Recidiva in cancerul mamar: “Chiar daca remisiunea reprezinta punctul terminus, nu inseamna ca s-a terminat…”

Motto: “Chiar daca remisiunea reprezinta punctul terminus al unui drum lung si anevoios, nu inseamna neaparat ca s-a terminat calatoria”.

Notiunea de recidiva este sinonima cu reaparitia cancerului. Aceasta poate fi precoce, atunci cand evenimentul se produce foarte aproape de momentul terapeutic cu scop curativ (operatie, chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie si /sau terapie biologica) sau tardiva, la ani de zile de la momentul diagnosticului initial de cancer mamar.

De asemenea, recidiva poate fi locala, la nivelul glandei mamare restante, al ganglionilor regionali, in cazul unei interventii chirurgicale limitate, sau al peretelui toracic in cazul mastectomiei, dupa cum poate fi la distanta de locul cancerului primitiv mamar, asa cum se intalneste in cazul cancerului metastatic, cand, practic, orice organ intern poate fi sediul bolii, cu precadere ficatul, pulmonul, oasele sau creierul.

Pragul de 5 ani

Intervalul de 5 ani de la momentul diagnosticului initial de cancer mamar este un interval statistic stabilit pentru calcularea diverselor constante extrem de utile in aprecierea raspunsului terapeutic, eficientei terapeutice, traduse pana la urma in mai multi parametri, dintre care esentiali raman, pe de o parte, supravietuirea fara progresia bolii si, in final, cel mai important, supravietuirea globala.

Supravietuirea globala in cancerul de san este influentata de o serie de factori care tin, pe de o parte, de boala, iar pe de alta parte, de gazda. Dintre factorii care tin de boala, raman esentiali stadiul bolii, tipul tumorii si, mai nou, semnatura genetica a cancerului de san.

Supravietuirea globala in cancerul de san este influentata de o serie de factori care tin, pe de o parte, de boala, iar pe de alta parte, de gazda. Dintre factorii care tin de boala, raman esentiali stadiul bolii, tipul tumorii si, mai nou, semnatura genetica a cancerului de san.

In ceea ce priveste recidiva “tardiva”, aceasta se intalneste dupa intervalul clasic statistic de 5 ani. Desi riscul de recidiva dupa 5 ani de la diagnosticul initial este progresiv mai mic, conform datelor statistice, raman cateva intrebari esentiale:

– Cine este susceptibil pentru o recidiva tardiva?
– Care sunt factorii care sporesc acest risc?
– De ce pacienti aparent “vindecati” se reintalnesc cu cancerul de san?

Cercetatorii au identificat mai multi factori care cresc riscul recidivei tardive, care tin de varsta pacientei, stadiul cancerului de san la momentul diagnosticului, statusul receptorilor hormonali, semnatura genetica si prezenta sau absenta afectarii ganglionilor axilari sau retrosternali.

Profilul pacientei susceptibile pentru recidiva tardiva a cancerului mamar include:

– prezenta receptorilor hormonali estrogenici si/sau progesteronici;

– absenta expresiei genei HER 2;

– femei in premenopauza cu tumori de peste 2 cm si cu afectarea unui numar semnificativ de ganglioni regionali;

– femei in postmenopauza cu varsta sub 60 ani, cu tumori peste 2 cm si cu afectare ganglionara regionala importanta;

– femei in postmenopauza cu varste de peste 60 ani, cu afectare ganglionara regionala si cu expresie limitata sau absenta a receptorilor hormonali;

– femei care au urmat terapie adjuvanta hormonala cu Tamoxifen sau inhibitori de aromataz (Letrozol, Anastrozol, Exemestan) pentru scurt timp si au intrerupt terapia, fie datorita efectelor secundare, fie din proprie initiativa.

La ora actuala, in baza semnaturii genetice a tumorilor, se apreciaza ca tumorile hormonosensibile sunt mai susceptibile pentru recidiva tardiva, dupa 5 ani de la momentul diagnostic, in timp ce tumorile triplu negative (fara receptori pentru estrogeni si progesteron si fara exprimarea genei HER 2) recidiveaza mai frecvent in primii 2 ani de la diagnostic.

Asa cum aminteam mai sus, recidiva cancerului de san poate fi locala sau la distanta de organul afectat initial de boala. Si intr-o situatie, si in cealalta se justifica intotdeauna biopsierea tesutului suspect pentru recidiva, asta pentru ca recidiva poate avea un alt profil genetic comparativ cu tumora-mama.

Nu de putine ori, profilul hormonal se schimba, in sensul ca, daca tumora initiala se caracteriza prin prezenta abundenta de receptori hormonali, recidiva este complet lipsita de receptori si viceversa. De asemenea, tumori HER 2 pozitive se pot negativa sau invers. O biopsie corect interpretata va reprezenta si premisa unui tratament adecvat pentru cancerul de san.
SURSA

Exista sau nu un tratament standard pentru Steatoza Hepatica?

Steatoza hepatica, cunoscuta si sub denumirea de boala de ficat gras, este o afectiune caracterizata de acumularea de grasimi in ficat. Grasimea este normala la nivelul acestui organ, insa atunci cand cantitatea ei este prea mare, apar problemele. Se considera ca atunci cand proportia celulelor hepatice care contin grasimi depaseste procentul de 5%, este vorba despre steatoza hepatica.

Tratamentul ficatului gras non-alcoolic pune accent pe combaterea factorilor de risc (obezitatea, hiperlipidemia si rezistenta la insulina). Obezitatea si rezistenta la insulina sunt si factori de risc pentru diabetul zaharat, bolile cardiovasculare si renale.

Steatoza hepatica predispune pacientul la boala hepatica in stadiu avansat, precum ciroza, dar si la boli cardiovasculare.

Deoarece pacientii cu ficat gras fara steatohepatita au un prognostic bun, tratamentul este adresat celor cu steatohepatita non-alcoolica, avand ca obiectiv principal reducerea mortalitatii, reducerea progresiei la ciroza sau hepatocarcinom. Tinta tratamentului este regresia steatozei hepatice sau a steatohepatitei deja constituite si este acceptata astazi in cateva studii clinice.

Tratamentul pentru ficatul gras se bazeaza, in primul rand, pe respectarea unui regim igieno-dietetic ce consta in reducerea sau mentinerea greutatii corporale la valori aproape de normal, schimbarea regimului alimentar, exercitii fizice regulate, mentinerea trigliceridelor, colesterolului si a glicemiei in limite normale.

