5 moduri de a preveni degenerescenta musculara si vederea incetosata

Degenerescenta maculara este o boala oftalmologica care distruge vederea centrala. Vederea centrala este responsabila in desfasurarea activitatilor precum cititul ,condusul, recunoasterea persoanelor.

In momentul in care incepi sa vezi linii valurite in locul celor drepte sau incet, incet, vederea devine incetosata, acestea sunt semne de degenerescenta maculara datorata varstei inaintate, cauza principala a pierderii vederii dupa varsta de 60 de ani.

Folositi aceste strategii pentru a va pastra vederea (si arterele) curata.

Consumati un supliment de multivitamine. Intr-un studiu de 7 ani s-a constatat ca femeile care consumau suplimente ce includeau B6, acid folic si

B12 aveau foarte putine sanse sa dezvolte degenerescenta maculara.

Protejati-va vederea si cu acizi grasi esentiali DHA omega-3.

Atentie! Hipertensiunea, colesterolul ridicat, trigliceridele crescute si supraponderabilitatea au legatura cu degenerescenta maculara.

Consumati nuci, cereale integrale 100% si multe fructe si legume proaspete, inclusiv legumele cu frunze verzi. Toate aceste alimente contin nutrienti esentiali pentru vedere: vitamina C, zinc si carotenoizi (beta caroten, luteina).

Lasati-va de fumat. Fumatorii si fumatorii pasivi au sanse de patru ori mai mari sa dezvolte degenerescenta maculara.

Faceti sport cel putin 30 de minute pe zi. Sportul nu este bun numai pentru inima, talie, plamani, stres, piele si viata sexuala, ci este bun si pentru vedere. Sportul ajuta retina (unde este localizata macula) sa fie optim oxigenata.

Sarea de Himalaya, una dintre cele mai pure şi bogate surse de minerale de pe planetă

Sarea de Himalaya este o sare pură, obţinută prin extracţie manuală din mină, iar datorită condiţiilor în care se formează (protejată de factorii poluanţi ai mediului), se spune că este una dintre sursele de minerale cele mai bogate de pe planetă.

Datorită conţinutului bogat în minerale şi fier, cristalele de sare au o gamă variată de culori, începând de la alb pur, până la diferite nuanţe de roz şi roşu închis.

Graţie proprietăţilor nutritive şi terapeutice deosebite, sarea de Himalaya este nelipsită din bucătăriile de top şi spa-uri, fiind folosită de profesionişti şi terapeuţi din domeniul sănătăţii.

De ce nu şi sare din ţară?

Sarea de masă care se vinde în hypermarket-uri , sarea rafinată, comercială, este curăţată de toate mineralele sale, cu excepţia sodiului şi clorurei. Rezultă clorură de sodiu cu aditivi.

Aceasta este curăţată chimic, înălbită şi încălzită inutil la temperaturi ridicate, fiind, de asememea, tratată cu agenţi antiaglomeranți, care previn ca sarea să se amestece cu apă (în recipientul de sare). Aceeaşi agenţi împiedică dizolvarea sării în organism, ceea ce duce la acumularea şi la depunerea ei în organe şi ţesuturi, cauzând, în timp, grave probleme de sănătate.

Cu toate acestea, dacă se alege o sare albă din supermarket-uri, este indicată cumpărarea uneia natural iodate, nerafinată, preferabil grunjoasă.

Nu se consumă peste 5 grame de sare pe zi, indiferent de felul acesteia.

Minerale care se regăsesc şi în corpul uman

În cristalul de sare Himalaya, extras din minele prezente între Valea Indusului şi Munţii Himalaya, din Pakistan, au fost descoperite 84 din cele aproximativ 92 de minerale regăsite în corpul uman.

