai frecventă în rândul femeilor decât în rândul bărbaților, fiind în directă legătură cu dereglările hormonale.

Această boală autoimună este responsabilă, printre altele, de fluctuațiile de greutate și stări de oboseală:

”Și asta contează (n.red. – în privința numărului de kilograme), sunt pe tratament. Nu simt momentan așa zisele perioade de îngrășare care sunt cumva specifice bolii, deși, dimpotrivă, toată lumea crede că eu am hipertiroidism, pentru că sunt slabă, dar de fapt am hipotiroidism. În schimb, simt schimbări la textura pielii, simt că se usucă mai tare, am alte probleme asociate. Sau pot să am stări mai proaste și de obicei atunci îmi verific analizele și văd dacă e cazul să îmi măresc doza de tratament”, – a dezvăluit Dana Rogoz pentru viva.ro.

Ce este tiroidita Hashimoto

Tiroidita Hashimoto este o boala autoimună, ceea ce înseamnă că sistemul imunitar atacă glanda tiroidă, glanda care produce principalii hormoni rîspunzători de buna funcționare a organismului. Inflamația provocată de boala Hashimoto duce la hipotiroidism, ceea ce înseamnă că tiroida nu funcționează la capacitatea maximă.

Tiroidita Hashimoto se manifestă prin:

– Stare de oboseală, – Sensibilitate crescută la frig, – Constipație, – Piele palidă și uscată, – Fața umflată, – Unghii sensibile, care se rup ușor, – Căderea părului, – Limba mărită, – Îngrășare, – Dureri de mușchi, – Dureri de articulații, – Sângerare menstruală prelungită sau abundentă, – Depresie, – Probleme de memorie.

Cu timpul, boala netratată poate duce la probleme cardiovasculare, apariția gușei și depresie gravă. Din fericire, tratamentul este relativ simplu și foarte eficient și constă în hormoni tiroidieni.

SURSA

Statisticile furnizate de Global Cancer Observatory arată că tipul de cancer care ocupă locul 3 în lume ca frecvență este cancerul colorectal. Doar anul trecut, la nivel mondial, peste 1.8 milioane de persoane au primit acest diagnostic, în timp ce în România, 26 de persoane la suta de mii fac cancer colorectal.

Cancerul colorectal este tot mai des întâlnit atât în România, cât și în lume. Acest tip de cancer este al treilea ca frecvență în rândul bărbaților și al doilea în cazul femeilor. Medicii sunt de părere că descoperit la timp, acest tip de cancer poate fi tratat cu succes. Pentru a depista cancerul colorectal într-un stadiu incipient, persoanele cu vârsta peste 45 de ani ar trebui să meargă în mod constat la medic și să facă investigațiile necesare.

Cancerul colorectal, locul 3 în lume ca frecvență

În România, cancerul colorectal este diagnosticat de cele mai multe ori tardiv, în stadiul 4, iar acest lucru se întâmplă pentru că pacienții refuză să meargă la medic pentru investigații.

“Din păcate, în România, pacienții ajung de multe ori la medic în stadii avansate, chiar stadiul 4, când există deja metastaze hepatice sau carcinomatoză peritoneală (diseminarea tumorii în cavitatea abdominală) sau metastaze pulmonare. Și atunci se face mai întâi un tratament oncologic, în speranța că bolnavul va intra într-o perioadă de remisiune, poate chiar vindecare, chirurgia în stadiul 4 făcându-se doar în momente super necesare, de ocluzie, de peritonită în care trebuie să intri să salvezi viața sau să faci o derivație digestivă astfel încât să-i prelungești bolnavului viața”, a spus medicul primar chirurg Ștefan Tucă, specialist care operează frecvent cancere de colon.