Tratamentul farmacologic implica mai multe terapii medicamentoase, precum antidiabeticele orale, hipolipemiante (statine, fibrati), hepatoprotectoare (acid ursodeoxicolic), antioxidanti (vitamina E, vitamina C), agenti anti-TNFalfa (pentoxifilina, adiponectina). Niciunul dintre aceste medicamente nu a fost aprobat pentru tratamentul steatohepatitei non-alcoolice. Asadar, nu exista un tratament medicamentos standard pentru tratarea steatozei hepatice.

Niciun medicament nu a fost testat pana in prezent in studiu de faza III si nu este aprobat pentru NASH de catre agentiile de reglementare. Prin urmare, nicio terapie specifica nu poate fi recomandata ferm.

Agentii insulinosensibilizatori (antidiabeticele orale)

Mai multe studii au demonstrat o reducere a rezistentei la insulina si a aminotransferazelor, dar fara o ameliorare semnificativa a histologiei hepatice la pacientii cu steatohepatita tratati cu antidiabetice orale.

Intr-un studiu, metforminul administrat oral in doza de 2g/zi, a imbunatatit nivelul enzimelor hepatice in comparatie cu vitamina E, administrata in doza de 800 UI/ zi sau cu dieta.

Exista dovezi limitate pentru o eficacitate histologica a metforminei in NASH . Efectul metforminei asupra grasimilor hepatice este slab, din cauza incapacitatii sale de a restabili nivelele de adiponectina serica in timp scurt. Rolul metforminului ramane experimental, ramane sa se demonstreze utilitatea lui in tratamentul pacientilor cu steatohepatita.

Tiazolidindionele (rosiglitazona) imbunatatesc sensibilitatea la insulina. Cel mai mare beneficiu adus de rosiglitazona a fost regresia steatozei hepatice, in timp ce inflamatia nu s-a redus.

Pioglitazona poate fi utilizata pentru a trata steatohepatita la pacientii cu NASH dovedita cu biopsie. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul ca majoritatea pacientilor care au participat la studii clinice care au investigat pioglitazona pentru NASH au fost nediabetici si ca nu s-a stabilit siguranta si eficacitatea pe termen lung a pioglitazonei la pacientii cu NASH.

Din cauza reactiilor adverse ale acestor medicamente, utilizarea lor este limitata in cadrul studiilor clinice pana la elucidarea raportului risc/beneficiu.

Medicamentele hipolipemiante (fibratii sau statinele) nu s-au dovedit eficiente in imbunatatirea functiei sau histologiei hepatice.

Durata optima a tratamentului nu este cunoscuta. La pacientii cu aminotransferaze (ALT) crescute la momentul initial, tratamentul ar trebui sa fie oprit daca nu exista o reducere a valorilor aminotransferazelor dupa 6 luni de tratament; la pacientii cu aminotransferaze normale la momentul diagnosticului nu se pot face recomandari.

Ficatul are capacitatea de regenerare atunci cand unele celule imbatranesc sau sunt afectate de steatoza. Insa atunci cand daunele se repeta, poate aparea fibroza – tesut cicatricial permanent. Fibroza, in timp, evolueaza in ciroza, atunci cand tesuturile sanatoase ale ficatului sunt inlocuite cu tesut cicatricial.

Cum poti trata steatoza hepatica, in paralel cu tratamentul medicamentos

Fie ca medicul iti prescrie sau nu tratament medicamentos, e important sa tratezi steatoza hepatica si prin modificari la capitolul dieta si stil de viata.

Obligatoriu, consumul de alcool trebuie sa fie limitat sau evitat. Alcoolul agraveaza boala de ficat gras, fiind extrem de daunator pentru ficatul afectat de steatoza.

Mentinerea colesterolului din organism in limite normale se poate face si prin adoptarea unei diete sanatoase, sarace in grasimi daunatoare. Grasimile saturate, precum si zaharurile trebuie reduse considerabil din dieta pacientului bolnav de steatoza hepatica. E indicat sa se inlocuiasca carnea rosie cu proteine din surse precum soia, carnea de pui, carnea de curcan sau pestele.

Daca boala de ficat gras este asociata cu obezitatea, este obligatoriu ca pacientul sa slabeasca. Un medic nutritionist si un antrenor de fitness pot ajuta pacientul in acest sens. Limitarea numarului de calorii consumate, precum si practicarea sportului in fiecare zi sunt esentiale in aceasta situatie.

Steatoza hepatica este, din fericire, o afectiune reversibila. De aceea, doar un procent de 20% dintre pacientii care sufera de aceasta afectiune hepatica dezvolta, in timp, ciroza, in timp ce restul de 80% fie reusesc sa combata steatoza, fie o tin sub control.

Se recomanda ca pacientii cu steatoza hepatica sa faca vizite regulate la medic, astfel incat sa monitorizeze evolutia bolii hepatice. De asemenea, e recomandat sa se respecte intocmai indicatiile oferite de medicul gastroenterolog.
SURSA

7 lucruri pe care supravietuitorii unui AVC le stiu si le inteleg

Recuperarea dupa accidentul vascular cerebral (AVC) este un pas important in viata pacientilor care au trecut printr-un astfel de eveniment.

Dupa ce li s-a acordat primul ajutor si dupa ce au primit tratament, procesul de recuperare dupa AVC al acestor pacienti variaza. El depinde de multi factori, de pilda, de cat de repede pacientul a primit tratament sau daca persoana are alte afectiuni.

Dupa ce au supravietuit unui accident vascular cerebral (fie el minor, fie unul major), acesti pacienti devin mai constienti de riscurile si de pericolele pe care le-ar putea avea un al doilea AVC. Asa ca astazi iti prezentam cateva lucruri esentiale sau lectii pe care cei cu AVC le stiu si le inteleg foarte bine:

1. Stii ca daca nu iti reduci riscurile, accidentul vascular cerebral poate “lovi” din nou

Supravietuitorii care au avut un AVC sunt supusi unui risc mai mare de a avea un al doilea atac cerebral, daca recomandarile legate de tratament nu sunt respectate.

Asigura-te ca adopti o dieta sanatoasa, ca faci miscare (chiar si plimbarile sunt un exercitiu grozav si benefic), ia-ti medicamentele asa cum ti-au fost prescrise si mergi regulat la cabinetul medicului tau specialist, pentru a preveni recurenta unui AVC.

2. Stii ca multi factori iti influenteaza recuperarea dupa AVC

Recuperarea ta, ca supravietuitor al unui accident vascular cerebral, depinde de multi factori diferiti: de zona din creier unde a avut loc AVC-ul, de ce procent al creierului a fost afectat, de motivatia ta, ca pacient, de sprijinul pe care ti-l ofera familia si cei care te ingrijesc, de cantitatea si de calitatea reabilitarii si de cat de sanatos erai inainte de a suferi un AVC. Pentru ca fiecare AVC este unic si pentru ca fiecare supravietuitor este unic, stii ca trebuie sa eviti sa te compari cu alti oameni.