Sarea de Himalaya Are Proprietati Nutritive si Terapeutice Deosebite

În sarea cristal, 100% naturală, nerafinată, lipsită de aditivi şi cel mai important, fără adaos de iod, găsim o multitudine de minerale şi elemente cu beneficii diverse asupra sănătăţii, printre cele mai importante fiind: sodiul (detoxifiant), zincul (protector al pielii, creşte imunitatea), magneziul (antistres, calmant), boronul (reglează întregul organism), calciul (întăreşte oasele şi dinţii, curăţă porii când este aplicat pe piele), potasiul (echilibrează hidratarea pielii şi reduce retenţia de apă).

Cum se foloseşte

Sarea de Himalaya se poate adăuga în mâncăruri asemenea sării obişnuite. Atenţie, însă! Aceasta este mai sărată decât orice altă formă de sare.

Sarea de Himalaya poate fi folosită şi extern, prin realizarea băilor calde cu sare, scrub pentru corp, curăţarea nasului, gurii şi gâtului. Toate acestea ajută la detoxifiere, stimularea circulaţiei sanguine, relaxarea corporală, scăderea tensiunii arteriale, reducerea febrei musculare şi nu numai.

Beneficiile consumului moderat de sare

Pe lângă multitudinele de minerale şi elemente cu numeroase beneficii asupra sănătăţii (menţionate anterior), sarea de Himalaya:

→ Menţine funcţionarea optimă a proceselor metabolice şi activităţii eficiente a celulelor, prin menţinerea unui nivel optim de apă în organism;

→ Previne procesele de îmbătrânire, prin promovarea unui echilibru sănătos al pH-ului din celulele corpului nostru;

→ Ne oferă un somn natural şi sănătos;

→ Previne venele vasculare şi venele păianjen pe picioare şi coapse, datorită proprietăţii sale de a influenţa sănătatea vasculară;

→ Combinată cu apă, ajută la reglarea tensiunii arteriale;

→ Este recomandată în curele de slăbire şi ȋn dietele sănătoase de întreţinere, întrucât ajută metabolismul;

→ Conduce nutrienţii către şi din celule;

→ Oferă gândire creativă, prin sporirea celulelor gliale din creier;

→ Susţine comunicarea dintre creier şi muşchi.

Comprese cu efecte spectaculoase în boli vasculare, ușor de făcut la domiciliu

In anotimpul cald, din cauza căldurii, bolile vasculare cunosc o agravare sensibilă.

Compresele și cataplasmele sunt destinate tonifierii vaselor de sânge, activării circulației, având un efect tămăduitor în tratarea unor boli vasculare.

Se pot face la domiciliu și sunt ușor de pus în practică:

Compresă cu tinctură de spânz

Acest tratament este eficient mai ales în varice și hemoroizi, în tromboflebită, precum și în cazurile de fragilitate a vaselor capilare.

În cazurile de insuficiență circulatorie cerebrală, se fac zilnic fricționări blânde la rădăcina părului cu 1 linguriță de tinctură de spânz (nu mai mult!), după care se acoperă vreme de 30 de minute capul cu o căciuliță sau o basma.

Această fricționare a pielii capului dă rezultate bune și în tratamentul de eliminare a sechelelor accidentului vascular cerebral.

Cum se procedează

— se pun într-un borcan de sticlă 6 linguri de rădăcină de spânz, uscată și măcinată cu râșnița electrică de cafea sau pisată în piuă;

— se acoperă cu un pahar și jumătate (300 ml) de alcool de 70 de grade, se amestecă bine componentele, se închide ermetic borcanul, apoi conținutul se lasă la macerat vreme de 2 săptămâni, la temperatura camerei;

— apoi, maceratul se filtrează, iar preparatul obținut se pune într-o sticlă de culoare închisă, care se ține în loc întunecos.

Cu tinctura astfel preparată se îmbibă o bucată de tifon, care se aplică pe locurile afectate de varice sau tromboflebită. Se lasă să acționeze 20-30 de minute.

După îndepărtarea compresei, zona tratată se lasă câteva minute descoperită, după care se unge cu o alifie de tătăneasă sau de gălbenele, pentru refacerea tegumentelor.

