Radioterapia – Cum funcționează și care sunt efectele iradierii tumorilor asupra organismului

Radioterapia și cele mai importante lucruri pe care trebuie să le cunoaștem despre această procedură. Conform ultimelor statistici publicate de Global Cancer Observatory, numărul pacienților cu cancer din România a fost în creștere în 2018: față de raportarea anterioară, din 2012, numărul pacienților cu cancer a ajuns la 83 de mii, cu 6 procente mai mare față de 2012.

Și numărul deceselor a crescut cu 5 procente, ajungând la aproape 51 de mii în 2018. Alături de chirurgie, chimioterapie, imunoterapie și tratamente țintite, radioterapia rămâne o componentă principală a terapiei cancerului. În România, doar 30 de pacienți din 100 diagnosticați cu cancer au acces la terapie, fie din lipsa fondurilor, fie din cauza aparaturii insuficiente.

Însă calitatea radioterapiei este comparabilă cu cea a marilor centre din străinătate destinate terapiei cancerului. Asta datorită aparaturii performante, experienței medicilor care au acces la informații și cursuri de specializare și existenței unor centre regionale de tratament al cancerului. Radioterapia poate fi făcută înainte sau după intervenția chirurgicală de extirpare a unei tumori și poate fi însoțită de chimioterapie.

De asemenea, există situații când radioterapia este singura opțiune de tratament.

Medicul specialist în radioterapie Cristian Turdeanu, din cadrul Spitalului Onco Card Brașov, oferă câteva informații esențiale despre cum funcționează radioterapia și despre efectele iradierii tumorilor asupra organismului. În cadrul acestui spital, tratamentele de radioterapie sunt decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Radiațiile ajung atât la țesuturile maligne, cât și la cele sănătoase

“Radioterapia este un tratament cu radiații ionizante care afectează celulele, atât pe cele sănătoase, cât și pe cele bolnave. Ideea de radioterapie a apărut când s-a constatat că celulele maligne suferă modificări mai grave în urma radioterapiei comparativ cu cele sănătoase. Dozele de iradiere prescrise pentru tratamente sunt cele despre care știm că asigură șanse maxime de distrugere a celulelor maligne, în condițiile unor toxicități acceptabile la nivelul țesuturilor sănătoase”, spune medicul Cristian Turdeanu.

Radioterapia are efecte secundare, care pot fi acute, imediate, dar și pe termen lung

“În general, se produc iritații locale, inflamație locală, care uneori, este foarte greu de tolerat. În cazul cancerelor din sfera ORL, având în vedere că radiațiile afectează și structurile anatomice care vin în contact direct cu bolul alimentar, pacientul se va confrunta cu dificultăți teribile de ingerare a alimentelor. Situația diferă de la pacient la altul: intensitatea acestor efecte diferă în funcție de radiosensibilitatea proprie a pacientului și depinde bineînțeles și de doza pe care o administrăm. Un alt exemplu: când iradiem pelvisul, în câmpul de iradiere intră și vezica urinară, iar un efect secundar acut poate fi ceea ce noi numim cistită radică. Ca manifestări, seamănă cu o cistită, numai că nu e de natură infecțioasă. Ceea ce am prezentat mai sus sunt toxicități acute; pentru exemplificarea celor tardive voi reveni la situația unei iradieri pe sfera ORL. În acest caz există riscul iradierii mușchilor care controlează masticația, cu posibila fibroză ulterioară a acestora, ceea ce se exprimă prin limitarea deschiderii gurii (trismus). Este doar un exemplu de toxicitate tardivă, însă evidențiază inconvenientele acestora, mai ales dacă ne gândim la faptul că sunt ireversibile”, descrie medicul impactul efectelor adverse ale radioterapiei.

Aparatura modernă de radioterapie permite atenuarea efectelor adverse

“Înainte de a începe radioterapia, facem o simulare CT, facem un CT în regiunea anatomică afectată,, iar ulterior, pe aceste imagini vom indica fizicianului unde este tumora și organele învecinate, sănătoase, ale acesteia (“organele la risc”). Având aceste informații, cu ajutorul aparaturii moderne de radioterapie, se va putea elabora un plan de radioterapie care să livreze doza curativă pe formațiunea tumorală și dozele cele mai scăzute posibil pe țesuturile învecinate.În concluzie, avem nevoie de o perioadă rezonabilă de timp pentru a dezvolta planul de tratament în conditii optime. Este foarte important să acordăm mare atenție acestei etape. Așa reducem efectele secundare și doar așa putem beneficia de avantajele tehnicilor avansate de radioterapie. Efectele secundare acute sunt greu de tolerat pe moment, dar trec, se vindecă”, afirmă dr. Cristian Turdeanu.

Radioterapia nu trebuie întreruptă pentru a nu reduce șansele de reușită ale tratării cancerului

“O întrerupere de 1-2 zile, peste weekend spre exemplu, nu e o problemă semnificativă. Dacă pacientul face o parte din tratament, apoi nu vine din varii motive, întrerupe şi revine peste 3 luni să continuăm, nu e deloc în regulă. Întreruperea tratamentului scade sau compromite total șansele de succes ale tratamentului. În plus, nu putem relua tratamentul de la zero.Celulele sănătoase iradiate suferă modificări ireversibile de intensitate variabilă cu doza administrată. Astfel, dacă am reîncepe de la 0 doza curativă, pe care am întrerupt-o, aceasta s-ar suprapune pe doza inițială și cumulat, ar fi o doză prea mare pentru celulele sănătoase. Se poate spune că avem o singură încercare. Dacă nu o utilizăm corect șansele succesului tratamentului se reduc semnificativ”, avertizează specialistul.

Tratamentele naturiste trebuie evitate cu orice preț

“Fac o precizare importantă: pe lângă fumat, unele preparatele naturiste scad eficienţa tratamentului nostru. Ar fi două probleme mari cu tratamentele naturiste: prima ar fi că pacienții apelează la ele și nu se mai adresează medicului. Tratamentul naturist nu are efect, iar boala avansează într-un stadiu în care nu se mai poate face mare lucru sau nimic. Mai există tratamente care ajung să facă chiar rău, sunt hepatotoxice unele dintre ele. Şi mai există tratamente care nu fac nici bine, nici rău”, concluzionează medicul Cristian Turdeanu.

SURSA

Cum poți scăpa de problema incontinenței urinare de efort și de ce apare?

Incontinența urinară este definită prin pierderea involuntară a urinei. Specialiștii susțin că există mai multe tipuri, însă cea mai des întâlnită este incontinența urinară de efort. Aceasta apare în urma depunerii unui efort prea puternic, de exemplu tusea, strănutatul sau ridicatul de greutăți. Practic, apare la activități care supun vezica urinară la presiune puternică. Operația este singura procedură medicală care duce la vindecarea completă.

Medicii atenționează asupra faptului că incontinenţa urinară de efort este progresivă, iar odată declanșată rareori se ameliorează spontan. De aceea, femeia care această problemă medicală este obligatoriu să nu piardă timpul, ci să meargă la medic pentru evaluare, diagnostic și tratament.