3. Stii ca progresele se pot intampla rapid sau in timp

Cea mai rapida recuperare, de obicei, are loc in primele trei pana la patru luni dupa un accident vascular cerebral, dar unii supravietuitori continua sa se recupereze bine in primul si cel de-al doilea an de dupa AVC.

4. Stii ca unele semne indica faptul ca ai nevoie de terapie fizica

Persoanele care te ingrijesc ar trebui sa apeleze la un terapeut ocupational sau la un fizioterapeut daca tu ai oricare dintre aceste semne ori simptome:

ameteala;

dezechilibru care rezulta in caderi, dificultati de mers sau dificultati in miscare in privinta activitatilor de zi cu zi;

incapacitatea de a merge 6 minute fara sa te opresti ca sa te odihnesti;

incapacitatea de a face lucrurile care iti plac, cum ar fi activitatile recreationale sau iesirile cu familia sau nevoia sporita de ajutor pentru a te implica in activitatile zilnice.

5. Stii ca nu trebuie sa ignori caderile

Caderile in casa, dupa un AVC, sunt frecvente. Daca o cadere este grava si are drept rezultate durere severa, echimoze (invinetirea pielii) sau sangerari, mergi la camera de Urgenta pentru a primi tratament. Daca ai caderi minore (fara nicio leziune sau un traumatism), care au loc mai des de doua ori in decurs de sase luni, mergi la medicul tau sa te vada sau cere ajutorul unui fizioterapeut, pentru tratament.

6. Stii ca depresia trebuie stopata inainte sa iti ingreuneze recuperarea

Depresia aparuta dupa un accident vascular cerebral este un lucru frecvent intalnit, iar aproape 30-50% dintre supravietuitorii unui AVC dezvolta depresie in fazele incipiente sau in cele ulterioare, post-AVC.

Stii ca depresia instalata dupa un accident vascular cerebral iti poate afecta procesul de recuperare si de reabilitare a functiilor pierdute. Roaga persoana care te ingrijeste sau familia sa ceara ajutorul unui medic specialist, pentru a dezvolta un plan de actiune in cazul in care te simti deprimat.

7. Stii ce inseamna oboseala dupa un AVC

Oboseala instalata dupa ce ai suferit un AVC este o complicatie frecventa pentru pacientii cu accident vascular cerebral. Acest tip de oboseala nu consta in simplul fapt ca te simti lipsit de energie, ci poate fi o senzatie coplesitoare. Cu povara grea pe care un AVC o exercita asupra ta si cu factorii emotionali care vin “la pachet” cu accidentul vascular, este normal sa te simti constant cu bateriile epuizate.

Oamenii de stiinta si medicii nu au putut sa identifice motivul exact pentru care pacientii cu AVC se simt asa de obositi, dar aceasta tendinta spre oboseala este un lucru extrem de frecvent dupa un AVC, indiferent ca a fost unul usor sau unul sever.
SURSA

Ai picioare umflate tot timpul? Uite care sunt cauzele, cum prevenii si cum le tratezi

Cand si cum apar picioarele umflate

Edemul reprezinta acumularea exesiva de lichid (seros) in spatiile dintre celule ale organelor si tesuturilor. Edemul se poate manifesta si la nivelul picioarelor si gleznelor, de aici aparand si neplacerile cauzate de picioarele umflate, cu care se confrunta mai ales femeile.

Principalele cauze ale sindromul de picioare umflate

Picioarele umflate pot fi cauzate de numerosi factori, cum ar fi folosirea lor peste masura, o interventie chirurgicala sau sarcina. In mod normal, umflarea picioarelor este temporara si nu este un motiv de ingrijorare. Cu toate acestea, deoarece poate fi un disconfort si iti poate crea neplaceri, este normal sa iti doresti sa iei masuri pentru a reduce edemul (umflarea tesuturilor) de la nivelul membrelor inferioare.

Sarcina

Umflarea picioarelor este extrem de frecvent intalnita in timpul sarcinii, deoarece corpul femeii gravide retine mai multa apa si produce mai mult sange si mai multe lichide corporale. Daca esti insarcinata, ai putea fi mai predispusa sa ai picioarele umflate seara si in special dupa ce ai stat in picioare toata ziua. Picioarele umflate se pot observa cu usurinta mai ales incepand cu luna a cincea de sarcina si pana la finalul sarcinii.

Sedentarismul

Faptul ca nu faci miscare poate duce la picioare umflate. Desi odihna este recomandata intr-o oarecare masura, daca nu faci deloc miscare in timpul zilei (de exemplu, stai toata ziua pe scaun, la birou, nu obisnuiesti sa iti iei pauze dese, sa iti intinzi picioarele), vei observa ca gleznele si labele picioarelor se vor umfla, corpul tau avand de suferit de pe urma retentiei de lichide.

Circulatia sangvina deficitara

Insuficienta venoasa cronica este si ea o problema ce poate influenta umflarea picioarelor, tocmai prin prisma unei circulatii sanguine deficitare la nivelul membrelor inferioare. Insuficienta venoasa cronica este o afectiune care cauzeaza umflarea picioarelor din cauza valvelor distruse din interiorul venelor sau din cauza ca stai in picioare ori stai pe scaun perioade indelungate de timp.

Aceste lucruri afecteaza modul in care sangele tau circula in directia inimii, de la laba piciorului si din picioare. Sangele isi poate opri sau incetini circulatia (se acumuleaza) in venele de la picioarele tale si din labele picioarelor, lucru care duce la umflarea acestora.

Excesul de sare din organism

Daca, din anumite motive, cum ar fi sa suferi de unele afectiuni, rinichii tai nu mai functioneaza asa cum ar trebui, este posibil sa ai o cantitate prea mare de sare in sangele tau. Aceasta sare in exces cauzeaza retentia de lichide (corpul tau retine apa, cu alte cuvinte), ceea ce poate duce la umflarea gleznelor si a picioarelor.

Sindromul premenstrual

Retentia de apa de dinaintea menstruatiei poate fi si ea un lucru ce iti creeaza neplaceri, tocmai pentru ca este un simptom al sindromului premenstrual. Retentia de apa in perioada premenstruala este, cel mai probabil, datorata fluctuatiilor care au loc la nivelul hormonilor tai. Si alimentatia ta ar putea sa joace un rol in acest sens. Asa ca e bine sa retii ca picioarele umflate pot fi cauzate si de sindromul premenstrual

Leziunile

Traumatismele si leziunile de la picioare, cum ar fi oasele fracturate, rupturile de ligamente (entorsele) si intinderile musculare pot cauza umflarea picioarelor. Cand te-ai lovit la picior sau ai suferit o leziune ori un traumatism, umflarea membrului acesta are loc drept rezultat al sangelui care se grabeste sa circule in directia zonei afectate.