Precauții

Aplicațiile pe zone extinse, cu cantități mari din această tinctură, pot crea probleme grave, întrucât principiile active sunt absorbite de sânge prin circulația periferică.

Cataplasmă cu argilă și tătăneasă

Are efecte spectaculoase în tratarea varicelor în fază incipientă, a tromboflebitei, a fragilității vasculare manifestate prin acele echimoze (vânătăi) pe porțiuni întinse de piele.

Îndeosebi în perioadele caniculare, persoanele care se confruntă cu asemenea probleme vasculare este util să facă acest tratament.

Cum se procedează

— se amestecă două părți praf de argilă cu o parte pulbere de rădăcină de tătăneasa și cu apă până se formează o pastă, care se aplică pe un tifon și apoi pe locul afectat;

— deasupra se pun o bucată de nailon, care să împiedice evaporarea apei din cataplasmă, și o bucată de țesătură de lână sau alt material călduros;

— se lasă cataplasma vreme de1-2 ore, după care se îndepărtează și se lasă zona tratată să se zvânte.

Un tratament complet durează 3-4 săptămâni, perioadă în care se fac aplicații zilnic sau o dată la două zile.

Studiu: Apa acidulata crește pofta de mâncare și favorizează luarea în greutate

Majoritatea dintre noi asociem apa minerală cu apa minerală carbogazoasă, acidulată. În realitate, între apa plată și apa minerală nu există nicio diferență. Diferență este, însă, între apa carbogazoasă și cea fără dioxid de carbon.

Găsim apă mineralizată care poate să fie minerală sau cu adaos de dioxid de carbon, sau apă plată, care este tot minerală.

Diferența constă în faptul că una are dioxid de carbon adăugat sau în mod natural, iar cealaltă nu are.

Apa acidulată crește pofta de mâncare

Deși apa acidulată pare a fi o alegere mai bună decât băuturile cu zahăr, cum ar fi sucurile sau ceaiurile dulci, un studiu a demonstrat că aceasta a crescut producția unui hormon al foamei, numit grelină.

Potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Birzeit, din Palestina, apa acidulată ar favoriza luarea în greutate. Vinovat ar fi dioxidul de carbon, care ar putea contribui la creșterea poftei de mâncare, spun specialiștii.

Oamenii de știință au testat teoria pe 16 cobai, care aveau la începutul studiului aceeaşi greutate, împărţiţi în patru grupuri:

primul grup a primit apă mineală cabogazoasă;

al doilea – o băutură plată îndulcită;

al treilea grup – o băutură acidulată îndulcită;

al patrulea grup – o băutură acidulată dietetică, cu îndulcitori.

Toate animalele au avut accces nelimitat la hrană.

După 3 luni, cercetătorii au constatat că cele care consumaseră băuturi acidulate cântăreau mai mult decât cele care consumaseră băuturi fără acid.

Savanţii au ajuns la concluzia că şoarecii hidrataţi cu băuturi acidulate consumă cu 20% mai multe alimente decât ceilalţi.

La un an de la experiment, s-a mai descoperit că şoarecii cărora li se dăduseră băuturi acidulate aveau depozite semnificative de grăsime în jurul organelor vitale, iar testele de sânge au indicat niveluri foarte mari ale hormonului grelină, cunoscut ca ‘’hormonul foamei’’.

Aceleași rezultate și pe subiecţi umani

Studiul, realizat şi pe un eşantion redus de subiecţi umani, sugerează că apa acidulată ar favoriza luarea în greutate.

Savanții au efectuat acelaşi experiment pe 20 de persoane adulte, sănătoase şi normoponderale.

La final, s-a constatat că nivelul grelinei, în cazul celor care consumaseră apă acidulată, era de 6 ori mai crescut decât în cazul celor care băuseră apă plată.

Cristalele Japoneze – elixirul pentru o viață prelungită și sănătoasă

Cristalele Japoneze, sau ‘’Chefirul de apă din Caucaz’’, sunt niște ciuperci inferioare din grupa Sacharomyces, care se dezvoltă și se înmulțesc rapid, în medii de cultură bogate în glucide.

