Cum sa iti accelerezi metabolismul dupa 50 de ani

Pe masura ce inaintam in varsta, devine din ce in ce mai dificil sa ne mentinem greutatea, iar acest lucru se petrece din cauza ca metabolismul incetineste odata cu procesul natural de imbatranire.

Potrivit oamenilor de stiinta americani, dupa ce depasim varsta de 20 de ani, cu fiecare 10 ani care trec, organismul arde cu 150 de calorii mai putin in fiecare zi. Astfel, metabolismul incetineste treptat.

Specialistii au observat ca, in ciuda stilului de viata la fel de activ, dupa varsta de 50 de ani, avem tendinta sa castigam cel putin 1 kilogram in plus pe an. Exista, insa, cateva lucruri pe care le poti face pentru a-ti mentine metabolismul accelerat in ciuda trecerii anilor.

Lucreaza-ti musculatura

– pierderea masei musculare este principalul factor care contribuie la incetinirea metabolismului. Asadar, antreneaza mai intens grupele de muschi, astfel incat sa combati acest efect al imbatranirii. Antrenamentele cu greutati, dar si cele de rezistenta ajuta atat la arderea grasimilor, cat si la mentinerea masei musculare. Specialistii recomanda antrenarea mai multor grupe de muschi in acelasi timp, cu ajutorul unor exercitii specifice. Un antrenor de fitness te poate ajuta in acest sens.

Fii mai activ, in general

– un stil de viata mai activ in fiecare zi are un impact mai intens asupra metabolismului decat o ora de exercitii intense practicate o data sau de doua ori pe saptamana. Renunta, deci, la lift in favoarea scarilor, mergi mai mult pe jos, joaca-te cu nepoteii, nu mai folosi masina sau mijloacele de transport in comun pe distante scurte si vei stimula astfel arderile.

Programeaza-ti antrenamentele la orele potrivite

– specialistii recomanda sa incorporam activitatea fizica atat in rutina de dimineata, cat si in cea de seara. Asa cum antrenamentul de dimineata iti stimuleaza metabolismul la inceput de zi, cel de seara impiedica metabolismul sa incetineasca.

Mananca proteine de origine animala, insa nu exagera cu cantitatile

– din pacate, proteinele in exces vor fi depozitate de organism sub forma de grasimi, nu sub forma de masa musculara. De aceea, dupa varsta de 50 de ani, trebuie sa fii foarte atent la cantitatile de carne consumate. Echilibreaza alimentatia asociind carnea cu legume din belsug si mai inlocuieste uneori proteinele de origine animala cu cele din surse vegetale precum fasolea, broccoli sau mazarea.

Nu renunta la nicio masa principala din zi

– mancand la aceleasi ore si evitand infometarea, vei reusi sa iti mentii metablismul alert. Masa de dimineata este in mod deosebit importanta – daca sari peste ea, metabolismul va ramane „adormit” pentru o perioada mai indelungata.

Fii atent la numarul de calorii consumate

– muncesti din greu pentru a mentine metabolismul alert, insa asta nu inseamna ca poti manca ce si cat vrei. Caloriile sunt importante – o femeie de peste 50 de ani cu un stil de viata activ are nevoie de 2000, maximum 2200 de calorii pentru a-si mentine greutatea, in timp ce un barbat de aceeasi varsta, la fel de activ, are nevoie de 2400 – 2800 de calorii.

Cu cat esti mai putin activ, cu atat mai mic este numarul de calorii de care ai nevoie. Umple-ti farfuria cu alimente cu densitate calorica mica, precum legumele, fructele, produsele lactate sarace in grasimi si carnea slaba.

Hidrateaza-te

– nu neglija hidratarea organismului, intrucat este extrem de importanta atunci cand vine vorba despre mentinerea metabolismului alert. Rata metabolica creste cu 30% la o ora dupa ce bem 2 cani cu apa la temperatura camerei – asta pentru ca organismul se straduieste sa aduca apa la temperatura corpului. Nu este important mecanismul insa, ci important e rezultatul: faptul ca metabolismul este accelerat.

SURSA

Nimfomania, tulburările despre care ne este teamă să vorbim

Suntem sau nu mulţumiţi de viaţa noastră sexuală? Avem cumva fantezii despre care nu am vorbit cu nimeni sau pe care, în anumite momente sau contexte, ni le-am dori implinite?

Sexul poate fi privit la modul simplist doar ca o necesitate sau, aşa cum este, de fapt, un factor complex ce ţine de emoţii, sentimente şi trăiri ce pot duce foarte uşor la echilibrul sau dezechilibrul unei persoane. Poate nu întâmplător se foloseşte sintagma “viaţa sexuală”, pentru că, de foarte multe ori, în lipsa sexualităţii nu putem vorbi despre o viaţă completă.