Limfedemul

Limfedemul este o afectiune care rezulta din circulatia deficitara a sistemului limfatic. El este, practic, un blocaj in sistemul limfatic. Simptomele limfedemului pot include umflarea uneia sau a mai multor extremitati. Forma usoara de limfedem poate sa fie observata, initial, sub forma senzatiei de greutate, de furnicaturi, senzatia de constrictie, zona calda la atingere sau ca niste dureri intepatoare la nivelul extremitatilor afectate. Aceste simptome pot fi prezente inainte sa existe o umflare evidenta a unui brat sau a unui picior.

Infectiile

Picioarele umflate pot fi cauzate de infectii si de inflamatia care le insoteste. Persoanele cu neuropatie diabetica sau cu alte afectiuni asociate cu nervii de la picioare sunt mult mai predispuse sa dezvolte infectii la membrele inferioare. Infectiile pot fi cauzate de rani sau leziuni precum basicutele, arsurile si intepaturile de insecte. Pacientul se poate confrunta cu durere, roseata si iritatia pielii.

Reactii adverse ale unor medicamente

Anumite medicamente pot cauza umflarea picioarelor, ca un efect advers, deoarece medicamentele pot determina retentia de lichide in corp, in special in partea inferioara a corpului. Aceste medicamente care pot da astfel de reactii adverse includ: hormonii (cum ar fi estrogenul si testosteronul), blocantele canalelor de calciu (medicament pentru tensinea arteriala), steroizii, antidepresivele, inhibitorii ACE, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), medicamentele pentru diabet. Daca medicamentele pe care le iei iti provoaca umflarea picioarelor, este important sa mergi la medicul tau, sa te vada.

Boli cardiace, renale sau hepatice

Lista de cauze ale picioarelor umflate este una foarte lunga, iar aici intra si bolile cardiace, afectiunile renale si cele hepatice. Asadar, nu uita ca picioarele umflate pot fi cauzate de insuficienta cardiaca, de bolile de rinichi, de bolile de ficat (cum este ciroza), precum si de cheaguri de sange, infectii, reactii alergice severe, afectiuni ale glandei tiroide.

Cum se manifesta picioarele umflate

Manifestarile (simptomele) picioarelor umflate si gleznelor umflate depind de cauzele care stau la baza acestora, cum sunt cauzele mentionate mai sus. In general, umflarea cauzata de edemul dependent, sarcina, medicamente si majoritatea afectiunilor produce o umflare care este bilaterala (este prezenta in ambele picioare sau in ambele glezne).

Mersul dificil si dureros

Din cauza edemelor de la picioare si acumularii de lichid, mersul este dificil, iar persoana simte durere in timp ce merge.

Intinderea exagerata a pielii de pe picior

Pielea de pe piciorul umflat este intinsa exagerat de mult. Tesuturile sunt atat de umflate, incat se pot vedea semne lasate pe pielea umflata atunci cand pantofii sunt scosi sau cand sosetele sunt indepartate. Aceste semne care raman dupa scoaterea pantofilor si sosetelor sunt semnele clasice ale picioarelor umflate (edemelor la membrele inferioare).

Modificarea culorii si aspectului picioarelor

Culoarea pielii care se confrunta cu aceasta umflare a tesuturilor este, de cele mai multe ori, normala sau usor mai palida; semnele ca niste santuri lasate de pantofi sau de sosete sunt usor mai inchise la culoare decat tesutul umflat din apropiere. Astfel, se observa ca aspectul picioarelor este modificat.

In unele boli cronice si in cazurile in care anumite medicamente sunt luate pe perioade lungi de timp, umflarea picioarelor devine cronica, iar pielea devine mai rigida, mai rosiatica, iar uneori este usor decolorata si nu va reveni la normal decat dupa cateva ore de stat cu picioarele ridicate.

Ce boli pot fi semnalate de sindromul picioarelor umflate

Cauzele picioarelor umflate si ale gleznelor umflate sunt numeroase. Astfel, trebuie sa retinem ca exista o serie de boli care pot fi semnalate prin acest sindrom de picioare umflate:

Boli de inima

Expertii spun ca printre bolile semnalate de sindromul picioarelor umflate se afla si bolile cardiace. Insuficienta cardiaca are loc atunci cand inima ta nu este capabila sa pompeze sangele in mod corespunzator, iar acest lucru duce la umflarea picioarelor, deoarece sangele nu circula corect in directia inimii. Daca gleznele tale se umfla seara, acesta ar putea fi un semn al insuficientei cardiace pe partea dreapta. Acest lucru cauzeaza retentia de apa si de sare.

Boli de ficat

Alt tip de afectiuni semnalate de sindromul picioarelor umflate sunt bolile de ficat. Afectiunile hepatice pot cauza umflarea picioarelor tale, din cauza ca ficatul nu functioneaza asa cum ar trebui. Acest lucru duce la excesul de lichide in zona picioarelor si labelor picioarelor, fapt ce cauzeaza umflarea tesuturilor din zonele acestea. Bolile de ficat pot fi cauzate de factori genetici. Virusurile, alcoolul si obezitatea sunt, de asemenea, asociate cu afectiunile hepatice.

Boli de rinichi

Pe aceasta lista a bolilor ce pot fi semnalate de umflarea picioarelor se afla si afectiunile renale. Daca ai boli de rinichi sau daca rinichii tai nu functioneaza in mod corespunzator, este posibil sa ai o cantitate prea mare de sare in sangele tau. Din aceasta cauza, vei retine apa in organism, lucru care va duce la umflarea picioarelor si gleznelor.

Diabetul

Exista situatii cand umflarea picioarelor apare din cauza diabetului; de exemplu, un picior umflat, care este cald la atingere, cu pielea rosiatica, intalnit in cazul unei persoane cu diabet (mai ales ca la diabetici, ranile se vindeca lent), cu o mica taietura sau leziune este, cel mai probabil, cauzat de o infectie.

Infectii cutanate

Picioarele umflate pot fi cauzate de infectiile cutanate si de inflamatia care le acompaniaza. Sa nu uitam ca diabeticii ori persoanele cu neuropatie diabetica sunt mai predispuse sa sufere din cauza infectiilor cutanate ce apar la nivelul picioarelor.