Femeile care se confruntă cu această problemă au o calitatea slabă a vieții. În lipsa unui tratament adecvat problema aceasta se va înrăutăți. Datele statistice arată că peste jumătate dintre femei se confruntă cu incontinența urinară de efort. De cele mai multe ori, incontinența urinară de efort este asociată cu apariția depresiei. De asemenea, viața sexuală a acelei femeie este grav afectată, femeile cu această problemă își vor îndepărta partenerii și vor refuza o viață activă sexuală din pricina rușinii.

Rinichii, tractul urinar inferior şi evident sistemul nervos, prin buna lor funcţionare, controlează urinatul şi asigură capacitatea vezicii urinare de a păstra urina.

Care sunt principalele cauze ale incontinenței urinare de efort:

Poate să apară după o naștere dificilă. De exemplu, travaliu prelungit poate să fie factorul declanșator. Așa cum și nașterea unui copil mare poate fi o cauză. De asemenea, și menopauza poate duce la apariția acestei probleme.

Odată cu înaintarea în vârstă, aparatul genital feminin suferă o involuție progresivă care determină o slăbire a structurilor aponevrotice care afectează și aparatul sfincterian al vezicii urinare. Femeile aflate la menopauză manifestă o scădere a nivelului de estrogeni, fapt care se asociază cu slăbirea elasticității și a troficității musculare.

Totodată, deși nu este o regulă general valabilă, incontinența urinară de efort poate fi și consecința rupturii de perineu.

Factorii care pot agrava incontinenţa urinară sunt strâns legaţi de vârsta înaintată a pacientei, de alte afecţiuni asociate, precum obezitatea sau tusea cronică (cum ar fi cea cauzată de bronșită și astm) sau de alţi factori cum ar fi fumatul.

În ce constă tratamentul:

Formele uşoare de incontinenţă, care apar mai ales la femeile tinere înainte de menopauză, pot să fie tratate cu ajutorul tehnicilor de gimnastica Kegel, cu ajutorul fizioterapiei. Însă, cea mai bună soluție de tratarea a incontinenței urinare de efort rămâne intervenția chirurgicală.

Operația este minim-invazivă, durează aproximativ 20 de minute și se face sub anestezie, recuperarea fiind destul de rapidă.

Războiul grăsimilor: Care sunt cele sănătoase și care sunt cele care ne îmbolnăvesc?

Războiul grăsimilor este un subiect foarte actual. Iubite sau hulite, grăsimile au trecut prin diferite etape de apreciere. De multe ori, au fost catalogate dăunătoare pentru organism și luate toate la grămadă.

Astfel, în urmă cu câteva decenii, în lumea medicală occidentală a avut loc o schimbare de paradigmă atât de radicală încât a provocat o înrăutățire substanțială a stării de sănătate a populației din multe țări ale lumii. Despre ce este vorba? Ei, bine, foarte multă vreme s-a vehiculat că grăsimile saturate sunt dăunătoare sănătății, acestea fiind înlocuite, în marea majoritate a produselor din comerț, cu zahăr rafinat și cu uleiuri vegetale din anumite semințe, puternic procesate.

Cu toate că acest articol nu își propune să facă o dezbatere despre cât de benefice sau de dăunătoare sunt grăsimile saturate pentru sănătate, este extrem de important să amintim faptul că în ultimii ani grăsimile au fost în cea mai mare parte reabilitate de comunitatea medicală, toate studiile importante realizate recent arătând că aceste grăsimi nu sunt responsabile nici de boli cardiovasculare, nici de diabet și nici de alte afecțiuni grave așa cum s-a considerat pentru multă vreme.

Desigur, așa cum vom vedea mai târziu, afirmația de mai sus nu face referire la toate grăsimile, ci la cele sănătoase. Pe de altă parte, zahărul și uleiurile vegetale cu care au fost acestea înlocuite s-au dovedit a fi extrem de toxice organismului.

Grăsimi “rele” vs. grăsimi „bune”

Cand vorbim de de grăsimi bune nu putem să nu ne gândim, în primul rând, la acizii grași Omega 3 și Omega 6, despre beneficiile cărora toata lumea vorbește în ultima vreme. Cu toate acestea, prea puține persoane știu, cu adevarat, ce sunt de fapt acești acizi grași, care este rolul lor în alimentație și de ce sunt atât de importanți pentru sănătate.

În primul rând, ceea ce trebuie sa știm este ca acizii grași sunt esentiali pentru sanătate deoarece contribuie la o multitudine de procese ce au loc în organismul nostru. Omega 3 si Omega 6 sunt două tipuri de grăsimi polinesaturate, cunoscute și sub denumirea de grăsimi “bune” sau „esențiale”, pe care, din păcate, organismul nostru nu le poate produce pe cont propriu, astfel acestea putând fi asimilate doar prin alimentație.

În ceea ce privește grăsimile care ne îmbolnăvesc, nu putem să nu amintim de uleiurile industriale procesate din semințe, precum sunt cele de floarea soarelui, soia, rapiță, porumb.

De ce sunt acestea dăunătoare?

Cel mai important motiv este că aceste uleiuri au un raport dezechilibrat între acizii grași de tip Omega 3 și cei de tip Omega 6. Mai exact, toate aceste uleiurile nu conțin deloc sau conțin cantități infime de Omega 3, având, în schimb, în componență, cantități uriașe de Omega 6. Astfel, comparativ cu proporția perfectă în care aceste tipuri de acizi grași ar trebui să existe în dietă (1:1), s-a ajuns în zilele noastre la un dezechilibru uriaș, adică la un consum de 10 până la 25 de ori mai mare a acizilor grași de tip Omega 6.

Care este consecința acestui fapt? Pe scurt, efectul acestui dezechilibru este unul puternic inflamatoriu la nivelul organismului, printre afecțiunile asociate enumerându-se bolile cardiovasculare, diabetul de tip II, obezitatea, sindromul metabolic, sindromul intestinului iritabil, artrita reumatoidă, astmul, cancerul, boli autoimune și tulburări psihiatrice.

De altfel, s-a constatat că prin diminuarea raportului între consumul de Omega 3 și Omega 6 au survenit îmbunătățiri în ceea ce privește starea de sănătate a bolnavilor de afecțiuni cronice, degenerative. Un alt studiu a arătat că prin înlocuirea uleiului de porumb cu cel de măsline, obținându-se un raport de 4 la 1 între Omega 6 și Omega 3, mortalitatea generală a scăzut cu 70%.

De asemenea, toate uleiurile de tip trans, hidrogenate sau parțial hidrogenate (ex: margarina) sunt foarte dăunătoare, acestea având ca principal efect creșterea riscul de infarct şi de atac cerebral (riscul de infarct a fost cu 50% mai mare pentru femeile participante la studiu care consumau cea mai multe cantitate de grăsimi trans, faţă de cele care evitau consumul acestora).

Un alt studiu realizat de Harvard School of Public Health arată că grăsimile trans cresc şi riscul de diabet, înlocuirea acestora cu grăsimi polinesaturate reducând cu 40% riscul de diabet.

Care sunt cele mai importante surse de Omega 3?

Inul și uleiul de in;
Fructele de acai;
Semințele și uleiul de cânepă;
Semințele de chia;
Uleiul din semințe de dovleac, susan, nuci sau șofrănel;

Care sunt sursele bune, naturale si neprocesate de omega 6?

Spirulina;
Uleiul de semințe de coacaze negre;
Uleiul de măsline;
Semințele de in;
Nucile;
Migdalele;
Caju-ul;
Uleiul de sâmburi de struguri.