„Orice problemă sexuală creeeză frustrare şi ruşine, devine un subiect tabu despre care nimeni nu îşi doreşte să vorbească. În general, problemele de natură sexuală sunt urmatoarele: frigiditatea, ninfomania, anorgasmie, ejacularea precoce, lipsa erecţiei, masturbarea, problemel legate de dimensiunea aparatului sexual, bolile cu transmitere sexuală, trecutul sexual, bisexualitatea, homosexualitatea”, precizează psihologul Constantin Cornea pentru CSID.

Nimfomania, sexul exagerat cu unul sau mai mulţi parteneri, boală sau trăire?

„Din perspectivă psiho-sexuală putem spune că vorbim de o tulburare de personalitate. Pentru că indiferent cum am defini normalitatea, acest prea mult este de data aceasta semnul unui dezechilibru psihologic sau funcţional.

Nimfomania nu reprezintă o problemă doar din cauza dorinţei, ci pentru că persoana care suferă de această afecţiunie are şi alte boli asociate, cum ar fi o personalitate de tip “A”, anxietate, tulburare obsesiv compulsivă, depresie. Fiind o persoană în veşnică căutare de sex, când are parte, nu se satură, când nu îşi satisface această nevoie, este frustrată’’, spune psihoterapeutul.

Aceste nemulţumiri îi influenţează viaţa socială, profesională, familială, dar şi funcţiile biologice sau psihice.

Sindromul hipersexualităţii/hiposexualităţii la bărbaţi

Sunt două tulburări ce pot fi trecătoare sau pot fi considerate trăsături de personalitate. Sunt bărbaţi care îşi doresc să facă sex o dată sau de mai multe ori pe zi sau de câteva ori pe an. Uneori ţine de parteneră, dar, de cele mai multe ori, principala cauză este chiar bărbatul. „Oricare ar fi problema, indiferent dacă vorbim de hipo sau hipersexualitate, aceasta poate crea mari probleme de funcţionare din perspectivă psihică sau biologică.

De asemenea, aceste afecţiuni creează frustrare, furie, deznădejde, apare lipsa stimei de sine sau se declanşează mecanismele de apărare/compensare, cum ar fi: obsesiv-compulsivitatea, anxietatea, depresia, tulburarea bipolară’’, spune psihoterapeutul Cornea.

Factorul declanşator poate fi un eveniment profund traumatic, care poate apărea la vârste fragede, în relaţia cu părinţii sau cu cei apropiaţi. Indiferent dacă vorbim de o atmosferă încordată în casă, de certuri şi scandaluri, de abuzul emoţional sau fizic asupra copilului, toate acesta pot declanşa o tulburare a sexualităţii. ,,De exemplu, un bebeluş traumatizat poate descoperi destul de repede masturbarea ca factor de compensare.

Freud a descoperit printre primii masturbarea la bebeluşi, aceasta putând fi vizibilă când bebeluşul stă încordat câteva minute, se uită cu privirea în gol, apoi este cuprins de mişcări spasmotice’’, subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea.

Drama este imensă pentru că nu există leac, dar salvarea se găseşte în noi.

„De cele mai multe ori, tulburările sexuale presupun, ca factor de echilibru sau compensare, nevoia de celălalt. Dar, aşa cum experienţa mi-a dovedit, cel de lângă noi nu poate fi niciodată leac, tocmai pentru că are propriile dorinţe, pe care nu şi le poate lăsa nesatisfăcute pentru a rezolva problemele partenerei”, susţine specialistul.

Persoana respectivă poate ajunge să sufere un dezechilibru psihic, care poate fi remarcat de ceilalţi prin prisma unor comportamente anormale:

„Se poate instala un dezechilibru în relaţia cu cei apropiaţi, cu prietenii, societatea, manifestat prin lipsa relaţiilor de prietenie, lipsa perspectivelor de dezvoltare profesională, tensiuni majore în relaţia cu familia de origine. De asemenea, posibilitatea de a forma propria familie este foarte mică, pentru că partenerii care îşi doresc să joace şi rolul psihologului pentru cel ales sunt puţini”.

Voyeurismul- care este preţul plătit pentru o plăcere interzisă

„Voyeurii sunt cei care suferă de o tulburare psihosexuală gravă (denumită şi parafilie) care se caracterizează prin dorinţa sau plăcerea de a privi nuduri, organe genitale sau actele sexuale ale celorlalţi, în timp ce rămâne ascuns. Internetul, prin videochat sau site-urile porno, a devenit pentru o astfel de persoană principala sursă de a-şi satisface nevoile”, afirmă psihoterapeutul.