Diagnosticarea si tratarea sindromului de picioarele umflate
Poate la prima vedere, sindromul de picioare umflate nu te pune pe ganduri, insa este important sa ceri ingrijiri medicale de urgenta daca ai, pe langa picioarele umflate, simptome asociate cu problemele de inima. Aceste simptome pot include: durere in piept, dificultati de respiratie, ameteala, confuzie mentala.

Metode de diagnostic pentru picioare umflate

Daca mergi la medic si ceri ingrijiri, medicul tau specialist, cel mai probabil, va determina ce anume cauzeaza simptomele tale. Metodele de diagnosticare pot include:

Examenul clinic

Medicul va examina piciorul umflat sau ambele picioare, pentru a observa semnele si caracteristicile membrelor inferioare. In timpul examenului clinic, medicul va efectua si anamneza, in dorinta de a obtine toate datele de la bolnav, cu privire la aparitia si evolutia simptomelor picioarelor umflate.

Citeste mai departe aici

Tratamentul chirurgical in gonartroza, singura forma de vindecare – uite ce trebuie sa stii

Tratamentul chirurgical reprezinta un instrument terapeutic care este din ce in ce mai important pentru pacientii cu gonartroza avansata.

Momentul interventiei chirurgicale trebuie ales cu grija, deoarece o intarziere a acestui tip de tratament poate compromite rezultatele, prin aparitia unor modificari ireversibile (atrofii musculare, afectari de nervi, osteoporoza).

Tratamentul chirurgical in gonartroza dispune de mai multe proceduri:

debridari, inlocuirea cu grefe autologe de tesut cartilaginos, sinovectomie, extragerea fragmentelor de cartilaj din genunchi;

osteotomii, rezectiile osteofitelor voluminoase;

artroplastii;

protezari articulare, care in cazul protezei de sold, si, mai nou, al celei de genunchi au ameliorat spectaculos prognosticul acestor pacienti.

Tratamentul chirurgical este, in acest moment, singurul capabil sa vindece aceasta boala invalidanta.

Interventia chirurgicala este, de regula, metoda la care apeleaza, in ultima instanta, pacientii cu gonartroza (numita si osteoartrita genunchiului). Inainte de operatia de inlocuire a genunchiului, medicul tau, cel mai probabil, iti va sugera tratamente non-chirurgicale (adica non invazive) pentru gonartroza, cum ar fi medicamentele, fizioterapia si exercitiile fizice.

Dar daca ai incercat aceste tratamente non-chirurgicale vreme de mai multe luni si ai observat ca acestea nu sunt suficiente pentru a te ajuta sa faci fata durerii, umflarii genunchiului, rigiditatii articulatiei si altor simptome ale gonartrozei, atunci medicul tau iti poate sugera operatia de inlocuire a genunchiului sau un alt tip de interventie chirurgicala.

Obiectivul tratamentului chirurgical

Obiectivul interventiei chirurgicale pentru artroza genunchiului este de a te ajuta sa revii la activitatile tale normale. Dupa perioada de recuperare de dupa operatie, vei putea observa ca te poti misca cu mai multa usurinta si vei putea vedea ca simti mai putina durere si mai putina tumefactie (umflatura patologica datorita unei boli) in articulatia genunchiului.

Care sunt diferitele tipuri de interventii chirurgicale folosite pentru a trata gonartroza
Artroplastia

Este sinonima cu inlocuirea totala a genunchiului. Cu ajutorul acestui tip de interventie, medicul tau chirurg inlocuieste tot cartilajul deteriorat din articulatia genunchiului tau (operatie numita artroplastie totala de genunchi) sau poate indeparta doar o parte din articulatie (operatie numita artroplastie partiala de genunchi), folosind parti artificiale. Aceste componente artificiale sunt numite proteze de genunchi si pot rezista chiar si ani de zile. Protezele de genunchi sunt realizate, in mod frecvent, din plastic, material ceramic sau din metale, cum ar fi titanul.

Artroscopia

Aceasta procedura este mai putin invaziva decat inlocuirea articulatiei genunchiului, deoarece medicul tau chirurg face o mica incizie si lucreaza in timpul operatiei cu mici unelte si instrumente. Medicul chirurg va curata articulatia genunchiului afectat de artroza, indepartand orice reziduuri sau resturi (tesut sau cartilaj deteriorat), pentru a preveni deteriorarea si mai grava a articulatiei genunchiului.

Desi artroscopia poate fi mai tentanta pentru unii pacienti decat operatia de inlocuire totala a genunchiului, ea nu este de cele mai multe ori cea mai buna optiune. Discuta cu medicul tau pentru a afla daca interventia chirurgicala artroscopica este sau nu o optiune viabila pentru tine.

Osteotomia

Pentru o osteotomie, medicul chirurg va indeparta o parte a osului. Aceasta operatie este facuta pentru a imbunatati alinierea articulatiei genunchiului si pentru a repozitiona oasele din genunchi, pentru a reduce astfel presiunea exercitata pe acea parte a genunchiului tau care a dezvoltat artroza. Aceasta procedura chirurgicala poate ajuta la scaderea in intensitate a durerii si la calmarea altor simptome ale gonartrozei.

Medicul tau chirurg va lua in considerare mai multi factori pentru a determina daca esti sau nu un bun candidat pentru operatia in caz de gonartroza:

varsta ta;

ocupatia;

severitatea durerii si a altor simptome;

gradul sau masura in care gonartroza intervine in activitatile tale de zi cu zi.

Cu toate acestea, decizia de a avea interventia chirurgicala pentru tratarea gonartrozei iti apartine tie, iar medicul este cel care te sfatuieste si iti explica riscurile si posibilele complicatii ale fiecarei interventii.

Fumatorii au risc crescut de a se imbolnavi de aceasta boala arteriala

In Marea Britanie, noua din zece oameni care dezvolta boala arteriala periferica sunt fumatori activi sau au fumat in trecut. In plus, multi dintre acesti pacienti prezinta forme ale bolii caracteristice doar fumatorilor. Insa aceste statistici alarmante sunt confirmate de studii realizate in intreaga lume.

Cercetatorii sustin cu tarie ca renuntarea la fumat este cea mai eficienta metoda de reducere a riscului de boala arteriala periferica, uneori la fel sau chiar mai eficienta decat schimbarea dietei sau introducerea sportului in programul zilnic. Important de stiut in aceasta privinta este ca atentionarile privesc si fumatorii pasivi, cei care lucreaza in medii in care se fumeaza mult (restaurante, baruri) sau cei care petrec mult timp in preajma fumatorilor.

De ce este fumatul atat de periculos pentru sanatatea sistemului cardiovascular?