Este foarte important de știut că mare parte a produselor din comerț conțin, datorită prețului scăzut, din belșug, grăsimi vegetale nesănătoase. Recomandarea noastră este să citești cu atenție fiecare etichetă și să eviți consumul produselor procesate, care conțin grăsimi trans și grăsimi bogate în Omega 6.

De asemenea, evită să gătești sau să consumi alimente care au fost gătite cu astfel de grăsimi. În schimb, alege produse preparate cu uleiuri sănătoase sau bogate în ingrediente naturale, bogate în astfel de grăsimi (nuci, semințe, avocado, măsline).

Căutați produsele 100% naturale, care conțin doar ingrediente organice, preparate cu apa de izvor și care nu conțin agenți de îngroșare, aditivi, zahar adăugat, OMG sau gluten. Aceste produse există pe piața din România la magazinele specializate.

SURSA

Greseli pe care le faci cand te speli pe fata

Nu este atat de usor precum pare deoarece multi factori influenteaza felul in care te speli pe fata. Daca vrei ca pielea ta sa arate foarte bine si sa isi pastreze stralucirea trebuie sa fii atenta la fiecare detaliu.

Iata ce greseli trebuie sa eviti in momentul in care te speli pe fata:

1. Nu alegi corect temperatura apei

„Apa prea fierbinte va usca pielea, in timp ce apa rece nu va deschide porii. Apa calduta este cea mai buna optiune, nici prea calda, nici prea rece”, explica dr. Michele Green, dermatolog din New York.

2. Te speli prea des

„Persoanele cu tenul uscat nu trebuie sa se spele pe fata decat o data pe zi si cele care au tenul gras de maximum doua ori. Daca te speli mai des nu vei face decat sa usuci pielea si sa determini o productie excesiva de sebum creata pentru a compensa deshidratarea”, explica dr. Mona Gohara, dermatolog de la Yale. Daca te speli o singura data pe zi nu face acest lucru dimineata, ci seara pentru a elimina praful, impuritatile, celulele moarte si substantele poluante acumulate pe piele de-a lungul zilei. Nu numai razele soarelui pot imbatrani pielea, ci si substantele poluante toxice din mediul inconjurator.

3. Exfoliezi tenul prea des

Actiunea de exfoliere este utila pentru indepartarea pielii ingrosate si a stratului de celule moarte pentru a permite substantelor active din produsele de ingrijire sa fie absorbite mai bine, insa exfolierea zilnica poate provoca deshidratarea si descuamarea tenului. „Sentimentul de piele curata care scartaie va cauza iritatii in timp. Limiteaza numarul de exfolieri si foloseste astfel de produse doar o data pe saptamana”, recomanda dr. Ivy Lee, dermatolog din Pasadena, California.

4. Folosesti o carpa murdara

Utilizarea unei carpe curate si moi este esentiala pentru curatarea eficienta a tenului, dar trebuie sa o inlocuiesti in fiecare zi. „Daca nu folosesti o alta carpa zilnic ar fi mai bine sa folosesti doar degetele cand te speli pe fata. De asemenea, trebuie sa-ti schimbi si prosopul pe care te stergi o data la doua zile pentru a preveni acumularea bacteriilor. Este usor sa uiti, dar acneea sau agravarea celorlalte afectiuni dermatologice iti vor aduce aminte de acest simplu gest care iti mentine tenul curat, fara imperfectiuni. Umezeala este conditia de baza pentru proliferarea bacteriilor daunatoare pielii”, spune dr. Gohara.

5. Carpa pe care o folosesti nu este destul de moale

O carpa moale este o alternativa utila pentru aplicarea unui produs de curatare a fetei, dar daca are fibre abrazive va provoca o reactie cutanata negativa.

6. Folosesti servetele demachiante

Sunt mai bune decat nimic atunci cand esti obosita, dar nu ar trebui sa le folosesti in fiecare zi, ca baza a ritualului tau de ingrijire. „Nu curata pielea in profunzime si foarte adesea contin substante iritante. Pastreaza o cutie de servetele demachiante in geanta pentru antrenamentele de la sala, dar spala-te cu gel si apa atunci cand ajungi acasa. Aceste servetele sunt utile si daca te intorci foarte tarziu de la o petrecere si ai de ales intre a dormi cu machiajul si a-l curata cu ajutorul servetelelor”, explica dr. Green.

7. Folosesti produsul gresit

„Gelurile care fac spuma sunt potrivite pentru tenul gras, dar vei avea nevoie de un produs mai emolient daca ai tenul normal sau uscat. Acidul salicilic este util in cazul unei productii ridicate de sebum, dar nu si pentru pielea deshidratata. Niciun produs nu este nociv in mod izolat, dar trebuie sa-l alegi in functie de tipul tau de ten”, recomanda dr. Gohara.

Sursa: eva.ro

Poti sa verifici singur daca risti sa te imbolnavesti de inima. Acest exercitiu comun e cel mai bun indicator

Oamenii de stiinta spun ca numarul de flotari pe care un barbat le poate face indica daca acesta risca sau nu sa aiba probleme cu inima in urmatorii 10 ani.

Cercetatorii de la Harvard au concluzionat, in urma unui studiu care a durat 10 ani, ca daca un barbat poate face 40 de flotari sau mai mult riscul sau de a avea probleme serioase cu inima este foarte mic, aproape inexistent.

Practic, acest risc este redus cu 96% pentru urmatorii 10 ani, se arata intr-un raport publicat de JAMA Network Open si citat de Science Alert.

Studiul, realizat pe barbati de varsta mijlocie, a concluzionat ca aceasta metoda de a identifica persoanele cu risc de boli cardiovasculare este una extrem de eficienta si lipsita de costuri.

In cadrul studiului au fost testati si monitorizati pompieri – despre care se stia ca aveau o pregatire fizica buna – deloc reprezentativi pentru populatia generala, noteaza sursa. Totusi, aceasta metoda de diagnostic poate fi luata in considerare, fiind un bun indicator al starii generale de sanatate.

Studiu clinic cu celule stem pentru tratarea leziunilor la coloana, aprobat in Japonia

Autoritatile sanitare din Japonia au aprobat primul stuidiu clinic cu celule stem pluripotente induse – iPS – pentru tratarea leziunilor maduvei spinarii, potrivit Xinhua. Aceste celule se pot transforma in orice fel de celula specializata din corp si pot forma orice tesut.

Cercetarea este o premiera la nivel mondial si a fost aprobat de o comisie din cadrul Ministerului Sanatatii si va fi efectuat de o echipa de oameni de stiinta de la Universitatea Keio, potrivit agerpres.ro. Circa doua milioane de celule iPS derivate vor fi introduce, timp de o luna, in organismele celor patru pacienti care vor participa la acest studiu clinic.

Acestia au suferit accidente in urma carora au ramas paralizati.

„In sfarsit, putem efectua un studiu clinic dupa 20 de ani de la debutul cercetarii. As dori sa ofer cat mai curand posibil un tratament sigur pacientilor“, a declarat profesorul Hideyuki Okano de la Universitatea Keio, potrivit adevarul.ro.