Drama rezultă din faptul că nu îşi poate satisface nevoile psihosexuale oricând vrea, cu persoanele pe care le doreşte, iar asta poate duce la o seamă întreagă de afecţiuni psihice sau psihologice, de la tulburarea depresivă (sau tulburarea anxioasă) până la tulburarea bipolară etc.

CONTINUAREA

Conceptul de „spasmofilie” nu este adesea predat în facultăţile de medicină – Cauze si tratament

Conceptul de „spasmofilie” nu este adesea predat în facultăţile de medicină. Realitatea bolii este uneori chiar respinsă de anumite voci medicale, fiind considerată doar un simptom.

Spasmofilia, acest sindrom legat de o stare de hiperexcitabilitate neuromusculară cronică este menţionat ca o „dezordine acută de comportament legată de o teamă şi menţinută de un reflex al hiperventilaţiei”. Atacurile sunt uşor de identificat (diagnosticul este destul de uşor de pus), iar îngrijirea lor pare să fie destul de abstractă.

Spasmofilia ar putea fi rezumată prin senzaţia pe care o are corpul când simte un pericol iminent; este debutul unui „sistem de alarmă”. Subiectul prezintă o disfuncţie a unui presupus organ vital, având sentimentul că se întâmplă ceva rău la nivelul inimii (infarctul), al creierului (paralizia), al respiraţiei (sufocare), al stomacului (care trebuie operat chirurgical) sau al altui organ important.

Spasmofilia: posibile cauze

În ultimii 20 de ani, mulţi doctori au menţionat lipsa de calciu sau magneziu sau, mai recent, oligoelemente ca o cauză principală a spasmofiliei. Chiar una dintre primele definiţii oficiale ale „spasmofiliei” datează din anul 1992, când sistemul public de asistenţă francez a decis să considere că nu există motive suficiente pentru a monitoriza magneziul, astfel încât să se reducă toate costurile inutile, deşi Franţa era singura ţară care făcea acest lucru în cazul controalelor medicale complete ale oboselii cronice.

O altă teorie medicală defineşte boala ca fiind o diagramă clinică ce combină trei simptome: oboseală, distonie neurovegetativă (un răspuns exagerat la stres însoţit de o eliberare în exces de adrenalină, ceea ce duce la palpitaţii, tremurături) şi anxietatea. În studiile mai recente, graficul ar putea fi completat cu un al patrulea semn: personalitatea voluntară a bolnavilor (caracterul mai dur îi permite pacientului să se lupte foarte mult singur împotriva bolii sale şi să nu accepte că este bolnav).

Nu de puţine ori, însă, au existat cazuri în care doctorii să diagnosticheze pacienţii suferinzi de spasmofilie ca fiind „fals bolnavi”. Pentru unii dintre pacienţi s-a considerat că medicamentele placebo sunt, adesea, suficiente la început. Pentru alţii, problema a fost strict de natură psihologică (cauzată de stres şi nervi), fiind necesară prescrierea un „sedativ uşor”.

A treia atitudine constă în negarea problemei reale şi oferirea de sfaturi superficiale: de la a alunga stresul, a nu mai bea cafea şi omniprezenta mişcare. Însă studiile de specialitate recente atestă faptul că oboseala cronică este neglijată şi alarma reală, la fel de îngrijorătoare, care este de fapt ignorată nu va înceta să reapară până când nu va fi tratată exclusiv.

Niciuna dintre aceste abordări nu poate fi într-adevăr satisfăcătoare pentru pacienţii cu adevărat bolnavi, care fac tot felul de consulturi medicale la diverse specialităţi sau schimbă medicii tot timpul de-a lungul vieţii lor doar, doar află ce li se întâmplă, de fapt.

Cunoştinţele recente din patologia somnului privind fibromialgia oferă o alternativă mai pragmatică bazată pe regulile de igienă a somnului. Cu toate acestea, în general, pacienţii care prezintă spasmofilie şi care sunt intervievaţi despre somnul lor pretind că dorm foarte mult.

Dar, de fapt şi aici, precum şi în cazul fibromialgiei şi oboselii cronice, calitatea somnului este cea pusă sub semnul întrebării, nu cantitatea în sine. Prin urmare, un somn care nu e de calitate, cu adevărat odihnitor, poate fi una dintre cauzele reale ale spasmofiliei.