Acestea sunt mici cristale transparente, ca niște granule de gelatină albă. Cristalele Japoneze pot fi achiziționate online, din magazinele cu profil naturist.

Sunt folosite de multă vreme în Extremul Orient, în special în Japonia și China, iar în Europa au fost preluate de către terapeuții naturisti ca remediu împotriva unor afecțiuni, datorită substanțelor active, îndeosebi minerale, vitamine (B, E şi D) și enzime ce acționează ca antioxidanți și detoxifianți.

Lichidul în care acestea se dezvoltă este un elixir pentru sănătate.

Aceste cristale fac parte din terapeutica medicală tradițională japoneză, având rădăcini milenare în practica poporului nipon.

Eficiența lor a fost verificată de cercetările științei medicale moderne din țara noastră.

Cristalele – ființe vii – sunt alge naturale, scoase de om din adâncul albastrelor lacuri ale Japoniei, aclimatizate și puse în slujba binelui celor cu probleme de sănătate.

Chefir de apă

Instrumente necesare:

un borcan din sticlă de cu capac etanș;

o strecurătoare mare cu găuri potrivit de mari 2/2 mm;

o pâlnie;

o lingură de plastic, ceramică sau lemn;

o sticlă pentru păstrarea chefirului, în cazul în care nu se consumă pe loc.

Orice contact al ingredientelor cu metalul distruge cultura.

Rețeta pentru 1 litru de chefir:

1 l apă plată (apă fără clor);

30 – 40 g de zahăr brun sau fructoză ( 1 lingură = 20 g);

10-12 stafide sau alte fructe confiate;

50 g de cristale ( 4 linguri).

— Se spală bine cu apă cristalele.

— Se pune în borcan apa plată și 4 linguri de zahăr (fructoză) și se amestecă până la dizolvare.

— Se adaugă cu grijă cristalele , 10-12 stafide sau 3-4 bucăți din alte fructe (prune, mere, gutui, lămâie) și se închide borcanul ermetic.

— Chefirul se poate menține la fermentat la temperatura camerei, cel puțin 12 ore, însă, în general, 24 de ore, după care se strecoară prin tifon așezat într-o sită de plastic și se consumă imediat sau se păstrează în sticle închise, la frigider.

— Imediat după strecurare, cristalele din borcan se clătesc sub jet de apă rece ( fără clor). După clătire, se repetă procedura de mai sus.

— Fructele se înlocuiesc la 6-7 zile. Când volumul cristalelor se dublează, trebuie dublată și cantitatea de apă, zahăr și fructe, dacă permite vasul.

Altă variantă

Se prepară chefirul ca în rețeta de mai sus. Lichidul rezultat, după ce a fost strecurat, se lasă la fermentat până ce devine oțet (lucru care depinde mult de temperatura din camera în care se produce fermentarea). Oțetul se bea diluat cu apă 1 parte oțet și 5 părți apă filtrată.

Cristalele se pot păstra în frigider (nu în congelator), într-un borcan cu capac etanș, asigurându-vă că au dublu zahăr și câteva stafide, dar fără apă. Rezistă astfel 2-3 săptămâni, stând în hibernare. La frig nu dezvoltă culturi, dar nici nu se înmulțesc.

Secretul reușitei

Constă în a nu se folosi vase sau ustensile metalice, zahăr cu impurități și apă tratată chimic.

Mod de administrare

Chefirul de apă se consumă ca atare, în doze de 100-200 ml, de 3 ori/zi, cu o oră înaintea meselor, timp de 3-6 luni. După o pauză de 2-3 luni, cura se poate relua.

Locuitorii din Caucaz erau obișnuiți de mici să bea chefir în loc de apă.