Fiindca inhalarea substantelor nocive continute de tigari provoaca, printre altele, acumularea de depozite de grasime pe peretii arterelor. Aceste acumulari ingroasa arterele si ingradesc aportul de sange catre extremitati, in special catre muschii picioarelor. Complicatiile grave implica tromboza si pot duce chiar la amputarea membrului afectat.

O alta problema grava este ca foarte multe persoane traiesc cu boala arteriala periferica, fara un diagnostic din partea specialistului. Acestia ignora simptomele care, uneori, nu sunt foarte evidente, si ajung de urgenta la spital in situatii critice: infarct miocardic sau accident vascular cerebral (AVC).

Recomandarea medicilor este ca toate persoanele care fumeaza, cele au fumat in trecut sau cele petrec mai multe ore pe zi in fum de tigara sa se adreseze unui specialist pentru investigatii si analize, chiar daca nu prezinta simptome evidente ale bolii arteriale periferice.

Ce trebuie sa retii despre relatia dintre fumat si boala arteriala periferica
Fumatul este unul dintre cei mai importanti factori de risc pentru boala arteriala periferica (numita si arteriopatie obliteranta a membrelor inferioare). Fumatul creste riscul de boala arteriala periferica de mai multe ori si este un factor de risc mult mai influent pentru arteriopatie obliteranta a membrelor inferioare decat pentru boala arteriala coronariana.

Exista mai multe mecanisme patofiziologice care sunt responsabile pentru prevalenta aterosclerozei in randul fumatorilor. Aceste mecanisme includ: anomaliile functiei endoteliale (endoteliul este un tesut format din celule endoteliale care captuseste interiorul inimii, vaselor de sange, etc.), metabolismul lipoproteinelor, coagularea si functia plachetelor sanguine (numite si trombocite).

Renuntarea la fumat scade riscul de morbiditate cardiovasculara si de mortalitate cardiovasculara si poate imbunatati capacitatea functionala in randul pacientilor cu boala arteriala periferica, arata National Institutes of Health. Din fericire, exista metode care ajuta pacientii sa renunte la tigari, exista terapii care incurajeaza renuntarea la fumat, care includ si consilierea psihologica, inlocuirea nicotinei, etc.

Nu te ajuta nici fumatul pasiv

Medicii ne atrag atentia ca pacientii cu boala arteriala periferica ce obisnuiesc sa fumeze sau sa intrebuinteze si alte forme de tutun ar trebui sa renunte la acest viciu. Totodata, acesti pacienti ar trebui sa evite fumatul pasiv. Exista prea putine dovezi care sa arate ca tigarile electrinice sunt utile in ajutarea fumatorilor sa renunte la acest viciu, scrie heart.org. In ceea ce priveste fumatul pasiv, exista unele dovezi cum ca boala arteriala periferica se intensifica in cazul celor expusi la fumatul pasiv.

Fie ca ai sau nu deja boala arteriala periferica, renuntarea la fumat este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face pentru sanatatea ta si cea a arterelor tale. Daca ai boala arteriala periferica si fumezi, discuta urgent cu medicul tau despre cele mai bune metode in cazul tau, care te-ar putea ajuta sa renunti la tigari.

Cum poate fumatul sa duca la boala arteriala periferica?

Fumatul cauzeaza umflarea si roseata (inflamatia) care duc la formarea placii ateromatoase. Placa este un material precum ceara, alcatuita din colesterol si din alte particule. Ea se poate depunde pe peretii arterelor tale. Cand exista prea multa placa ateromatoasa, arterele tale se pot ingusta si pot reduce fluxul de sange. Acest lucru iti creste apoi riscul de boala arteriala periferica si de formare a cheagurilor de sange.

Totodata, fumatul agraveaza si alti factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arteriala si hipercolesterolemia. Acestea sunt afectiuni care te pot predispune si mai mult la o boala arteriala.
SURSA

Salveaza-ti viata – cum iti faci manevra Heimlich singur

Manevra Heimlich, cunoscuta si sub denumirea de manevra de salvare de la sufocare, este o metoda prin care se poate indeparta un obiect/ aliment care blocheaza caile respiratorii ale unei persoane, provocandu-i sufocarea.

Statistic vorbind, sufocarea este a patra cauza de moarte provocata in mod neintentionat. Din aceasta cauza este foarte important ca manevra Heimlich sa fie cat mai cunoscuta si folosita. Aceasta manevra ridica diafragma si impinge aerul din plamani afara, impingand totodata si obiectul/ alimentul care blocheaza caile respiratorii.

Ce te faci insa daca esti singur cand te ineci cu ceva si nu ai la cine sa apelezi pentru deblocarea cailor respiratorii? Ei bine, ar trebui sa stii sa iti faci manevra Heimlich singur. Exista mai multe metode prin care poti reusi:

1. Amplaseaza-ti pumnul chiar deasupra buricului, cu degetul mare infipt catre interior. Cu ajutorul celeilalte maini, impinge pumnul spre interior, insa totodata in sus (ca si cum ai forma litera “J”). Repeta operatiunea de 5 ori, impingand tare. Obiectul blocat la nivelul cailor respiratorii va fi eliminat sau se va declansa o tuse care va expulza obiectul cu pricina.

2. O alta metoda de salvare de la sufocare implica folosirea unui scaun. Asaza-ti abdomenul lipit de spatarul scaunului. Apoi, prinde scaunul cu ambele maini si impinge-l in abdomen, astfel incat diafragma sa se ridice si sa forteze deblocarea cailor respiratorii.

Specialistii ne recomanda, in primul rand, sa ne pastram calmul. Panica si teama pot cauza contractarea cailor respiratorii, ceea ce poate face deblocarea acestora si mai dificila.

In prima faza, ar trebui sa ne relaxam si sa tusim puternic, pentru a indeparta alimentul/ obiectul care ne blocheaza respiratia. In cazul in care caile respiratorii sunt partial blocate, tusea insistenta va reusi sa le elibereze. Daca insa blocajul cailor respiratorii este total, este recomandat sa apelam la ajutor sau sa ne facem manevra Heimlich singuri.

Este contraindicata incercarea de a indeparta cu degetele obiectul sau alimentul care blocheaza caile respiratorii intrucat aceasta procedura nu va face altceva decat sa impinga si mai tare alimentele pe pe trahee, facand situatia si mai grava.

Prevenirea sufocarii in urma inecarii cu alimente poate fi facuta prin evitarea vorbitului sau rasului in timpul mesei. Aceste activitati favorizeaza blocarea cailor respiratorii cu alimente.