Spasmofilia: tratament

Tratamentul spasmofiliei este bazat pe o serie de medicamente calmante şi suplimente de calciu, magneziu şi oligoelemente, prescrise de către medicul specialist în funcţie de particularităţile cazului fiecărei persoane care se confruntă cu această afecţiune.

Desigur, există şi o serie de acţiuni care pot fi întreprinse în viaţa de zi cu zi, care la rândul lor ajută la un mai bun efect al medicamentelor sau la prevenţie în sine, iar acestea sunt extrem de simple – o viaţă echilibrată şi un somn odihnitor!

Uleiul de Cătină, folosit de secole în medicina tradiţională chineză – Beneficii cunoscute si… mai putin cunoscute

Cătina este pe bună dreptate numită ginsengul românesc, datorită numeroaselor sale beneficii asupra sănătăţii. Această plantă este folosită de secole ca remediu împotriva multor boli, fie consumată ca atare, amestecată cu puţină miere, fie aplicată pe piele sau administrată intern, sub formă de ulei presat la rece.

Astăzi ne vom referi la beneficiile uleiului de cătină, care este folosit de secole în medicina tradiţională chineză pentru prevenirea sau tratarea multor probleme de sănătate, precum diabet, ulcer sau boli de inimă.

Iată care sunt efectele benefice ale uleiului de cătină asupra sănătăţii, pielii şi sănătăţii mintale!

Uleiul de cătină – bogat în antioxidanţi, vitamine şi minerale

Datorită conţinutului bogat în substanţe nutritive, uleiul de cătină protejează organismul de acţiunea nocivă a radicalilor liberi şi protejează celulele de stresul oxidativ, principala cauză a apariţiei inflamaţiilor în corp.

Astfel, uleiul de cătină poate fi considerat un veritabil produs anticancerigen, datorită numeroaselor vitamine şi minerale conţinute (vitaminele B1, B2, B6, C, E, potasiu, calciu, magneziu, fier, fosfor).

De asemenea, uleiul de cătină este bogat în acizi mono- şi polinesaturaţi, Omega 3, 6, 7 şi 9, grăsimi sănătoase care protejează inima şi previne creşterea nivelului de colesterol pe vasele de sânge. Uleiul de cătină poate reduce şi riscul de foarmare a cheagurilor de sânge, ca urmare a reglării tensiunii arteriale, care asigură buna circulaţie a sângelui.

Uleiul de cătină ar putea preveni diabetul

Studiile realizate pe animale de laborator au scos la iveală că uleiul de cătină ar putea îmbunătăţi reacţia organismului la secreţia de insulină şi reglează nivelul zahărului din sânge, prevenind astfel apariţia diabetului zaharat de tip 2. Fluctuaţiile glicemice, experimentate des şi pe termen lung, pot creşte semnificativ riscul de diabet, aşa că uleiul de cătină poate preveni acest fenomen.

Uleiul de cătină ajută la regenerarea pielii

Compuşii benefici din uleiul de cătină ar putea avea efecte pozitive şi asupra pielii. Aplicat local, uleiul de cătină poate grăbi regenerarea ţesuturilor şi procesul de cicatrizare. De asemenea, studiile arată că uleiul de cătină poate reduce inflamaţiile cauzate de expunerea la soare, prevenind astfel arsurile şi diminuând totodată riscul de cancer de piele.

Oamenii de ştiinţă cred că aceste beneficii sunt datorate acizilor graşi Omega 3 şi 7, care protejează pielea şi stimulează producţia de colagen, care îi asigură acesteia elasticitate. Uleiul de cătină este benefic şi pentru persoanele care se confruntă cu pielea uscată sau crăpată din cauza frigului.

Uleiul de cătină stimulează imunitatea

Un alt efect benefic al uleiului de cătină este faptul că sprijină sistemul imunitar şi ajută astfel la protejarea organismului împotriva multor boli, mai ales împotriva virozelor respiratorii specifice sezonului rece. Conţinutul ridicat de flavonoide, antioxidanţi puternici, este cel care îi conferă uleiului de cătină aceste virtuţi terapeutice.

Mai multe studii au arătat că uleiul de cătină poate preveni dezvoltarea bacteriei E.coli, dar şi a virusurilor răcelii, herpesului sau HIV.

Uleiul de cătină, bun pentru sănătatea ficatului

Datorită grăsimilor sănătoase conţinute, uleiul de cătină are un rol important în protejarea ţesutului hepatic. Vitamina A şi carotenoidele ajută, de asemenea, la protejarea celulelor hepatice. Într-un studiu realizat pe un număr redus de persoane diagnosticate cu steatoză nonalcoolică (ficat gras), participanţilor li s-au administrat 1,5 ml de ulei de cătină, de 3 ori pe zi, pe o perioadă de 30 de zile.