Acțiune terapeutică

Elixirul ‘’produs’’ de aceste miraculoase ciuperci este un bun remediu cu însușiri de protector hepatic, anticolesterolemiant și de reglator endocrin. Este indicat, îndeosebi, în:

afecțiuni hepatobiliare (dischinezii, steatoză hepatică, colecistite);
afecțiuni nervoase (astenii, nevroze, migrene);
boli endocrine (insuficiență tiroidiană și paratiroidiană, pancreatite);
boli cardiovasculare (combate ateroscleroza);
anemie;
astenie;
dereglări de metabolism, stres, obezitate, retenție de apă;
ulcer gastric;
reumatism;
menopauză;
boli digestive, renale, respiratorii;
întărirea imunității;
intoxicații;
furunculoze;
răni (aplicat extern, împiedică infectarea).

Unii terapeuți îi atribuie și proprietăți anticancerigene.

Pulberea care sprijină detoxifierea și sănătatea întregului organism

Pulberea din rădăcina de sfeclă roșie este un supliment alimentar prezent în farmacii și magazinele cu profil naturist.

Rădăcina de sfeclă roșie conține fibre solubile, polifenoli, flavonoide, vitamina C, folat, calciu, fier, magneziu, potasiu, betaine, oxid nitric.

Pulberea de sfeclă roșie este recomandată pentru toate categoriile de persoane, dar în special pentru sportivi, vârstnici, persoane care depun efort fizic intens.

Este ideală pentru detoxifiere, digestie și susținerea sănătății inimii, însă nu numai.

Mod de administrare

Se ia 1 linguriță pulbere de sfeclă roșie pe zi (5 g). Doza maximă: 3 lingurițe pe zi (15 g).

Se țin cure de 6 zile consecutiv sau se administrează câte 2-3 zile/săptămână.

Pulberea se poate amesteca în apă plată, suc de legume, iaurt, în băutura preferată sau se poate presăra pe salate. Nu se amestecă în lichide cu temperatura de peste 40 de grade, deoarece își pierde din proprietăți.

Beneficiile administrării constante

stimulează procesul de formare al globulelor roșii;

favorizează creșterea nivelului de hemoglobină din sânge;

corectează carența de fier;

detoxifică și energizează organismul;

reglează pH-ul;

elimină surplusul de apă din organism;

crește oxigenarea celulelor;

crește rezistența la efort fizic;

oferă protecție antioxidantă organismului, reducând stresul oxidativ;

stimulează detoxifierea hepatică (faza II a detoxifierii);

menține sănătătea ficatului, prin împiedicarea acumulării de țesut gras;

susține funcția gastrointestinală, având efect coleretic, colagog;

menține sănătățea și funcționalitățea aparatului cardiovascular;

previne pierderea elasticității vaselor de sânge și formarea dilatatiilor și stazelor venoase (varice).

Pulberea de sfeclă roșie se poate utiliza ca și unic colorant, obținându-se nuanțe de la roz pastel până la purpuriu intens.

Se poate combina cu alți coloranți vegetali sau minerali, iar culoarea obținută depinde de pH-ul compoziției (soluțiile alcaline vor fi colorate în nuanțe de violet-albăstrui).

Poate înlocui cafeaua

La 1 ceașcă cu apă clocotită se adaugă maximum 4 lingurițe de pulbere de sfeclă. Se poate îndulci cu 1 linguriță de miere.

Precauții și contraindicații

Pe perioada administrării pulberii de sfeclă roșie, urina se poate colora în roșu. Persoanele obeze, cele cu litiază renală sau biliară vor cere sfatul medicului înainte de utilizarea suplimentului.

Pulberea de sfeclă roșie este contraindicată persoanelor cu hemocromatoză și cu boala Wilson.

Mit sau adevar – Umbra Nucului este benefică sau nocivă?

Poate cel mai frumos și iubit arbore de la noi din țară este nucul (Juglans regia). Însă acest arbore este înconjurat de numeroase mituri şi superstiţii.

Tradiţia populară spune că nucul trebuie plantat în curtea unui gospodar care vrea să marcheze un eveniment foarte important din viaţa lui.