Bazandu-se pe rezultatele unui unui studiu efectuat anterior, in urma caruia un cimpanzeu paralizat si-a recapatat capacitatea motorie dupa tratament, echipa de specialisti, condusa de Okano si Masaya Nakamura de la aceeasi universitate, si-a exprimat speranta ca celulele neutre injectate se vor dezvolta in neuroni ce vor ajuta la restabilirea posibilitatii de miscare a membrelor.

In urma injectarii pacientilor, acestia vor urma un program de reabilitate si va dura aproximativ un an pana cand cercetatorii se vor putea pronunta in privinta sigurantei si eficacitatii studiului clinic. R.U.

SURSA

Legătura nebănuită dintre varza murată și apariția cancerului

Murăturile sunt legumele care trec printr-un proces de fermentaţie acido-lactică în timpul căreia se generează diferite substanţe biologic active, cum ar fi vitamine, acid lactic etc. Sub influenţa microflorei de fermentaţie acestea capătă valoare nutriţională deosebită, devenind practic alimente funcţionale probiotice.

Alimentele probiotice îmbunătăţesc digestia, stimulează detoxifierea şi întăresc sistemul imunitar.

Varză murată lupta împotriva cancerului

Se ştie că broccoli, varză şi conopidă sunt alimente excelente care ajută la prevenirea cancerului. Un studiu finlandez a arătat că varza murată are chiar mai multe proprietăţi în lupta împotriva cancerului. S-a constatat că prin intermediul procesului de fermentaţie, izotiocianatii joacă un rol

important în eliminarea substanţelor cancerigene din organism. De asemenea, s-a constatat că glucozinolatii din varză murată ajută la activarea enzimelor antioxidante naturale şi flavonoidele protejează pereţii arterelor de daunele oxidative, potrivit doctorulzilei.ro.

S-a dovedit că varza este o sursă excelenţă de vitamina U care poate ajută la vindecare ulcerului peptic. Sucul de varză crudă s-a dovedit că reprezintă un tratament eficient pentru ulcerul peptic, iar varza murată reprezintă o altă sursă de vitamina U.

– Varza murată este un tratament tradiţional pentru ulcer

S-a dovedit că varza este o sursă excelentă de vitamina U, care poate ajuta la vindecare ulcerului peptic. Sucul de varză crudă s-a dovedit că reprezintă un tratament eficient pentru ulcerul peptic, iar varza murată reprezintă o altă sursă de vitamina U.

– Varza murată este un aliment probiotic

Procesul de acid lactic, care păstrează varza murată, este îmbogăţit cu puteri probiotice. Astfel, varza murată este un aliment plin cu probiotice sănătoase.

Combate anemia! varza murata contine: vitamine din complexul B, magneziu, acid folic, potasiu, fier si iod.

Are efect pozitiv asupra tensiunii arteriale. Consumul constant de varza murata stabilizeaza si trateaza oscilatiile de tensiune arteriala.

Intareste sistemul imunitar! varza murata este mai bogata in vitamina C decat varza in stare proaspata, ofera protectie antioxidanta si ajuta la intarirea sistemului imunitar. Acum in aceasta perioada a gripei, este cu atat mai recomandat consumul de varza murata!

Slabeste! Este unul dintre putinele alimente ce are calorii „negative”: cu cat mananci mai multa varza, cu atat slabesti mai mult. In plus, regleaza digestia si ajuta la detoxifierea organismului.

Dieta de 10 zile a unui medic japonez care promite să vindece orice boală și să reîntinerească organismul

George Ohsawa, pe numele său adevărat Yukikazu Sakurazawa este fondatorul dietei macrobiotice. Alimentaţia macrobiotică mai este denumită şi arta longevităţii şi a reîntineririi, deoarece dieta macrobiotică este de fapt un mod de viaţă, în armonie cu natura şi cu mediul. De-a lungul anilor, ea a fost folosită pentru a vindeca unele boli, inclusiv cancerul.

Dieta macrobiotică creată de George Ohsawa se bazează pe conceptul oriental de energii complementare yin şi yang – două forţe opuse, dar complementare care guvernează toate aspectele vieţii. Pentru a menţine un echilibru natural şi armonia întregului corp, cele două energii trebuie să fie echilibrate, reinstaurarea acestui echilibru având ca efecte vindecarea, detoxifierea şi echilibrarea fluxurilor de energie din corp.

Ohsawa a pus bazele unui sistem de dietă de 10 zile în care se consumă cereale Yang precum grâul, orezul, orzul, ovăzul, secara, meiul şi hrişca. Prelucrând aceste cereale la minim pentru a păstra principiile active cât mai puternice, cura macrobiotică are efecte extraordinar de benefice asupra sănătăţii, cunoscut fiind faptul că însuşi George Ohsawa s-a vindecat la vârsta de 19 ani de tuberculoză, folosindu-se de aceste principii ale dietei macrobiotice.

Dieta Oshawa se ţine timp de 10 zile şi poate fi reluată după o pauză de 3-5 zile. Aceasta dietă extraordinară este atât simplă cât şi puţin costisitoare.

În ce constă regimul Ohsawa nr. 7?

Regimul Ohsawa nr. 7 este cel mai eficient regim indicat de doctorul George Ohsawa, având efecte de reechilibrare şi vindecare în aproape toate bolile, inclusiv a cancerului. Regimul prevede ca pe o durată de 10 zile să se consume numai următoarele cereale Yang: grâu, orez, hrişcă şi mei, în orice combinaţie sau proporţie dorim, fierte sau coapte, singurul condiment admis fiind sarea grunjoasa. În cazul unor boli severe se recomandă perioade de regim succesive (mai multe grupe de câte 10 zile), cu o pauză de 3- 5 zile între două grupe, în timpul acestor pauze putând fi consumate şi alte alimente, de preferinţă tot yang, usor de digerat, dar foarte nutritive. Regimul se repetă până când se obţine efectul dorit, adică eliminarea definitivă a bolii sau a dezechilibrului.

Atragem atenţia asupra faptului că în timpul celor 10 zile de regim nu trebuie să se consume decât grâu, orez, hrişcă şi mei şi absolut nimic altceva! Se admite doar sarea grunjoasă ca şi condiment, iar ca lichid trebuie să se consume doar apă, de preferinţă cât mai pură. Cerealele respective este foarte bine să fie integrale, dar se poate consuma din când în când și orez alb. Grâul să fie cumpărat din piață de la țărani, nu din supermarket si pe cât posibil din culturi în care nu s-au folosit îngrășăminte chimice.

Cerealele se pot prepara în orice combinaţie sau proporţie dorim: fierte, coapte, măcinate, sub formă de terci (ca mămăliga) sau turtiţe . Se pot mânca în orice cantitate, de preferință cât mai mult, repartizate în mai multe mese pe zi. Băuturile răcoritoare, fresh-urile, cafeaua şi chiar ceaiul sunt interzise pe toată perioada de regim Ohsawa.

Numai în cazuri excepţionale, se poate consuma macerat de busuioc, iar în cazul în care urmăm un tratament naturist, remediile prescrise de medic se pot lua in paralel cu regimul Ohsawa.

Efectele extraordinare ale regimului Ohsawa

Regimul Ohsawa, ţinut cu stricteţe, înlătură aproape orice boală, chiar și unele aparent incurabile, acţiunea regimului Ohsawa fiind aproape miraculoasă.