La finalul experimentului, cercetătorii au descoperit că participanţii aveau un nivel mult mai mic de trigliceride, în timp ce enzimele benefice au cunoscut o creştere.

Alte efecte benefice ale uleiului de cătină, care nu sunt încă demonstrate de studii de mare amploare, sunt:

-îmbunătăţeşte digestia, ameliorează simptomele ulcerului stomacal, reduce uscăciunea vaginală specific menopauzei, are efecte pozitive în ceea ce priveşte sindromul de ochi uscat, iritat, poate reduce inflamaţiile din corp, elimină durerile articulare şi previne sau tratează depresia şi stările de anxietate.

Cu totii le folosim – Legătura neştiută dintre antiperspirante si cancerul mamar

Antiperspirantele conţin ingrediente potenţial dăunătoare, printre care se numără şi sărurile de alumiuniu şi, pentru că sunt aplicate în apropierea zonei mamare, există o îngrijorare cu privire la posibila legătură dintre utilizarea lor şi apariţia cancerului la sân sau a altor boli grave.

Doamna doctor Alina Suru susţine că acest subiect rămâne unul controversat, iar asta pentru că dovezile deja existente sunt neconcludente.

În marea majoriratate a spray-urilor, stick-urilor şi roll on-urilor de pe piaţă sunt folosite săruri de aluminiu ca antiperspirant încă din anul 1903. Chiar dacă reprezintă cel mai eficient antiperspirant existent, la o simplă căutare pe Google descoperim numerose avertismente legate de sărurile de aluminiu din compoziţi şi riscurile dezoltării unei boli, printre care este menţionat şi cancerul la sân.

”Sărurile de aluminiu sunt ingrediente active folosite în antiperspirante şi acţionează prin blocarea glandelor de transpiraţie de sub braţ. Astfel, ele împiedică transpiraţia să ajungă pe suprafaţa pielii şi reduc mediul umed în care se înmulţesc bacteriile ce favorizează apariţia mirosurilor.

Deşi eficacitatea acestor produse este clară şi niciun studiu nu a demonstrat o legătură de cauzalitate directă între ele şi cancerul de sân, în continuare utilizarea sărurilor de aluminiu în produsele cosmetice şi de îngrijire rămâne un subiect larg dezbătut”, spune specialistul.

”Important este să facem diferenţa între antiperspirante şi deodorante, care reprezintă două produse diferite: primele au rolul doar de a reduce mirosul corpului şi nu conţin săruri de aluminiu, ci doar parfum şi compuşi antibacterieni, în vreme ce antiperspirantele sunt menite să reducă transpiraţia”, a completat specialistul dermatolog.

Antiperspirante: riscuri

Potrivit unor studii, majoritatea cancerelor de sân se dezvoltă în partea superioară a acestuia, zona apropiată de axilă, unde sunt aplicate antiperspirantele. Astfel, substanţele chimice din antiperspirante, inclusiv sărurile de aluminiu, sunt absorbite în organism cu uşurinţă, mai ales atunci când pielea este proaspăt epilată.

Ele interacţionează cu ADN-ul şi pot produce atât modificări cancerigene în celule, cât şi interferează cu estrogenul, hormonul feminin care ajută la creşterea celulelor asociate cancerului mamar.

Măsuri de prevenţie

Chiar dacă nu îţi doreşti să renunţi la antiperspirante, poţi opta pentru diminuarea expunerii prin folosirea unor produse cu o concentraţie mică de aluminiu sau a altor metode care ajută la diminuarea transpiraţiei, precum toxina botulinică, iontoforeza etc.

Pe piaţă există numeroase produse fără aluminiu şi, să nu uităm că acest ingredient se găseşte şi în alimente, ambalaje, medicamente, conservanţi alimentari sau cosmetice. SURSA

De ce este fumatul nociv – toţi fumătorii trebuie să vadă acest video

Eşti fumător? Dacă răspunsul este DA, atunci cu siguranţă trebuie să urmăreşti clipul de mai jos, care îţi arată exact ce se întâmplă cu plămânii tăi atunci când tragi din ţigară.

Experimentul dovedeşte cât de toxic este acest viciu, responsabil de moartea a nu mai puţin de 10 oameni la fiecare minut.

Te întrebi cum reacţionează organismul tău atunci când încetezi să mai fumezi? Specialiştii au întocmit o listă cu chiar acum:

10 motive pentru care merită să te laşi de fumat

1. În 20 de minute tensiunea revine la normal.