O altă superstiţie spune că nu este bine să plantăm nuci, deoarece, când trunchiul nucului va ajunge să aibă grosimea gâtului celui care l-a plantat, persoana respectivă va muri.

Cel mai cunoscut mit despre nuc este însă cel care susţine că nu este bine să stăm la umbra sa. Frunzele de nuc conțin și degajă o mare cantitate de iod și juglonă.

Din această cauză, petrecerea unui timp îndelungat la umbra unui nuc nu este indicată.

Umbra nucului – benefică sau nocivă?

Nu numai omul este influențat negativ de substanțele emanate de nuc, dar și plantele anuale și perene ce cresc în imediata vecinătate a arborelui.

Sub umbra nucului (într-o zonă limitată din preajma tulpinii) aproape toate plantele nu se pot dezvolta și mor.

Este cunoscut faptul că sub umbra nucului ‘’nici iarba nu creşte’’, iar insectele şi dăunătorii sunt ţinuţi la distanţă.

Motivul: frunzele de nuc produc juglonă, o substanță toxică ce se scurge pe sol, odată cu picăturile de ploaie. Din acest motiv, vegetația de sub impunătorul arbore este slabă sau chiar inexistentă.

Oamenii evită odihna şi relaxarea la umbra prea răcoroasă a nucului. În realitate, umbra nucului este și benefică, și nocivă.

Petrecerea unui timp îndelungat la umbra nucului, zi de zi, afectează starea de sănătate, prin inflamarea mucoasei nasului, episoade de cefalee și de tuse.

Explicația constă în faptul că frunzele nucului emană o cantitate destul de mare de iod.

Pe de altă parte, același iod face bine organismului, ajutându-l să se vindece de răcelile persistente, dacă persoanele cu astfel de probleme fac vara (când din frunze se evaporă mai mult iod) câteva plimbări nu prea lungi la umbra nucului.

Tot datorită iodului, frunzele de nuc au proprietăți dezinfectante și cicatrizante care ajută îndeosebi la refacerea pielii.

Chiar dacă nucul este un sanitar al curţii, este indicat să fie plantat nu mai aproape de 50/100 de metri de casă, sau măcar în cel mai îndepărtat colţ al curţii.

Remediul din 2 ingrediente pentru gât iritat, indigestie si insomnie

Salvia (Salvia officinalis) este o plantă și un excelent medicament, având calități terapeutice extraordinare.

Frunzele de salvie conţin un ulei volatil cu o compoziţie complexă (tuionă), tanin, un principiu amar (picrosalvină), substanţe estrogene, acid nicotinic, acid ursolic, vitamina B1 şi vitamina C.

Tratează gâtul iritat

Salvia are o acţiune antiseptică şi dezinflamatoare. De asemenea, reduce secrețiile în exces de pe căile respiratorii și are efecte antiinfecțioase puternice.

Salvia este recomandată mai ales în perioade de primăvară, inclusiv bolnavilor cronici, pentru că are efecte detoxifiante puternice, acționând asupra cauzelor profunde unor boli precum astmul, bronșită cronică și bolile respiratorii cu secreții abundente.

Salvie cu miere

1 cană frunze proaspete de salvie; miere.

Se spală bine salvia, se susucă cu un prosop de hârtie şi se adaugă ȋn borcan. Se acoperă cu miere, se amestecă ingredientele, apoi borcanul se ȋnchide ermetic şi se lasă sa stea 7 zile. Se strecoară mierea în alt borcan. Se tine la frigider, cel puțin 6 luni.

Pentru gât iritat, se ia câte 1 linguriţă, la nevoie. Se poate întrebuinţa şi pentru îndulcirea unor băuturi recomandate la răceli, cum ar fi zeama de lămâie fierbinte (se bea de 3-4 ori pe zi).