Cum sa faci manevra Heimlich altcuiva

Daca persoana care s-a inecat este constienta si tuseste, monitorizeaza situatia pentru a te asigura ca face fata situatiei. Daca observi ca persoana in cauza nu mai tuseste, nu e capabila sa vorbeasca sau sa respire si cere ajutor facand semne disperate cu mainile, e cazul sa intervii.

Pune persoana in cauza sa stea in picioare si aseaza-te in spatele ei. Apleac-o usor catre fata si loveste-o in spate de 5 ori, viguros, cu podul palmei.

Prinde-o apoi cu bratele in jurul taliei, asaza-ti pumnul deasupra buricului, cu degetul mare catre interior. Prinde-ti pumnul cu cealalta mana si impinge-l catre interior-sus viguros. Repeta de 5 ori aceasta manevra. Obiectul/ alimentul care bloca respiratia ar trebui sa fie expulzat sau se va declansa o tuse care va deboca rapid caile respiratorii.

Daca persoana in cauza este insarcinata, vei pozitiona pumnul mai sus, imediat sub sani.

In cazul in care un copil mai mic de un an s-a inecat, asaza bebelusul pe antebrat, cu fata in jos. Loveste-l usor cu podul palmei pe spate. Daca aceasta manevra nu rezolva problema, ridica-l cu fata in sus, tot pe bratul tau, asigurandu-te insa ca are capul pozitionat mai jos decat trunchiul. Pune doua degete pe stern (n.r. osul pieptului) si executa 5 compresii rapide. Repeta operatiunea pana cand caile respiratorii ale celui mic sunt deblocate complet.

Sursa

Legatura dintre expunerea la soare si colesterol – daca ai peste 40 de ani, trebuie sa citesti asta

Valul de caldura din lunile de vara vine insotit de multe neplaceri, pe langa disconfortul termic. Pentru pacientii cu probleme cardiovasculare, zilele caniculare si cele cu multa umiditate pot provoca si mai multe neplaceri. Insa ce se intampla vara cu valorile colesterolului?
Inima e nevoita sa “munceasca” mai mult

Majoritatea oamenilor sanatosi tolereaza destul de bine aceste schimbari, precum caldura toropitoare, razele puternice ale soarelui ori procesul de evaporare a umiditatii (cand fiecare molecula de transpiratie se evapora rapid de pe pielea noastra). Insa persoanele cu inima slabita sau afectata de bolile cardiovasculare intampina dificultati in zilele caniculare. De exemplu, arterele ingustate din cauza depunerilor de colesterol pot limita fluxul de sange in directia pielii, iar daunele facute de un infarct miocardic pot limita actiunea inimii de a pompa suficient sange pentru a alunga caldura din organism.

Evaporarea solicita, totodata, si sistemul cardiovascular. Transpiratia ne ajuta sa ne racorim organismul, eliminand caldura insa, in acelasi timp, sa nu uitam ca eliminam prin transpiratie sodiu, potasiu si alte minerale de care avem nevoie in organism.

Nivelul colesterolului variaza in functie de anotimp

Potrivit unui studiu din 2004, valorile colesterolului pot varia odata cu anotimpurile, atingand cele mai inalte niveluri in lunile de iarna, potrivit unui articol din aprilie 2004, din “Archives of Internal Medicine”.

Potrivit acestui articol, o multime de studii au sugerat ca valorile colesterolului sunt mai mari toamna si iarna, in comparatie cu ce valori are colesterolul in lunile de primavara si de vara. Desi mecanismul de la baza acestui fenomen nu este clar, o astfel de variatie ar putea rezulta intr-un numar mai mare de pacienti diagnosticati cu hipercolesterolemie in timpul iernii, se mai arata in acest articol.

Expunerea la soare influenteaza colesterolul seric

Expunerea la soare reduce riscul de boli de inima, arata o alta cercetare. Valorile mari ale colesterolului sunt asociate cu afectiuni vasculare, precum boala cardiaca coronariana, accidentul vascular cerebral ischemic si claudicatia intermitenta (o ocluzie a arterelor de la picioare care duce la durere si dizabilitate).

Autorii unui studiu recent, din 2017, au comparat efectele suplimentarii vitaminei D cu expunerea la soare, pentru a vedea ce metoda a fost mai eficienta in reducerea factorilor de risc, scrie sunlightinstitute.org.

Un grup de participanti, cu valori insuficiente ale vitaminei D in sange, a fost impartit in doua grupuri, cu protocoale experimentale diferite: un grup a fost tratat prin expunerea la soare a bratelor si a fetei, intre orele 11.00 si 15.00, iar celalalt grup a fost tratat cu 1000 de unitati internationale de vitamina D. Un al treilea grup a avut participanti cu valori considerate “normale” ale vitaminei D si a servit drept grup de control, care nu a avut parte de niciun tratament.

Valorile colesterolului total si valorile componentelor colesterolului (HDL si LDL) au fost, de asemenea, masurate pentru a determina efectele pozitive (sau negative) ale celor doua protocoale de tratament.

Rezultatele au fost surprinzatoare. Ambele grupuri experimentale au avut cresteri semnificative ale valorilor vitaminei D in organism. Cu toate acestea, rezultatele in privinta colesterolului au variat. O scadere semnificativa in nivelul colesterolului total a fost observata in grupul de participanti expusi la soare, iar nivelul colesterolului HDL si cel al colesterolului LDL au scazut, de asemenea, in randul participantilor din grupul care a fost expus la razele soarelui.

Chiar si asa, in grupul de oameni care a beneficiat de suplimentul de vitamina D, o crestere semnificativa a fost observata in cazul colesterolului total. De asemenea, colesterolul HDL (cel “bun”) a crescut semnificativ, iar colesterolul LDL (cel “rau”) a crescut si el, dar nu intr-un mod semnificativ. Cu alte cuvinte, expunerea la soare este un factor protector impotriva bolilor cardiovasculare, arata sursa citata.

“Lumina soarelui ar putea avea efecte cardiovasculare benefice, independente de productia de vitamina D. Vitamina D ar putea actiona, in aceste circumstante, ca un market pentru expunerea la lumina soarelui si pentru efectele sale benefice postulate”, noteaza Richard B. Weller in studiul “Beneficiile pentru sanatate ale expunerii la radiatiile UV prin productia de vitamina D sau pe cai ce nu au legatura cu vitamina D”.
SURSA

Asigură-ți o viață lungă, determinând organsimul să producă mai multă melatonină – Află cum trebuie sa procedezi

Cu siguranță, ai auzit despre hormonul somnului – melatonina. El mai este numit și hormonul vieții și longevității.

Melatonina este produsă în mod firesc în organism, provine și de la unele alimente sau poate fi introdusă în organism sub formă de medicamente și suplimente.