2. În 8 ore nivelul de monoxid de carbon (un gaz toxic) din circulţia sanguină este redus la jumătate iar cel de oxigen va reveni la valori normale.

3. În 48 de ore riscul de a face un infarct va scădea semnificativ, nicotina va dispărea complet din organism iar simţul mirosului şi al gustului vor reveni la normal.

4. În 72 de ore căile respiratorii se vor relaxa iar nivelul de energie va creşte.

5. În două săptămâni circulaţia sângelui se va îmbunătăţi, lucru care se va întâmpla şi pe parcursul următoarelor 2 luni.

6. În 3-9 luni, tusea, respiraţia îngreunată şi problemele respiratorii vor dispărea, ca efect al creşterii capacităţii pulmonare de până la 10%.

7. În primul an de când te vei lăsa de fumat, riscul de a suferi un infarct se va reduce la jumptate.

8. În 5 ani, riscul de a face un atac cerebral va fi la fel cu cel al unei persoane care nu fumează, deci mai mic.

9. În 10 ani, şansele de a face cancer de plămâni vor fi identice cu ale unui nefumător.

10. În 15 ani vei avea un risc identic cu al nefumătorilor de a suferi de boli de inimă, deci foarte scăzut.

Cauza aparitiei calculilor biliari și ce trebuie să mâncăm dacă suntem diagnosticati cu Litiază Biliară

Litiaza biliară este o afecțiune caracterizată prin prezența calculilor în vezica biliară, organul care depozitează bila produsă de ficat. Alimentația are un rol esențial în tratarea dar și în prevenirea afecțiunii.

Despre rolul regimului alimentar în litiaza biliară dar și despre ce înseamnă afecțiunea și care sunt modalitățile de tratament ne-a explicat medicului primar medicină internă și specialist gastroenterolog la Spitalul Universitar din București, Amalia Călinoiu.

Calculii biliari sunt alcătuiți din 80% din cazuri din colesterol cristalizat și se formează atunci când există un dezechilibru sau o modificare în compoziția bilei. Mai exact, fie colesterolul se găsește în exces în bilă, fie bila nu conține suficiente săruri biliare.

Bila este compusă din apă, săruri biliare care au un rol important în digestia grăsimilor, colesterol, fosfolipide, lecitină, pigmenți și electroliți.

Principalii factori favorizanți ai apariției calculilor sunt:

Sedentarismul, Obezitatea, Alimentația nesănătoasă, Oboseala fizică și psihică, Abuzul de grăsimi și proteine, Mese neregulate, haotice, Moștenirea genetică.

Cum se manifestă litiaza biliară:

De cele mai multe ori, afecțiunea este asimptomatică, prezența calculilor nu dă simptome. Însă, uneori, aceștia pot bloca căile prin care circulă bila de la ficat spre intestinul subțire, ducând la apariția durerilor intense, dureri cunoscute sub numele de colică biliară. Medicii spun că durerile nu au legătură cu mărimea calculilor.

De regulă, colica biliară durează între 30 de minute și 3 ore. Principalele manifestări ale colicii biliare sunt: durere intensă, ascuțită, localizată în partea dreaptă a abdomenului. Durerea are un debut brusc, violent și poate iradia înspre umăr și omoplatul drept. Uneori, durerea este însoțită de greață, vărsături, febră, frisoane.

„Durerea apare de regulă după o oră de la o masă bogată în grăsimi, fiindcă vezica biliară se contractă pentru a evacua bila care ajută la digestie, eliminând și calcului în canalul biliar. Durerea însă se diminuează după ce calculul a fost eliminat din canalul biliar în duoden, permițând bilei să curgă normal. Dar riscul de recidivă a unui astfel de episod este de peste 80%, de aceea persoana în cauză trebuie să meargă la medic”, ne-a explicat doctorul gastroenterolog, Amalia Călinoiu.

În ce constă tratamentul:

Sunt cazuri în care durerea trece de la sine, după ce calculul a fost eliminat. Medicamentele antispastice și cele antiinflamatoare pot contribui la atenuarea durerilor. Esențial este ca afecțiunile biliare să fie tratate din timp astfel încât să nu se ajungă la intervențiile chirurgicale.

Medicul specialist îți va recomanda în urma investigațiilor și a controlului amănunțit, medicamente coleretice și colecitochinetice care pot să prevină crizele biliare, litiaza biliară dau infecțiile biliare.