Studii medicale realizate la universități din USA au arătat că regimul Ohsawa scade cantitatea de radicali liberi din sânge, ceea ce îl face extrem de eficient în tratamentul cancerului și în eliminarea oricăror tumori în genere. Regimul are ca efect imediat o limpezire şi o claritate considerabilă a minţii, digestia devine mult mai bună, iar secreţiile hormonale sunt reglate. Tenul devine curat şi luminos, ochii vii şi strălucitori, iar forţa şi pofta de viaţă sunt mult amplificate. În urma acestui regim, este îmbunătăţit controlul asupra energiei vitale şi al celei sexuale, ajutând la vindecarea impotenţei.

Cele patru cereale consumate în timpul regimului Ohsawa sunt foarte hrănitoare, sănătoase şi ele conferă energie pe tot parcursul zilei. De altfel, majoritatea celor care au ţinut regimul Ohsawa mărturisesc că, încă, din primele zile de regim, au simţit o creştere a nivelului de energie şi a poftei de viaţă. Persoanele supraponderale vor fi foarte bucuroase să constate cum acest regim nu le normalizează doar greutatea, ci le armonizează şi forma corporală, rezistenţa la temperaturi extreme cald-rece se amplifica, iar secreţiile rezultate în urma transpiraţiei se reduc şi au un miros mai puţin intens.

Un efect important al acestui regim este şi acela că ajută la diminuarea poftelor şi a diferitelor dependenţe alimentare mai mult sau mai puţin nesănătoase. Este posibil (dar nu obligatoriu) ca în primele 2-3 zile să ne confruntăm cu anumite pofte, însă acestea dispar pe măsură ce continuăm regimul. Chiar şi unele dependenţe psihice sunt eliminate. Aceasta deoarece acest regim amplifică autocontrolul mental şi chiar fizic.

De asemenea, se poate ca la debutul acestui regim să apară, la unele persoane care au acumulat multe toxine de-a lungul vieţii, reacţii fiziologice mai neplăcute, datorate purificării intensive şi a dezintoxicării masive a corpului. Continuând însă cu perseverenţă acest regim, aspectele neplăcute vor dispărea destul de repede, toxinele vor fi eliminate din organism, iar condiţia fizică, psihică și mentală va fi mult îmbunătăţită. Este recomandat chiar şi persoanelor sănătoase să recurgă la cel puțin două astfel de regimuri Ohsawa (de câte 10 zile) pe an, pentru o reîmprospătare şi o purificare generală a organismului.

Este indicat ca pentru acest regim să fie realizată o scurtă perioadă de pregătire, mai ales dacă este prima oară când ținem regimul Ohsawa şi în special în cazurile în care se trece direct de la o alimentaţie bogată în carne, prăjeli, dulciuri, cafea şi băuturi carbogazoase la o alimentaţie bazată doar pe 4 feluri de cereale. Această pregătire este bine să se facă înainte cu o săptămână de a începe regimul, perioadă în care se va reduce consumul de carne, prăjeli, dulciuri şi mâncăruri grele.

De asemenea, este foarte importantă perioada care urmează imediat după încheierea celor 10 zile de regim Ohsawa. Aceasta este numită „perioada de reacomodare”. Sub nici o formă nu se va trece brusc la o alimentație grea bazată pe carne sau chiar lactate. Trecerea se va face foarte lent, introducând în primele 2-3 zile în special fructe, supe ușoare din legume, legume fierte sau gătite la aburi şi ceaiuri. După aceste 2-3 zile se va trece gradat la alimentația uzuală, dar recomandarea este să se păstreze o alimentaţie sănătoasă, bazată pe fructe, legume şi cereale, pentru a beneficia din plin de efectele acestui regim excepţional.

Foarte importantă este readaptarea organismului la multitudinea de nutrienţi întâlniţi în diferitele alimente consumate. În etapa următoare, după ce corpul s-a purificat, trebuie consumate alimente cât mai pure şi hrănitoare, pentru refacerea şi regenerarea organismului după cura de purificare. De regulă, în această etapă se consumă alimente energizante, uşor de asimilat şi bogate în vitamine şi minerale naturale; exemple de asemenea alimente ar fi: cerealele integrale, mierea, polenul, fructele şi legumele proaspete, condimentele aromatice, leguminoasele şi seminţele oleaginoase (nuci, migdale, susan etc.).

Reţete pentru regimul Ohsawa

grau, faina integrala, retete oshawa;

Pe lângă grâul, orezul, hrişca sau meiul preparate simplu prin fierbere în apă cu sare, se mai pot consuma şi următoarele combinaţii:

– orez fiert împreună cu făină de grâu, hrişcă sau mei coapte;
– grâu fiert împreună cu făină de orez copt;
– hrişcă fiartă împreună cu făină de grâu copt;
– hrişcă fiartă împreună cu făină de hrişcă.

Se pot prepara, de asemenea:

Turtiţe de grâu sau hrişcă

Ingrediente: 500g grâu sau hrişcă, 1 linguriţă de sare grunjoasă şi 150 ml apă.

Grâul se macină fin cu o râșniță de cafea şi se amestecă împreună cu apa şi sarea. Coca obţinută astfel se lasă să se înmoaie timp de o jumătate de oră după care se modelează turtiţele şi se coc într-o tigaie fără ulei la foc mic. La cuptor se pot face covrigi, batoane sau orice alte forme.

Se procedează la fel în cazul turtelor din hrişcă. Se recomandă să se facă turtiţe din făină de grâu amestecată cu făină de hrişcă sau/şi cu făină de mei, făina de grâu fiind în proporţia cea mai mare.

Placintă de grâu cu orez fiert

Ingrediente: 500g faină de grâu integrală, 200g orez, 1 linguriţă de sare grunjoasă.

Din făina de grâu şi apa calduţă se obţine un aluat. În timp ce aluatul se frământă, se fierbe orezul cu puţină sare. Se întinde coca pentru a obţine o foaie mai groasă. Se adaugă orezul la mijloc şi se rulează foaia ca un rulou. Se aşează într-o tavă tapetată cu faină integrală şi se coace la foc iute timp de 10-20 de minute.

Lipie şi turte din mei

Făina de mei se combină cu apă şi sare până devine un terci subţire. Se lasă 2 ore, după care se frământă bine timp de câteva minute. Se pune în tavă la cuptor, timp de 30 de minute. Din acelaşi aluat se pot face turte cu diametrul de 3 cm, care se coc pe o tablă încinsă sau într-o tigaie fără ulei la foc mic.

Supă de orez cu găluşti de grâu

Folosind faină integrală de grâu, sare şi apă se prepară o cocă moale din care se modelează găluşti mici care se pun în apa clocotită. După ce au fiert se adaugă orez sau faină de orez. Se mai fierbe 10-15 minute, amestecând des dacă am pus făină de orez pentru a nu se lipi. În loc de orez se poate folosi şi hrişcă.

Terci de grâu şi orez

Aşa cum se prepară şi mămăliga, se pune apa la fiert cu puţină sare, iar când apa clocoteşte se adaugă în ploaie făina de grâu integral şi făina de orez. Se fierbe amestecul timp de 20-30 de minute. Deoarece atât grâul cât şi orezul se umflă la fiert, va trebui să se lase compoziţia mai moale şi să nu se adauge prea multă făină. De asemenea, se poate realiza şi terci din făină de mei sau amestecat cu făină de grâu sau orez.