Salvie cu miere şi rozmarin

Remediul pe bază de salvie, rozmarin și miere este un elixir pentru gâtul iritat, dureri în gât, grație proprietăților antibacteriene, calmante şi tămăduitoare.

un buchet mare de salvie – frunze proaspete, pentru a umple jumătate dintr-un borcan;

2 linguri de frunze de rozmarin proaspete, tocate mărunt, sau 1 lingură rozmarin uscat;

miere.

Se spală bine și se sterilizează borcanul, prin scufundarea în apă clocotită, timp de câteva momente, după care se lasă să se usuce.

Se toacă mărunt salvia și rozmarinul și se umple jumătate de borcan. Dacă se folosește rozmarin uscat, se umple ¼ din borcan (30% rozmarin).

Se toarnă o parte din miere peste ierburi, se amestecă bine cu o lingură de lemn, apoi se completează până se umple borcanul, la 1-2 cm de gură.

Se închide borcanul și se păstrează borcanul în loc întunecos timp de 1 lună. Apoi, se strecoară mierea în alt borcan.

Se iau 1-3 lingurițe pe zi, ca atare, sau diluate într-o cană cu apă călduță sau ceai.

Recomandări terapeutice

gât inflamat;

infecții respiratorii de toate tipurile (puternic efect antibacterian și antiviral);

dureri de sinusuri;

tuse, mai ales când este cauzată de boli respiratorii.

Alte beneficii ale salviei cu miere și rozmarin

• liniștește stomacul și intestinele inflamate, combate spasmele musculare și indigestia;

• reduce transpirația, inclusiv în menopauză (1 linguriță diluată într-un pahar cu apă la temperatura camerei, de câteva ori pe zi)

• insomnie (mierea conține triptofan, un aminoacid care este calmant și promovează relaxarea, la fel a cele două ierburi)

• îmbunătățirea memoriei

• antiseptic pentru toate mușcăturile, înțepăturile sau rănile infectate.

Contraindicații

Remediul este contraindicat persoanelor cu diabet zaharat, diabeticilor insulino-dependenți, rezistență la insulină, dezechilibre de zahăr din sânge, epilepticilor, în sarcină și alăptare.

Obiceiul banal care poate pune viata in pericol

Seminţele de floarea – soarelui, crude, au un efect benefic asupra organismului dacă sunt consumate cu moderaţie.

Un consum zilnic de 15 – 20 de grame de seminţe este unul optim, spun nutriționiștii:

• previn ateroscleroza, infarctul miocardic şi alte boli ale sistemului cardiovascular

• normalizează echilibrul acid-alcalin în organism

• sunt bogate în vitamine care întăresc ţesutul dermic

• au un efect calmant asupra sistemului nervos, datorită conţinutului ridicat de magneziu (până la 6 ori mai mult decât pâinea neagră)

• îi salvează pe cei cu arsuri la stomac.

Pe de altă parte, semințele de floarea-soarelui prăjite și consumate în cantităţi mari nu sunt deloc bune pentru sănătate.

„Bomboanele agricole”, așa cum mai sunt numite seminţele de floarea-soarelui în limbaj popular, sunt prăjite şi tăvălite prin sare, iar papilele gustative aproape că dezvoltă o dependenţă.

Cantitatea maximă de sare pe zi este de 5-6 g. Or, în acest caz, se consumă până şi de 15 ori mai multă sare – de unde și explozia cazurilor de hipertensiune din ultimii ani, mai ales în rândul tinerilor.

Printre pericolele consumului de seminţe sărate se numără:

— Gastrite, ulcere stomacale şi chiar apendicită. Pentru a fi digerate, seminţele au nevoie de un timp destul de lung – aproximativ 2 ore.

— Stomatologii nu recomandă seminţele de floarea-soarelui, din cauza problemelor ce pot apărea: smalţul dentar se distruge, pe dinţi se pot dezvolta pete negre de tartru dentar.

— Nutriţioniştii nu recomandă consumul de seminţe, persoanelor ce doresc să piardă în greutate, deoarece sunt bogate în calorii – 100 g conţinând 520 kcal.