Regimul alimentar, esențial în litiaza biliară

„Regimul alimentar este foarte important și are un rolul de a împiedica apariția complicațiilor. Trebuie să eviți alimentele care conțin colesterol: smântână, piele de pasăre, ouă, icre, șorici, creveți, ficat, lapte gras, sardine, organe de porc, șuncă, fast-food, maioneză, sosurile cu condimente. Nu trebuie să mănânci ciocolată, biscuiți cu cacao, cornuri, patiserie, unt, alune.

De asemenea, nu trebuie să se consume ciorbe grase drese cu ou, fasole, varză, sarmale, salată de vinete, salată boeuf. Trebuie sa reținem că regimul alimentar este un regim de prevenție sau unul care face parte activă din tratamentul pe care îl va scrie medicul”, a mai spus medicul gastroenterolog.

Un remediu eficient pentru a scăpa de Herpes în 12 ore

Herpesul este inestetic, dar poate fi și dureros, iar vindecarea destul de dificilă. Există multe unguente pe piață care promit vindecarea grabnică, însă rezultatele întârzie să apară, de cele mai multe ori.

Infectiile cu virusul herpes simplex (HSV) sunt foarte frecvente în întreaga lume. HSV 1 este cauza principală a infecțiilor cu herpes, care se manifestă sub formă de leziuni herpetice și vezicule la nivelul gurii și buzelor. Acestea se transmit prin sărut sau utilizarea acelorași obiecte pentru băut și mâncat.

Este recomandat să vă spălați mâinile des, în cazul în care aveți virusul, să nu atingeți leziunile herpetice, să nu vă sărutați cu nimeni dacă aveți herpes și să evitați săruturile persoanelor cu herpes.

Iată un tratament care vă poate ajuta să scăpați de îndată de neplăcutul și nedoritul herpes localizat la nivelul gurii.

Ce vă trebuie:

1 linguriță ulei de cocos; 1 cățel de usturoi.

Metoda de preparare:

Decojiți usturoiul și pisați-l, după care amestecați-l cu uleiul de cocos și frecați vârtos, până ce ajunge la consistența unei paste.

Datorită alicinei pe care o conține, usturoiul acționează ca un antibiotic natural. Mai mult, este bogat în calciu, fosfor și fier. Aceste substanțe ajută la vindearea herpesului, plus că sunt bune în bolile de inimă, reumatism, diabet sau bronșită.

Pe de altă parte, uleiul de cocos conține trigliceride, care ajută la susținerea sistemului imunitar. Mai mult, conține acid decanoic, un acid gras saturat, un acid carboxilic, substanțe cu proprietăți antivirale, antimicrobiene și antifungice.

Cum se aplică acest tratament

Întindeți peste suprafața afectată de herpes un strat subțire de unguent natural, iar dacă simțiți furnicături ale zonei, este un semn că tratamentul funcționează. Lăsați să acționeze între 10 și 15 minute, după care clătiți cu apă rece. Este recomandată aplicarea acestui remediu de 5 ori într-un interval de 12 ore.

NOTA: Acest articol are caracter informativ și nu substituie controlul medical de specialitate.

Romania este „campioana” la aceasta boala – Iata care sunt complicațiile ei: diabet, hipertensiune, infertilitate, varice

Obezitatea este principala cauză a producerii bolilor cronice netransmisibile.

În România există o adevărată epidemie de obezitate. Mai mult datele statistice arată că ne situăm pe locul al treilea în clasamentul țărilor europene care au un număr mare de persoane obeze în rândul populației adulte, dar și al copiilor. Un român din trei este supraponderal și unu din patru este obez, susțin alte studii.

Obezitatea nu este doar o simplă problemă cosmetică sau estetică, ci o boală cronică extrem de severă, care implică riscuri majore pentru sănătate și determină scăderea speranței de viață cu 5 până la 20 de ani. Medicii susțin că riscurile obezității sunt mereu mai mari dacă gradul obezității este mai mare și dacă este prezentă forma abdominală a bolii. Dintre complicațiile obezității, cele mai frecvente sunt diabetul zaharat de tip 2, hipertensiunea arterială, infertilitatea, varicele, apneea în somn, steatoza hepatică, infarctul miocardic.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) atrage atenția că alimentația nesănătoasă cauzează 14 milioane de decese din care, consumul scăzut de fructe și vegetale: 1,7 milioane de decese. De asemenea, sedentarismul, unui dintre factorii de risc ai obezității este implicat în 3,2 milioane de decese. Practic, tot OMS susține că numărul de persoane cu obezitate la nivel mondial s-a dublat în ultimii 20 de ani.

Mai mult, în Europa, acest număr s-a triplat și grav este că continuă să crească în mod îngrijorător în rândul copiilor și al adolescenților. Ultimele date statistice arată că, în Europa, supraponderea afectează 30-70%, iar obezitatea 30% dintre adulți. Iar 70% din populația globului trăiește în țări în care obezitatea ucide mai mult decât subnutriția.