Grâu, hrişcă sau mei copt

Se spală foarte bine grâul şi se pune într-o tigaie cu sare, în strat subţire, cât să o acopere. Se pune pe foc puternic şi se amestecă în continuu cu o lingură de lemn. Se coace până când boabele de grâu plesnesc toate şi îşi schimbă uşor culoarea. Se verifică dacă grâul a devenit crocant şi uşor de mestecat. E necesar ca grâul să fie luat de pe foc înainte de a se arde, deoarece începe foarte rapid să se închidă la culoare după ce s-a evaporat apa din boabele de grâu.

Pentru hrişcă sau mei se procedează la fel, cu observaţia că acestea se vor coace fără a fi umezite înainte. În schimb, se adaugă sarea umezită pentru ca aceasta să adere la boabele de hrişcă sau mei.

Supă de tăiţei de hrişcă

Se prepară un aluat tare din făină de hrişcă măcinată fin, sare şi apă, aluat care apoi se întinde cu făcăleţul pe o masă presărată cu făină. Se rulează apoi foaia obţinută şi se taie felii subţiri. Din aceste felii, când se desfac, se obţin tăiţei care se pun într-o sită şi se scutură de făină. Se mai ţin un sfert de oră să se usuce, apoi se fierb în apă clocotită cu sare timp de 10-15 minute. Opţional se poate adăuga şi o mână de orez.

Mămăligă din mei

Ingrediente: 100 g făină de mei, 500 ml apă

Făina de mei se pune în apă la foc mic. Se acoperă şi se amestecă periodic timp de 20-25 minute.

Cremă de orez

Se prăjeşte moderat orezul până ce devine rumen. Se macină şi se adaugă la făina rezultată trei pahare de apă la patru linguri de făină astfel obţinută. Se fierbe totul aproximativ 25 de minute, adăugând apă dacă mai este necesar. Sarea se adaugă la final.

Cremă de hrişcă (1)

Se rumeneşte făina de hrişcă, după care se adaugă apă şi se lasă să fiarbă până se îngroaşă. Se sărează după gust.

Cremă de hrişcă (2)

Într-o cratiţă se pune apă la fiert până dă în clocot. Se pune „în ploaie” făina de hrişcă şi sarea; se lasă să fiarbă până se îngroaşă.

Găluşti de hrişcă în stil japonez (Soba-dango)

Se prepară un aluat din făina de hrişcă şi apa uşor sărată, frământând bine. Din aluatul rezultat se face un sul (diametrul de aproximativ 2 cm) şi se taie bucăţi de 5 cm grosime. Se fierb aceste găluşti în 4 pahare cu apă. Când clocoteşte apa, se adaugă ½ pahar cu apă rece. La o nouă clocotire, se stinge focul şi se scurge apa, iar găluştile se stropesc cu apă rece.

Cea mai mare eficacitate o are însă hrana netratată termic. Următoarele reţete au avantajul că evită fierberea cerealelor:

Hrişcă înmuiată în apă (1)

Se spală hrişca, se toarnă apă clocotită puţin sărată, peste ea, apoi se lasă la înmuiat până când bobul de hrişcă devine moale.

Hrişcă înmuiată în apă (2)

Hrişca spălată se lasă la înmuiat în apă rece cu sare timp de minim o oră, până ce bobul devine moale. Timpul de înmuiere depinde de calitatea şi vechimea boabelor de hrişcă.

Terci de hrişcă (1)

Este o mâncare delicioasă şi foarte sănătoasă, care poate fi consumată des în acest regim. Se macină hrişca cu o râșniță de cafea până se obţine o făină fină. Se toarnă apă clocotită, puţin sărată, peste ea şi se amestecă, obţinându-se o compoziţie moale care se lasă la umflat 15-20 de minute. Se observă apoi că făina de hrişcă a absorbit toată apa şi terciul a devenit consistent, fiind foarte gustos şi hrănitor.

Terci de hrişcă (2)

Terciul de hrişcă poate fi preparat şi cu apă rece puţin sărată, caz în care va trebui lăsat ceva mai mult timp la umflat. Preparat astfel, terciul de hrişcă este la fel de gustos şi hrănitor.

Pâine „harică” (consumată de călugării isihaşti)

Făina completă (integrală) de grâu se amestecă cu apă, formându-se o pastă moale. Se lasă la înmuiat 7 ore, apoi se fac turtiţe foarte subţiri,care se lasă să se usuce la soare.

Asistenta de neonatologie din Romania: „Sedam toti nou-nascutii care plang, in loc sa-i ducem la mama lor…”

Dragi viitoare mamici,
Sunt asistenta la o sectie de neonatologie intr-o maternitate din Romania si am decis dupa indelungi framantari, sa fac ceva pentru noi mamele si pentru copilasii nostri. Nu mai pot sa tac….constiinta nu-mi da voie. Voi scrie aici ceea ce-mi sta pe Suflet, pentru ca este vorba de sanatatea fizica, psihica si emotionala a copiilor vostri. Si sper ca aceste informatii sa ajunga la cat mai multe mame….ca sa nu-si dea nou-nascutii de langa ele, atunci cand ii vor aduce pe lume.

Va rog, cu toata inima mea, sa ne mobilizam impreuna, pentru ca daca eu una indraznesc sa spun ceva colegilor mei, asistente sau doctori, imi pierd serviciul…dar voi, voi puteti sa va cereti dreptul de a sta nedespartite de copilasii vostri din momentul nasterii, tocmai ca sa nu se mai intample cu ei ceea ce se intampla…..chiar daca nu va vine a crede, ca acestea sunt procedurile standard in mai toate maternitatile din Romania.

In primul rand, va rog din tot Sufletul meu de femeie si mama, sa va informați din timp cum este organizata sectia de neonatologie, in care urmeaza sa nasteti.
Si in al doilea rand aflati care sunt practicile, rutina sau procedurile standard de acolo, iar daca nou-nascutul este separat de voi, solicitati sa ramana cu voi imediat după naștere. Așa ar trebui sa fie firesc si normal.

PRACTICI STANDARD INACCEPTABILE SI INUMANE

Când am ales meseria de asistent medical, am ales-o pentru ca imi făcea plăcere să ajut. Am urmat specializarea de asistent medical generalist și am “prins” un post în compartimentul neonatologie. Ce frumos, nu? Să lucrezi cu mamici și nou-născuti.

Respect indicațiile medicilor, ca orice asistentă bună, dar am ajuns la concluzia ca sunt multe indicatii greșite, depășite si traumatizante atat pentru proaspata mamica, cat si pentru nou-nascut. Toate pleacă de la organizarea secției de neonatologie și anume de la existența saloanelor separate pentru nou-născuți în care aceștia isi petrec minim 3-4 zile, in solitudine separati de mamele lor, sedati si indopati cu lapte praf ca sa taca. Toti, fara exceptie. Nu conteaza ca sunt sanatosi, ca se nasc din mame sanatoase si perfect capabile sa ii ingrijeasca si sa-i alapteze.

De ce cred ca aceasta practica este gresita?