Cum este produsă melatonina?

Melatonina este produsă de epifiză (glanda pineală). Sub acțiunea razelor solare aminoacidul triptofan se transformă în serotonină, care în timpul nopții se transformă în melatonină.

Din acest considerent, este important în fiecare zi să petreci cel puțin jumătate de oră afară. Însă aproximativ 70% din melatonină este produsă în timpul nopții.

Procesul începe aproximativ la orele 20:00 și este cel mai intens între 12:00 și 4:00.

Ce facem pentru a spori cantitatea de melatonină?

– fă tot posibilul să te culci seara până la orele 12:00;

-dacă ești nevoit să fii treaz după această oră, ai grijă să fie cât mai puțină lumină;

-dormi suficient, pentru a-ți restabili puterile;

-înainte de somn stinge toate sursele de lumină, închide jaluzelele, folosește o mască pentru ochi.

-dacă te trezești în timpul nopții, nu aprinde lumina, ci doar veioza.

Ce rol are melatonina?

Funcția principală a melatoninei este reglarea bioritmului. Datorită lui noi putem adormi, având un somn profund. Însă pe lângă aceasta, melatonina:

-asigură o activitate eficientă a sistemului endocrin;

-încetinește procesul de îmbătrânire;

-stimulează funcțiile de apărare ale sistemului imunitar;

-are un efect antioxidant;

-ajută organismul să lupte cu depresia;

-participă la buna funcționare a sistemului digestiv;

-influențează procesul de producere a altor hormoni în organism;

-are un efect benefic asupra celulelor creierului.

Și respectiv, dacă melatonina nu este produsă în cantitate suficientă, omul îmbătrânește mai repede, apar probleme de greutate, obezitatea, la femei se mărește riscul de menopauză precoce, crește probabilitatea de cancer mamar.

În ce alimente se găsește melatonina?

În unele produse melatonina se găsește, iar în altele există alte susbstanțe ce ajută la producerea ei.

În formă pură melatonina se conține în porumb, banane, roșii, orez, morcov, ridiche, smochine, ovăz, nuci, orz și stafide.

Însă există și alimente care influențează pozitiv producerea melatoninei, cum ar fi: dovleacul, migdalele, cașcavalul, carnea de vită și de curcan, ouăle de găină, laptele, caisele, lintea, ardeiul gras și semințele de floarea soarelui.

De menționat, că producerea de melatonină încetează în organism atunci când se întrebuințează alcool, cofeină, tutun, dar și când se iau anumite medicamente ce conțin beta-blocante, somnifere, antiinflamatoare și antidepresive.

Cu vârsta, cantitatea de melatonină scade, fapt ce se simte în special după 35 de ani, de aceea trebuie să ajutăm organismul să o producă într-un mod cât mai eficient.
SURSA

Atacul de panică: Simptome, cauze si tratament

Atacul de panică este caracterizat de apariția unui episod brusc de teamă intensă, atunci când nu există o cauză reală și nici măcar una aparentă.

Atacul de panică poate fi terifiant pentru persoana afectată. Atunci când acesta survine, senzația generată este de pierdere a controlului. Ți se pare că suferi un infarct sau că ești în pericol de moarte.

Numeroase persoane suferă de 1-2 atacuri de panică pe parcursul vieții, dar acestea sunt episoade unice, adesea fiind generate de o situație stresantă.

Atunci când te confrunți însă cu atacuri de panică recurente și petreci perioade lungi de timp temându-te de un nou episod de acest gen, e posibil să suferi de afecțiunea numită tulburare de panică.

Atacurile de panică pot impacta major calitatea vieții. Pot fi însă tratate cu succes.

Atacul de panică. Simptome

Atacurile de panică încep de obicei brusc, pe neașteptate. Pot apărea oricând – atunci când ești la cumpărături sau când dormi. De obicei, durează câteva minute. După încheierea unui atac de panică te simți obosit și epuizat. Simptomele unui atac de panică pot fi:

senzația că urmează să se întâmple ceva teribil sau înfricoșător;

teamă de pierderea controlului;

teamă de moarte;

ritm cardiac accelerat;

transpirații;

tremor;

senzație de greață;

respirație îngreuiată;

frisoane;

valuri de căldură sau de frig;

crampe abdominale;

amețeală;

senzație de leșin;

amorțeală sau furnicături;

senzația de ireal sau de detașare de realitate.

Atacul de panică. Cauze

Nu se cunoaște cauza exactă pentru atacul de panică, dar următorii factori pot contribui la apariția sa:

ereditatea;

temperamentul (o persoană poate fi mai sensibilă la stres sau mai înclinată spre emoții negative);

stresul;

anumite modificări la nivelul funcțiilor cerebrale;

Atacul de panică. Factori de risc

Atacul de panică apare mai des la femei decât la bărbați. Factorii care pot crește riscul acestei afecțiuni sunt:

istoricul familial;

un factor major de stres (de exemplu, decesul unei persoane apropiate);

un eveniment traumatic (de exemplu, un asalt sexual sau un accident de mașină);

o schimbare majoră în viață (de exemplu, nașterea unui copil);

abuz fizic sau sexual survenit în copilărie;

fumatul;

consumul în exces de cofeină;

La ce să te aștepți atunci când te prezinți la medic?

Prezintă-te la medic dacă manifești vreunul dintre simptomele enumerate mai sus. Acesta va stabili pe baza consultației și a analizelor dacă e vorba de atac de panică sau de o altă afecțiune.

Pregătirea pentru consultație – Ce ai de făcut în vederea consultației inițiale:

întreabă atunci când faci programarea dacă există unele restricții, de exemplu alimentare;

notează pe o foaie de hârtie toate simptomele pe care le-ai observat;

nu uita să menționezi vreo schimbare majoră apărută recent în viața ta sau un factor de stres;

întocmește o listă cu medicamentele pe care le iei, inclusiv vitamine sau suplimente alimentare;

Stabilirea diagnosticului pentru atacul de panică

examen fizic și analize de sânge pentru a elimina orice cauză fiziologică (de exemplu, afecțiuni tiroidiene, hipoglicemie);

evaluare psihologică;

Tratament pentru atacul de panică;

Primul gest

prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului și recomandarea tratamentului optim pentru atacul de panică;

Tratament clasic pentru atacul de panică

psihoterapie;

antidepresive;

Tratament naturist pentru atacul de panică

Inositol: între 500 și 5000 mg pe zi împărțit în 4 doze stimulează producția de serotonină

Practicarea sportului;

Tehnici de relaxare;

Evitarea consumului de alcool și cafea;

Renunțarea la fumat;

Odihnă.