De ce apare obezitatea:

Acumularea de grăsime este cauzată de un dezechilibru energetic, adică un aport caloric mai mare decât consumă corpul. Astfel, rezultă un plus de energie care se depozitează sub formă țesutului gras. Atunci când acesta este în exces apare obezitatea, caracterizată prin creșterea în greutate.

Grăsimea este formată din trigliceride, localizate în celule numite adipocite care formează țesutul gras sau adipos. Adipocitele sunt celule specializate în secreția unor substanțe care se numesc adipokine și care au un rol important în metabolism.

În ce constă tratamentul:

Tratamentul obezității trebuie realizat sub îndrumarea medicului specialist în boli de nutriție și constă în modificarea stilului de viață, dietă strictă, exerciții fizice și în funcție de fiecare pacient în parte, tratament medicamentos. Atenție! Copii obezi nu au voie să ia pastile dacă nu au 16 ani.

Obezitatea poate fi prevenită!

Obezitatea poate să fie combătută prin evitarea sedentarismului și prin educația populației de a face mișcare și de a mânca corect, sănătos.

OMS definește obezitatea ca o boală severă, costisitoare rezultată din acumularea excesivă în organism a țesutului adipos, care se însoțește de creșterea în greutate, de multiple riscuri și boli, scăzând speranța de viață dar și calitatea vieții.

Astfel, trebuie să ai o alimentație cât mai sănătoasă, să mănânci din abundență verdețuri, legume, fructe proaspete, cereale integrale, lapte degresat, brânză slabă, carne slabă și pește. Nu consuma dulciuri și nu bea sucuri din comerț. Va trebui ca regimul tău alimentar să fie stabilit de medicul specialist nutriționist.

Este bine să ai o activitatea fizică constantă, intensă. Începe să combați sedentarismul prin alergări ușoare, înot, ciclism, fă măcar 30-50 de minute de sport zilnic. SURSA

Când este bine să folosești dușul bucal și periuța interdentară și cum trebuie utilizate pentru a nu distruge gingia

O dantură sănătoasă înseamnă respectarea cu sfințenie a igienei orale. La rândul său, igiena orală nu înseamnă numai spălatul dinților dimineața și seara cu periuța de dinți. Un rol extrem de important îl are dușul bucal și periuța interdentară.

Mihaela Dan, medic specialist ortodont în cadrul Clinicii Orto-Implant Expert, ne-a explicat când este bine să folosești dușul bucal și periuța interdentară.

Atât periuța interdentară cât și utilizarea dușului bucal nu sunt simple mofturi, ci sunt foarte bune atunci când vrei să ai dinții sănătoși.

“Rolul periuței interdentare, aței dentare și a dușului bucal este acela de îndepărta resturile alimentare și placa bacteriană din spațiile interdentare, de sub sau din jurul unor lucrări dentare și din jurul bracketurilor aparatului dentar fix.

Cel mai frecvent, cariile dentare apar între dinți, deoarece periuța dentară nu poate pătrunde în aceste spații și, din păcate, sunt descoperite, tocmai pentru că sunt mai puțin vizibile, când au ajuns deja într-un stadiu mai avansat. Folosirea aței dentare și a dușul bucal împiedică apariția acestor carii și prelungește viața lucrărilor dentare, dacă acestea sunt corect îngrijite”, ne-a explicat medicul.

De asemenea, specialistul spune că nu trebuie să aștepți să-ți apară primele probleme dentare și să mergi la medicul specialist ca acesta să-ți recomande utilizarea lor. Preventiv este ideal să fie folosite din copilărie. Cu cât igiena este mai corect efectuată, cu atât mai puțin probleme dentare vei avea.

“Periuța interdentară, ața și dușul bucal pot fi folosite încă din copilărie, mai ales ca smalțul dinților de lapte este mai puțin rezistent la carie. Acestea trebuie să fie folosite corect, atât la adult, cât și la copil. Mai exact, jetul de apă al dușului bucal nu se îndreaptă niciodată spre gingie, deoarece presiunea produce încet-încet îndepărtarea ei de dinte. Acesta se ține perpendicular pe smalț sau înclinat spre suprafața cu care mestecăm.

Totodată, periuța interdentară se folosește doar în locurile în care pătrunde cu ușurință și nu se forțează pătrunderea ei deoarece poate produce retracții gingivale și chiar spațieri dentare prin presiuni mari și repetate”, a mai spus medicul specialist ortodont.