Pentru ca in primele zile de viata nou-nascutul se adapteaza mult mai usor prin contactul cat mai apropiat cu mama sa, chiar piele pe piele tot timpul si nu doar o data la 3 ore cateva minute…cand de obicei doarme…pentru ca a fost “linistit” cu forta…

In primele minute dupa nastere, temperatura corpului, bătăile inimii si ritmul respiratiei se regleaza cel mai usor in bratele mamei, mai firesc, mai bine si mult mai rapid decat in orice incubator din lumea aceasta. Asta n-o spun eu, ci studii intregi care vorbesc de dezvoltarea mai armonioasa a nou-nascutului in bratele mamei. Cititi despre „kangaroo care”.

In maternitatea in care lucrez eu, ti se ia copilul pentru ingrijiri si monitorizari in mai putin de 1 minut de la nastere. Il mai vezi peste 6 ore, asta daca esti in stare sa ajungi pe picioare pana la salonul de alaptare….aflat la un alt etaj… Daca ai avut cezariana poate ti-l aduce asistenta, dupa lungi insistente, sau doar cand te poti mobiliza sa mergi la celalalt etaj ca sa ajungi sa il alaptezi cateva minute.. Iar practicile astea nu sunt normale si nu au niciun beneficiu real.

INDOPAREA CU LAPTE PRAF…LA INDICATIA MEDICULUI

Alaptarea se face la program, din 3 in 3 ore, de 7 ori pe zi,cu aberantul „repaos” digestiv de 6 ore de la miezul noptii pana dimineata la 6….o practica depasita si inumana…ca doar laptele praf cu care sunt indopati pentru completare, se digera in 6-7ore…. si de fapt de acolo nevoia de repaos….offf de ati stii, de ce nu se ataseaza ei la san…

La indicatia medicului!! se da neaparat completare cu lapte praf pentru ca se practica proba suptului si la “x” zile de viata nou-nascutul trebuie sa suga “x” ml de lapte. Nou-nascutul este efectiv indopat cu lapte praf, ca sa “iasa bine” la greutate…nu se tine cont de faptul ca mama ar vrea sa-l alapteze sau ca i se administreaza si pana la de 3-4 ori mai mult lapte praf decat volumul stomacelului sau de 5 ml in primele zile…

Turele de zi sunt grele pentru ca cele mai multe nasteri sunt operatiile de cezariana ale mamicilor pacalite ca nu pot, nu au voie sau cica nu e sanatos sa nasca natural. Celelalte mamici mai curajoase care au reusit sa-si mentina cu eforturi uriase “pozitia” pe natural, au parte de nasteri medicalizate, induse, augmentate, si grabite ca sa mearga ca pe banda, cu orice pret…fara niciun fel de respect, sau omenie. Sunteti tratate ca niste vite la abator….stiu….

SEDAM COPIII CU FENOBARBITAL CA SA TACA

Dar ziua trece cumva cu agitatia asta multa, nu-i bai. Noaptea in schimb e cumplita. Nou-nascutii urla si urla si urla…si asta pe buna dreptate, pentru ca sunt separati de mame, flamanzi de imbratisari si lapte matern, singuri pe lume…

Si trist este cand vine medicul de garda si iti indica FENOBARBITAL pentru acel copil agitat si care nu se mai opreste din urlat.

DA, ati citit bine: FENOBARBITAL la un nou născut. Pentru ca e „agitat”. Și pentru ca e o singura asistenta care are responsabilitatea sa vegheze simultan doua saloane cu câte 5-6 nou-născuți…si pentru ca trebuie sa fie liniste.

Natural, uman si foarte corect ar fi sa chemam mama sa il alapteze, nu sa il drogam noi ca sa taca. Pentru ca mama oricum nu poate dormi noaptea si se gandeste tot timpul oare ce face micutul ei fara ea..?

SOC ANAFILACTIC DUPA FENOBARBITAL

Si mai trist este cand cate un nou-nascut asa agitat, face soc anafilactic de la doza de fenobarbital si trebuie resuscitat. Nu pot uita un caz al unui nou-nascut provenit dintr-o nastere naturala cu o mama care, draga de ea, plangea în salonul ei, ca o dor sânii ca are prea mult lapte…. O mama care avea acces la copilul ei doar cateva minute, la discretia protocoalelor de doi bani ale unui sistem sanitar infect. Un program prestabilit care ii permitea sa stea doar 20 de minute la alăptat, cand copilasul dormea fiind satul de atata lapte praf….

Sau un alt caz, in care unui nou născut i s-a administrat o doza prea mare de Fenobarbital, dupa care nu s-a mai trezit…. si…..in momentul administrării de adrenalina, acesta a facut stop cardiorespirator. Resuscitat minute bune, știm doar ca a supraviețuit, fără sa știm in ce măsura a fost afectat pe termen lung. Bine-nțeles, mama a primit o explicație puerila: copilul Dvs are o “afecțiune congenitală”. Oarecum, tot mama e de vina, ca a născut un copil cu afecțiuni…offf, Dumnezeule mare…

LEGISLATIE IN FAVOAREA PASTRARII NOU-NASCUTULUI LANGA MAMA

Inca o data subliniez cat e de gresit faptul ca nou-nascutul nu este lasat langa mama. Ea ar putea sa il supravegheze si daca e nevoie sa ma cheme sa intervin. Daca plange, sa il ia in brate si sa il puna la san. De asta are nevoie un nou-nascut!

Nu sa urle pana ce eu ma ocup de o alta nastere sau pana ii vine randul la schimbat si biberon sau fenobarbital.

Din pacate toate maternitatile din Romania au genul acesta de organizare, cu saloane de nenonatologie separate de saloanele proaspetelor mamici, desi varianta de rooming-in ar fi mai benefica atat pentru mama si nou-nascut cat si pentru bugetul spitalului.

Culmea este ca legea pacientului din Romania prevede ca, daca parintele solicita, poate insoti la spitalizare copii pana la 14 ani deci, nou –nascutii fac parte dinaceasta categorie. Deci cu mare incredere va indemn sa va tineti copiii langa voi, cu voi pana ce plecati spre casa. Nu mai dormiti linistite ca are altcineva grija de ei…ca nu asta este realitatea. Sunt mama, ca si voi, si nu mai pot privi ceea ce se intampla zi de zi cu copilasii vostri.

Treziti-va, oameni buni, ca traim intr-o lume fara compasiune, fara iubire, fara respect fata de nimeni si nimic. Nu va mai incredeti intr-un sistem bolnav si putred. Luati atitudine!!”

Tu ce parere ai? Lasa-ne raspunsul tau in rubrica de comentarii de pe Facebook!

Nu uita să DISTRIBUI și pentru PRIETENII tăi!

Sursa: dittadepner.ro

Colesterol şi trigliceride – Cum scădem nivelul acestora dacă este crescut

Nivelurile crescute de colesterol şi trigliceride duc invariabil la apariţia aterosclerozei, a bolilor de inimă şi a diabetului. Printr-o alimentaţie sănătoasă şi exerciţii fizice practicate în fiecare zi aceste valori pot fi readuse la normal.

Auzim extrem de des despre colesterol şi trigliceride. Şi asta nu doar în cabinetul medicului de familie sau al celui de diabet, nutriţie şi boli metabolice. Ce sunt aceste substanţe, cum funcţionează ele în organism, de ce şi când este cazul să ne îngrijorăm de nivelurile lor crescute explică medicul Florin Ioan Bălănică.