— Ronţăitul în exces afectează în mod negativ şi corzile vocale. Cântăreţii sunt sfătuiți să nu le folosească înainte de spectacol, deoarece componentele uleioase ung gâtul, fiindu-le aproape imposibil să ia o notă înaltă.

— Seminţele prăjite cu sare sunt foarte toxice, din cauza uleiurilor care la temperaturi crescute dezvoltă compuşi cancerigeni. Aceştia sunt extrem de toxici pentru ficat şi pot crește riscul de cancer al colonului.

— Semințele sărate de floarea-soarelui pot provoca hipertensiunea și chiar favorizează reținerea de apă în organism.

Totodată, nu este de dorit să cumpăraţi seminţe neambalate, de pe stradă, deoarece pe suprafaţa lor se aduna tot felul de microbi.

Laptisorul de Matca – printre cele mai bune remedii contra infertilitatii, atat la bărbați cat și femei

Infertilitatea nu afectează doar femeile, ci poate afecta în egală măsură și bărbații. Infertilitatea este o problemă serioasă, care poate afecta foarte multe persoane.

Un ajutor extrem de util, atât pentru tratarea infertilității la bărbații, cât și la femei, este lăptișorul de matcă crud – un produs al stupului care nu are echivalent în întreaga lume animală şi vegetală.

Ce este lăptișorul de matcă

Lăptișorul de matcă este o secreție a unor glande (hipo-faringeale) ale albinelor lucrătoare, de culoare albă-gălbuie, ușor vâscoasă, omogenă, aducând foarte bine ca aspect cu laptele condensat.

Cu acest lăptișor de matcă este hrănit puietul de albine lucrătoare, în primele trei zile de viață, dar și albina-regină (matca) a stupului, care asigură perpetuarea întregii colonii.

Cel mai puternic aliment-medicament din lume

Pasta albă-cremoasă, secretată de albine, este compusă din 67% apă, 12,5% proteine, 11% zaharuri simple, 5% acizi grași, vitamine din complexul B (B5 și B6, în special), minerale, enzime, hormoni (pro-hormoni, niște precursori ai hormonilor umani), substanțe cu efecte antibiotice și antivirale.

Infertilitate la bărbați

Administrarea lăptişorului crud de matcă crește nivelul testosteronului în sânge, acțiune terapeutică utilă bărbaților cu probleme de fertilitate sau de potență, apărute pe fondul problemelor endocrine.

Se iau câte 2 g de lăptișor crud de matcă pe zi, pe o perioadă de 90 de zile.

Infertilitate la femei

Lăptișorul de matcă crește nivelul hormonului luteinizant în sânge (hormonul luteinizant ajută ovulația), fiind extrem de util în cazul femeilor care se confruntă cu amenoree, oligomenoree, ciclu menstrual neregulat, insuficiență ovariană, etc.

Astfel spus, lăptișorul de matcă este printre cele mai bune remedii cunoscute contra infertilității feminine.

Se iau câte 1-2 g de lăptişor crud de matcă, zilnic. Se fac tratamente cu o durată de 28 de zile, apoi se face o pauză de alte 28 de zile, după care tratamentul se reia, ȋn total făcându-se 6 asemenea cure.
Păstrarea lăptişorului de matcă

Lăptişorul de matcă se păstrează bine la 0-4 grade Celsius. În frigider, lăptișorul de matcă se păstrează în spate, ca să nu fie afectat de schimbările de temperatură generate de deschiderea repetată a uşii.

În timp, dacă nu e păstrat corect, poate căpăta o culoare cenuşie, ceea ce înseamnă că valoarea lui biologică a scăzut.

Precauții

Persoanele care au predispoziții alergice vor lua în primele trei zile de tratament cantități foarte mici din acest produs (0,1 g, adică un vârf de linguriță zilnic). Se oprește administrarea dacă se observă simptome cum ar fi mâncărimi în zona buco-faringiană, tulburări digestive, dificultate în respirație și hipersecreție pe căile respiratorii, erupții cutanate.