„Testosteronul se sintetizează din colesterol“

„Colesterolul este o formă de grăsime regasită în numeroase părţi ale organismului, necesar pentru digestia alimentelor, producţia de hormoni şi de vitamina D. În fapt, testosteronul se sintetizează din colesterol, acesta fiind motivul pentru care bărbaţii preferă grasimile, în detrimentul carbohidraţilor“, explică medicul Florin Ioan Bălănică.

Această substanţă grasă este trasnportată prin sânge de două lipoproteine, mici pachete cu lipide în interior şi proteine la exterior. „Sunt două tipuri principale de lipoproteine care transportă colesterolul în corp. Primul tip este lipoproteina cu densitate mare – HDL. Este numit colesterolul bun, întrucât transportă substanţele grase către ficat, acolo unde sunt eliminate din organism. Astfel, un nivel ridicat de colesterol HDL înseamnă un risc redus de boli cardiovasculare.“

Al doilea tip este lipoproteina cu densitate mică – LDL. „Este intitulat colesterolul ră, întrucât aceste lipoproteine facilitează depunerea lipidelor pe pereţii arterelor. Nivelul ridicat de colesterol LDL în sânge reflectă un risc seminificativ crescut de îmbolnăvire cardiacă.“

Ce înseamnă colesterol crescut şi cum ne afectează

„Atunci când surplusul de colesterol din organism se ataşază pereţilor arterelor, se transformă într-o placă tare, ce obstrucţionează treptat circulaţia sângelui. Odată cu trecerea timpului, apare ateroscleroza sau întărirea arterelor, una dintre principalele cauze ale infarctului miocardic.“

Astfel, persoanele cu un nivel crescut de colesterol sunt expuse unui risc semnificativ mai mare de dezvoltare a bolilor cardiace. „Singurul mod de a depista nivelul ridicat al colesterolului este efectuarea analizelor de sânge periodice, deoarece această situaţie este asimptomatică.“

Medicul face cunoscute valorile orientative ale colesterolului. Astfel, mai puţin de 200 de miligrame/decilitru reprezintă nivelul optim; între 200 şi 239, nivel de risc crescut; iar peste 240, nivel de risc ridicat.

În cazul HDL, mai puţin de 40 de miligrame/decilitru la bărbaţi reprezintă un nivel ridicat de risc pentru boli cardiace; mai puţin de 50 de miligrame/decilitru pentru femei, de asemenea, nivel ridicat de risc pentru boli cardiace. Nivelul optim este 60 de miligrame/decilitru, cel care asigură protecţie crescută în faţa bolilor cardiace.

Valoare LDL este cea mai importantă în raport cu riscul de boli cardiace

Valoarea nivelului colesterolului rău – LDL – este cea mai importantă, în raport cu riscul de boli cardiace, principala cauza de mortalitate în UE şi în lume conform statisticilor. Astfel, sub 100 de miligrame/decilitru reprezintă nivelul optim.

Între 100 şi 129 reprezintă un nivel intermediar; între 130 şi 150, un nivel de risc crescut; în timp ce între 160 şi 189 este un nivel ridicat nivel ridicat. Peste 190 de miligrame/decilitru este un nivel foarte ridicat.

„Din experienţa clinică vă spun că aceste valori sunt orientative pentru populaţia din România, majoritatea persoanelor care se prezintă în clinică prezintă valori ale colesterolului total şi LDL adică colesterolul rău, peste nivelul optim, iar nivelul de colesterol bun HDL scăzut sau la limita normalităţii. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că românii mănâncă pe fugă, la întâmplare, în combinaţii nepotrivite. Totodată, tradiţiile româneşti, frumoase şi gustoase nu mai sunt adaptate omului modern care consideră şi acum “fast food’’-ul simbolul eliberării de comunism.“

„Această realitate nu trebuie să ne facă să ne culcam pe o ureche, valorile colesterolului trebuie să fie în range-ul de normalitate pentru a preveni bolile cardiovasculare, mai ales că noile ghiduri americane au modificat nivelul tensiunii border line de la 140/90 la 130/80, iar în primele stadii ale HTA, 1 şi 2, stilul de viaţă face parte din terapia standard.“

Riscul crescut de boală cardiacă se stabileşte în funcţie şi de alţi factori importanţi: cel puţin un atac cardiac sau un accident vascular în istoricul medical; blocajele arteriale de la nivelul gâtului – boala arterelor carotid: blocajele arteriale la nivelul membrelor superioare şi inferioare – boala arterelor periferice; diabetul.

„În afară de aceşti factori principali, mai există câţiva care plasează un pacient în categoria de risc foarte ridicat: fumatul; nivelul scăzut de colesterol HDL; istoricul familial de boli cardiace; vârsta de peste 45 de ani – bărbaţi – şi 55 de ani – femei; nivelul ridicat al lipoproteinei în sânge.“

Trigliceridele se dezvoltă prin consumul excesiv de dulciuri

„Trigliceridele sunt un tip de grăsimi care se dezvoltă prin consumului excesiv de dulciuri şi alcool. Adică, creşterea valorilor sangvine înseamnă un mod de viaţă, alimentaţie nepotrivite persoanei respective. De cele mai multe ori, alimentaţia adaptată şi mişcarea funcţională corectează aceste valori. Şi aici putem discuta de tratament medicamentos specific, dar corectarea modului de viaţă rezolvă situaţia. De cele mai multe ori, oamenii preferă varianta aparent simplă, iau o bulină şi nu schimbă nimic.“

Cum scad colesterolul si trigliceridele printr-un mod de viaţă sănătos

„Modul în care alegem să ne trăim viaţa este definitor raportat la patologiile pe care le experimentăm. Dislipidemiile sunt frecvent întâlnite în rândul românilor, în special al celor obezi. Dar nu numai obezii pot avea disfuncţii ale metabolismului grăsimilor, există şi dislipidemii moştenite/familiale.“

Obezitatea poate conduce la creşterea nivelului de colesterol rău LDL şi la reducerea celui bun HDL, de aceea mişcarea şi eliminarea surplusului de kilograme ajută la reglarea conţinutului de grăsimi în organism, mai spune medicul. „Acest principiu este important, în special, pentru persoanele a căror talie depăşeste diametrul de 97 de centimetri la bărbaţi şi 88 de centimetri la femei. În fapt, greutatea absolută nu mai este importantă, contează procentul de grăsime corporală, grăsimea de pe organele interne şi raportul cu apa şi masa musculară.“

Obezitatea poate fi combătută prin schimbarea stilului de viaţă. „Aceasta înseamnă modificarea obiceiurilor alimentare; renunţarea la fumat; consumul sporti de fibre solubile – fasole verde, fulgi de ovăz, fructe cu o cantitate mică de zaharuri şi legume de culoare verde; reducerea aportului de grăsimi animale din carne şi lactate; scăderea în greutate şi corectarea raportului grăsime/muşchi şi apă şi efectuarea de minimum 30 de minute de mişcare funcţională zilnic.“

„Dacă modificările în stilul de viaţă nu ajută la reducerea nivelului de colesterol se pot recomanda medicamente cu scopul de a scădea grăsimile din sânge, precum statinele. Chiar şi asa, ele nu înlocuiesc necesitatea de a ţine un regim alimentar potrivit şi de a face mişcare funcţională, pentru o protecţie sporită a sănătăţii cardiace.“

SURSA